Pentru a avea o evaluare exactă a modului de respectare a legii în cazul Roșia Montană, am facut un exercițiu de bun simț, respectiv am încercat să citesc fiecare articol din legile care guvernează transparența decizională (pentru respectarea procedurii de elaborare a unor acte normative), precum și legea care guvernează domeniul respectiv, Legea Minelor. Articol cu articol (cu litere înclinate), prezint nesocotirea legii exact în detaliul exhaustiv în care ar trebui privită, prima dată citând articolul de lege și apoi facând observațiile care se impun. De legalitatea traseului parcurs de un proiect de lege controversat răspunde Secretariatul General al Guvernului, cel care de altfel conduce ședinta pregătitoare de guvern.
Nesocotirea prevederilor Legii Transparenței (Legea 52/2003)
Legea pentru unele măsuri aferente exploatării auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere din România ar fi trebuit, în primul rând, să respecte același traseu pe care orice act normativ este obligat sa îl respecte – adică să respecte prevederile Legii 52/2003 cu privire la transparență decizională. Legea vorbește de informarea, consultarea și participarea tututor factorilor interesați de prevederile unei anumite legi – lucruri care se petrec înainte de formularea ei, în mod normal. Nu se poate spune că acest lucru este acoperit de activitatea Comisiei Parlamentare Speciale pentru Roșia Montană, întrucat Guvernul și-a însusit o formă a textului de lege înainte de dezbaterea parlamentară. Existența semnăturilor pe un text de lege înseamnă inclusiv însușirea legalității, a temeiniciei, dar și a respectării prevederilor legale privind traseul legislativ. Însusirea facută prin intermediul semnăturilor lui Victor Ponta, Daniel Barbu si Dan Șova certifică mai mult – însușirea de către instituțiile respective : Guvernul României (care acționează solidar, conform legii, deci de vreme ce a fost aprobat înseamnă că nu au fost obiecții din partea niciunui ministru, altfel acesta și-ar fi dat demisia), Ministerul Culturii și Ministerul Marilor Proiecte.
Art. 2.
Principiile care stau la baza prezentei legi sunt urmatoarele:
a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbatute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative;
Nu a există nicio informare oficială și a existat o interesantă coincidență de explicații (în special în argumentul “locuri de muncă”) între companie și guvern. Problemele de interes public nu au fost dezbătute de loc într-un cadru larg, de altfel nu există o strategie asumată la nivelul guvernului în domeniul mineritului. Administrația locală a înteles să fie, în mare parte, partizană companiei RMGC și să acționeze în consecință.
b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
Singura consultare care a avut loc a fost un scurt dialog între Președintele Traian Basescu și asociația Alburnus Maior în care aceștia din urmă sunt făcuți “bolșevici”. Dialogul nu a fost făcut pe textul legii, consultarea Alburnus Maior și a coaliției de ONG-uri Salvați Roșia Montană nu a fost facută din inițiativa autorităților publice, iar acești actori importanți nu au fost deloc implicați în procesul de elaborare al actelor normative respective.
c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
1. ședințele autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice,îin condițiile legii;
2. dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice;
3. minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii.
Nu au fost realizate ședințe publice, de lucru. Culmea, nu a existat nici măcar o intâlnire de lucru între Compania Roșia Montană Gold Corporation, în care să își prezinte doleanțele și Guvernul României, prin reprezentanți, să comunice care este opinia lor cu privire la interesul public. Singurele intâlniri, televizate, au fost cele dramatizate pentru maxim efect mediatic în care prim- ministrul a coborât în mină, în subteran pentru a “salva” cei 33 de mineri protestatari (deși exploatarea va fi de suprafață). Singura dezbatere publică este cea în care președintele Traian Basescu îi numește pe cei de la Alburnus Maior “bolșevici” (înregistrarea poate fi consultată aici : http://www.ziaristionline.ro/2011/08/29/basescu-si-salvatorii-de-la-rosia-montana-mintiti-seful-statului-sunteti-bolsevici-video-exclusiv-ziaristi-online/ ) și îi anunță că are 15 minute pentru a discuta, precizând suplimentar că “s-a saturat de mitocani și de nepoliticoși”. Nu există dezbateri consemnate și făcute publice sau minutele de ședință.
“Art. 6.
(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații.”
Nici Premierul Ponta, nici Dan Șova nu a anunțat, în prealabil, intenția de a adopta un astfel de act normativ în guvern, în ciuda prezențelor extinse în studiourile de televiziune. Proiectul de lege nu a fost afișat la sediul Ministerului Marilor Proiecte, nu a fost accesibil publicului, nu a fost transmis mass-mediei centrale și locale decât după adoptarea lui în Guvern. De asemenea, Guvernul nu a răspuns solicitărilor scrise a peste 15 ONG-uri referitoare la aceasta lege.
2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștința publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice. Anunțul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.
Aceste 30 de zile imperativ solicitate de către lege nu au fost respectate. Nu a fost informt publicul cu privire la avizarea actului normativ de către ministere și până în prezent nu există o motivație scrisă, in extenso, publicată de către ministerele respective, inclusiv Ministerul Culturii și Ministerul Mediului. O motivație orală a fost dată doar în urma solicitării Comisiei Parlamentare care analizează proiectul. Nota de fundamentare a proiectului a fost si ea dată publicității dupa ce dezbaterea a fost incheiată, deci ar fi fost imposibil să existe propuneri și opinii cu valoare de recomandare în stricta concordanță cu textul normativ care a fost adoptat , fară dezbatere, de către Guvern.
Totuși, în spațiul public au existat sugestii, propuneri și “opinii cu valoare de recomandare” – în special opinia avizată a Academiei Române care a fost ignorată in totalitatea ei și nu a fost luată în considerare în formularea politicilor publice legate de acest caz. Nici opinia Alburnus Maior nu a fost ascultată, deși este de 15 ani ONG-ul care cunoaște situația locală și și-a format în timp foarte multe “opinii cu valoare de recomandare” în înțelesul legii. ONG-ul respectiv este co-organizator la un festival anual de muzică ce aduce mii de oameni în Roșia Montană (FânFest), are o viziune legată de dezvoltarea locală bazatăpe turism. Chiar daca guvernanții au alte opțiuni legate de dezvoltarea legii și țin neapărat să le legifereze, este impardonabil și ilegal să nu se consulte cu toți cei interesați în respectiva zonă, inclusiv sau mai ales cei de la ONG-ul Alburnus Maior, dar și celelalte ONG-uri din coaliția Salvați Roșia Montană.
(3) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanța asupra mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la alin. (2).
Nu a existat nicio asociație de afaceri consultată. Este iarăși o omisiune regretabilă, întrucât proiectul este de interes național. Camera de Comerț și Industrie a României, Camera de Comerț și Industrie Alba, de pildă, ar fi avut un punct de vedere relevant de luat în considerare. Mai departe, având în vedere că poluarea s-ar putea întinde pe un perimetru mai larg, este necesară consultarea mediului de afaceri și de la nivel central. Există companii care ar putea trimite pareri pozitive (fabricanții de cauciucuri, firmele din minerit, cele care exploatează alte zăcăminte), însă vor fi suficiente companii care vor trimite eventual păreri negative (micii comercianți cu pensiuni din zona Câmpeni, alte firme care vor un mediu curat în Județul Alba, investitori din Abrud, etc.)
(4) La publicarea anunțului autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.
(5) Conducatorul autoritîții publice va desemna o persoană din cadrul instituției, responsabilă pentru relația cu societatea civilă, care săprimească propunerile, sugestiile și opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus.
În cele mai multe cazuri, persoanele responsabile de relația cu societatea civilă nu au niciun fel de mandat. Atunci când nu sunt desemnați cei de la relații cu publicul, care oferă o informație parțială, imposibil de detaliat la nivel de detaliu, atunci când nu e desemnată o persoană care știe cu mult mai puțin decât reprezentantul unui ONG interesat despre proiectul supus dezbaterii, atunci dialogul pur si simplu nu există. Conducatorul autorității publice nu primește propuneri directe, prin intermediul intâlnirilor, dacă le primește nu le adoptă sau arareori modifică textul de lege în urma consultărilor. Chiar atunci cand există propuneri scrise, documentul zace neutilizat în sertarele ministerului, fară un raspuns măcar formal căre cei care l-au inițiat.
(6) Proiectul de act normativ se transmite spre analiză și avizare autorităților publice interesate numai după definitivare, pe baza observațiilor și propunerilor formulate potrivit alin. (4).
Proiectul a fost avizat în același timp de mai multe ministere, nu a fost definitivat în primul rând de Ministerul Marilor Proiecte. De asemenea, în conformitate cu Art.55, alineatul o) din legea Minelor : “Agenția Națională pentru Resurse Minerale are următoarele atribuții principale:
o)elaborează proiecte de legi și proiecte de hotărâri ale Guvernului pentru activitățile miniere.
Ca atare, în mod legal, proiectul trebuia definitivat de ANRM, în urma dezbaterilor publice , a discuțiilor și observațiilor, apoi trebuia trimis celorlalți avizatori. ANRM și nu Ministerul Marilor Proiecte gestionează acest domeniu, iar agențiile de reglementare, deși sunt țn coordonarea Guvernului, au independența lor.
(7) Autoritatea publică în cauză este obligată sa decidă organizarea unei intâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică.
Nici ANRM-ul, care era îndrituit să se ocupe, nici Ministerul Marilor Proiecte, care nu are o calitate oficială dar și-a asumat leadershipul prezentării proiectului, dar nu au organizat intâlniri, deși au existat solicitări din partea organizațiilor societății civile. Nu a fost organizată nici macar o întânire interministerială în care această problemă sa fie dezbatută, iar presa și societatea civilă să aibă acces. Această intâlnire ar fi fost cu atât mai necesară cu cât Ministerul Justiției a transmis inițial un aviz defavorabil în conținut, în care atrăgea atenția asupra unor aspecte esențiale, “de natură să creeze premizele unor vicii de neconstituționalitate”. Lămurirea ulterioară dată de Ministrul Justiției în cadrul lucrărilor comisiei parlamentare nu a clarificat, în detaliu, aceste probleme.
(8) In toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmeazaă sa fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție.
Deși nu a organizat nicio dezbatere, autoritățile publice, Guvernul, ANRM-ul, Ministerul Mediului și Ministerul Culturii aveau puncte de vedere de la un colectiv numeros de specialiști, în primul rând un raport exhaustiv de la Academia Română, dar și puncte de vedere de la coaliția Salvați Roșia Montană. Analizarea recomandărilor la proiectul de lege ar fi presupus, la minimum, o discuție cu cei care au elaborat materialele scrise, o deliberare la nivelul direcțiilor de spcialitate (în special în Ministerul Economiei, Ministerul Mediului și în Ministerul Culturii), iar apoi elaborarea unui răspuns – evident, pozitiv sau negativ – către cei interesați.
Mai departe, prevederile Legii 52/2003, aplicabile oricărui act normativ, au fost încălcate, întrucât nici următoarele articole ale legii nu au fost respectate, în lipsa oricărei dezbateri publice. O dezbatere publică este cu atât mai necesară, având în vedere faptul că în societate a fost creată o puternică emulație legată de acest proiect în ultimii 15 ani, între timp solidificându-se și de o parte și de cealaltă păreri foarte ferme, care pornesc de la premise diferite de dezvoltare.
Art. 10.
Minuta ședinței publice, incluzând și votul fiecărui membru, cu excepția cazurilor în care s-a hotârat vot secret, va fi afișată la sediul autorității publice în cauză și publicată în site-ul propriu.
Art. 11.
(1) Autoritățile publice prevăzute la art. 4 sunt obligate să elaboreze și să arhiveze minutele ședințelor publice. Atunci când se consideră necesar, ședințele publice pot fi înregistrate.
(2) Înregistrarile ședințelor publice, cu excepția celor prevăzute la art. 6, vor fi făcute publice, la cerere, în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Societatea Academică din România va face o cerere pentru a primi înregistrările ședințelor publice, însă din ceea ce se cunoaște până în prezent în mediul public astfel de ședințe publice nu au avut loc niciodată. Singura dezbatere, dacă se poate numi așa, realizată cu Asociația Alburnus Maior a fost cu președintele Traian Basescu în care demnitarul i-a numit “bolșevici” pe cei care se opun proiectului minier (vezi linkul aici http://www.romaniacurata.ro/articol-4178.htm)
De altfel, nerespectarea acestor prevederi de transparență și întocmire a actelor normative poate constitui subiect într-un proces care ar putea verifica temeinicia acestei legi, conform articolului de mai jos din aceeași lege :
Art. 13.
(1) Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, toți funcționarii din ministere care au participat la întocmirea acestei legi, neconsultând vreo parte interesată – practic nepermițându- le implicarea în procesul de elaborare a actului normativ –sunt pasibili de sancțiuni disciplinare, intrucât nu au respectat prezenta lege.
Art. 14.
Constituie abatere disciplinară și se sancționează, potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, sau, dupa caz, potrivit legislației muncii, fapta funcționarului care, din motive contrare legii, nu permite accesul persoanelor la ședințele publice sau împiedică implicarea persoanelor interesate în procesul de elaborare a actelor normative de interes public, în condițiile prezentei legi.
Cu alte cuvinte, dacă în fiecare minister există în medie 8-10 semnături pentru ca o lege să poată obține semnătura ministrului, datorită nerespectării traseului legislativ normal toți acei funcționari sunt pasibili de a fi într-o abatere disciplinară în raport cu prevederile legilor care reglementează activitatea funcționarilor publici. Niciunei persoane interesate din cele peste 15.000 care au fost prezente la manifesatiile împotriva proiectului de la Roșia Montană nu li s-a permis accesul la elaborarea acestei legi, la prezentarea unui punct de vedere. Mai mult, niciunul dintre punctele de vedere scrise transmise de-a lungul timpului de organizații precum Alburnus Maior nu a fost luat în considerație.
Nesocotierea prevederilor Legii Minelor (Legea 85/20003), legea de baza în domeniul mineritului
Art. 1
Resurseele minerale situate pe teritoriul și în subsolul țării (…)fac obiectul exclusiv al proprietății publice
Practic, licența a fost acordată înainte de anul 2000 unei companii de stat (Minvest S.A.), deținută 100% de către Guvern, însă a fost cesionată ulterior, fără licitație, companiei Roșia Montană Gold Corporation, companie alcatuită special pentru exploatarea acestui zacamant. Actul de cesionare nu a fost făcut public, informația privind cesionarea este culeasă dintr-un interviu public al domnului Prim- Ministru Victor Ponta.
Art. 2. Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi sunt : carbunii, minereurile feroase/neferoase, de aluminiu și roci aluminifere, de metale nobile(…)
Ca atare, un eventual contract privind Roșia Montană ar fi trebuit în mod normal aprobat prin intermediul unei licențe ANRM, aprobată prin Hotarâre de Guvern și supusă prevederilor Legii Minelor. În fapt, se ocolește Legea Minelor prin crearea unei Legi speciale, Legea pentru unele măsuri aferente exploatării auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere din România. Ba mai mult, printr-o construcție legală ce nu are precedent, se anexează un act juridic incorect numit “acord” și este facut anexă la o lege derogatorie specială. În fapt, legea specială nu ar trebui să existe pentru că avem deja o legislație specială derogatorie de la Codul Civil care arată cum se fac concesionările în domeniul minier (diferit de domeniul concesionării terenurilor pentru construcții, de pildă), iar orice licență acordată în baza legii ar trebui să fie aprobată prin Hotarâre de Guvern, la fel ca restul licențelor ANRM (nu doar în domeniul cărbunelui și al aurului, dar și în celelalte domenii – izvoare de ape minerale, exploatări petroliere, etc.)
Dacă de această dată se aproba un precedent – respectiv emiterea unui acord și aprobarea lui practic prin lege, de către Parlament – ar însemna că Agenția tutelară nu ar mai avea un rost, nu și-ar putea îndeplini misiunea trasată de lege și ar trebui desființată. Ar insemna, de asemenea, ca toate avizele de mediu ți licențele de concesiune aferete sutelor de zăcăminte și aferente celor 77 de resurse naturale pe care le are România ar fi decise la Parlament. Nu se poate face o singură derogare, pentru că atunci cadrul legal aplicabil unui întreg domeniu – cel al mineritului – nu este aplicabil și unei companii exploatatoare de aur.
Ba mai mult, există o problemă de lipsă de concurență de la egal la egal – de ce ar funcționa exploatarea de aur de la Certej, de pildă, după o altă legislație decât o eventuală exploatație de aur de la Roșia Montană? Momentan, din informații publice, exploatația de la Certej are o licență de la ANRM și respectă întocmai prevederile Legii Minelor, pe când exploatația de la Roșia Montană nu a reușit să își obțină licențierea conform normelor legale în vigoare, tocmai de aceea se are în vedere regimul derogatoriu de la lege.
Art. 9. Exproprierea pentru cauza de utilitate publică de interes național se face în condițiile legii, sub coordonarea ministerului de resort.
În cazul Roșia Montană, au fost discuții în spațiul public în care compania RMGC primea anumite drepturi în cazul acestor exproprieri. Astfel de formulări au existat într-o variantă intermediară a legii dată publicității de Active Watch. Procedura normală ar fi ca autoritățile publice să facă orice demersuri legate de exproprieri, emiterea unui precedent ca o companie privată să exproprieze proprietatea privată a altcuiva ar fi un demers periculos și fără precedent în România. Dreptul suveran și exclusiv al statului pentru expropriere nu poate fi dat sau transferat către niciun privat.
Art. 11
Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit,(…) și perimetre de protecție hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă, precum și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise
Aici trebuie lămurit foarte clar daca situl arheologic este sau nu este de interes deosebit – adica daca interesează sau nu galeriile române. Dacă Ministrul Culturii a dat aviz favorabil proiectului de lege și este co-inițiator, atunci, în opinia Ministerului Culturii, nu există acolo un sit arheologic de interes deosebit. Au fost consultați arheologi și au avut o concluzie? Daca da și concluzia concordă cu cea a ministerului, de ce nu au fost făcute publice documentele de specialitate în baza cărora s-a avizat proiectul? De altfel, România Curată a mai scris despre problemele celui care a dat descărcarea arheologică: http://www.romaniacurata.ro/ltcentergtarheologi-de-vanzare-ministri-absentiltbrgtarc-cere-ministru-1626.htm
Aceeași observație poate fi facută pentru protecția hidrogeologică prevazută de lege – dacă proiectul a fost avizat de dna Rovana Plumb, Ministrul Mediului, înseamană că nu a fost necesară protecția surselor de apă, deși specialiști geologi au afirmat în nenumărate rânduri că pe fundul lacului cu reziduuri de cianuri există nu doar o latură cu argilă care ar avea o permeabilitate mai mică la infiltrații de apă, ci există și o zonă cu roci poroase, prin care apa cu reziduuri s-ar putea infiltra. De observat ca aceste lucruri au fost semnalate, în timpul dezbaterilor comisiei și de dl Marincea, șeful Institutului Geologic Român, destituit rapid după cum puteți vedea din urmatoarea înregistrare: http://www.dailymotion.com/video/x15qkzv_stefan-marincea-directorul-institutului-geologic-despre-proiectul-rosia-montana-tvr_news
În fine, o observație despre ceea ce poate să însemne în România “strict interzis” într-o lege. Dacă nu e pur și simplu ignorat, se dă o lege derogatorie în care ceea ce e strict interzis devine expres permis.
Art. 14.
(1)Prospecțiunea se realizează pe bază de permis neexclusiv eliberat în condițiile legii de autoritatea competentă pe baza primirii unei solicitări scrise pentru un perimetru definit (…)
(2)Permisul de prospecțiune se eliberează pentru o durată maximă de trei ani, fară drept de prelungire, cu plata anticipată, în fiecare an , a taxei pe activitatea de prospecțiune .
Au fost făcute prospecțiuni în conformitate cu legea în vigoare la această dată – respectiv Legea Minelor? (Prezentul proiect de lege nu este aplicabil până la o eventuală publicare în Monitorul Oficial). Daca da, când au expirat cei trei ani prevăzuți de lege, pentru că proiectul este în discuție publică de cel puțin 13-14 ani? Și dacă nu mai există drept de prelungire, au fost făcute prospecțiuni fără a avea acest drept? Sau nu s-au realizat prospecțiuni până in prezent? Daca prospecțiunile nu s-au realizat, de unde provine cheltuiala prezentată de companie public și asumată și de către Guvern , respectiv 550 de milioane de euro, din care 98 de milioane de euro cercetare geologică. A platit RMGC taxa de prospecțiune? Și în ce condiții a fost acordată această permisiune dacă avizul de mediu lipsea?
Art.14 alin 5
Titularul permisului de prospecțiune care participa la concursul public de ofertă organizat pentru acordarea licenței de explorare în cadrul perimetrului în care s-a realizat prospecțiunea, beneficiază de un punctaj suplimetar în evaluare, stabilit în condițiile articolului 15, alin. (8)
Traseul licenței de exploarare ar trebui stabilit foarte clar și nu a fost făcut public, împreună cu documentele aferente. Inițial, licența s-a acordat Minvest fără licitație, prin dedicație directă, considerându-se că e o firmă de stat, supervizată de Minsiterul Economiei. Apoi, în anul 2000, conform declarațiilor premierului Victor Ponta într-o emisiune TV, această licență a fost cesionată. Activitatea de cesionare este astfel explicată de un avocat specializat:
Art.1315 NCC permite cesiunea drepturilor şi obligaţiilor deţinute de una dintre părţi (cedent) către un terţ faţă de momentul formării contractului (cesionar), terţul devenind astfel parte în contract şi urmând a avea o relaţie contractuală cu co-contractantul iniţial (contractantul cedat).
Condiţiile de bază ale cesiunii contractului sunt ca:
(1) prestaţiile să nu fi fost încă integral executate şi
(2) contractantul cedat să consimtă la cesiunea contractului.
Aşadar, cesiunea contractului poate interveni numai în cazul unui contract cu executare succesivă aflat în derulare sau în cazul unui contract cu executare uno ictu care nu a fost integral executat (de pildă, în cazul unui contract de vânzare-cumpărare cu plata preţului în rate).
Cu alte cuvinte, obligațiile ar fi trebuit să treacă în integralitate de la Minvest la Gabriel Resources. În loc de această operațiune, conform informațiilor publice licența a trecut la o entitate juridică în care Minvest mai deține doar aproximativ 19%. Această operațiune s-a făcut fără licitație, tot din informațiile publice fără plata unor sume catre Minvest. Practic, un investitor a devenit deținător de 81% dintr-o liciență de concesiune a activităților miniere fără a plăti anumite sume către Minvest, cedentul în acest caz. Nu știm în ce masură această oprerațiune a fost aprobată, la acea dată, de Ministerul Economiei, instituția tutelară a societății, Minvest S.A. și care ar fi trebuit în mod normal să transmită un aviz pentru aprobarea acestei măsuri.
De asemenea, transferul avea nevoie de avizul ANRM, pentru că transferul unei licențe acordate de o entitate a statului nu se poate realiza fără acordul respectivei instituții. Transferul a fost făcut în baza Ordinului 310/9.10.2000, semnat de Mihail Ianas, președinte la acea dată, cu mențiunea că “Minvest S.A. va ramâne companie afiliată, în condițiile stabilite de licență”. Textul integral al respectivei licențe este secretizat, ba mai mult, Guvernul României a publicat o motivație de la o casă de avocatură – Mușat și Asociații, cum că desecretizarea ar incîlca hotarâri judecătorești și prevederi din acordul de licență.
Art. 16, alin (1)
Licența de explorare se acordă pe o durată de maximum 3 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult trei ani, în limitele perimetrului acordat, cu plată anticipată, în fiecare an, a taxei pe activitatea de explorare și constituirea de garanții financiare corespunzatoare pentru refacerea mediului, stabilite prin proiectul de refacere a mediului.
8 ani s-au transformat în 13, de la data emiterii acordului ANRM. Prevederile Legii Minelor sunt foarte clare, aceasta licență de explorare nu avea temei legal pentru a fi extinsă și textul de lege precizează acest lucru expres. Cineva de la ANRM sau Ministerul Economiei ar trebui să explice care este acoperirea legală pe care a avut-o compania în ultimii 5 ani? Și care este autoritatea care a emis un aviz, contrar prevederilor exprese ale legii? Iată motivația pentru care se deroga prin Proiectul de Lege de la prevederile generale ale Legii Minelor.
Art. 18
Licența de exploatare se acordă:
a) Direct titularului licenței de exploare (…)
b) Câștigătorului unui concurs public de ofertat, organizat de autoritatea competentă în condițiile prezentei legi pentru resursele minerale stabilite prin ordinul prevăzut la art. 19, alin. (2)
Această licență de exploatare a fost transferată (conform documentului oficial) sau cesionată (conform declarațiilor premierului) direct către compania privată. De observat că în acest fel orice bogăție a subsolului României poate ajunge oriunde și la oricine, fiind suficientă inființarea unei companii de proiect care să preia licența, iar apoi acționariatul respectivei companii să se schimbe radical. De observat că în cazul companiei RMGC oricine poate deține 10% din capital și acest lucru nu poate fi făcut public, pentru că acțiunile pot fi deținute (sau transferate) de la un depozitar bancar la alt depozitar bancar în numele unor clienți anonimi. Peste 10%, există teoretic o obligație fată de Bursa din Toronto de a declara un acționariat semnificativ, însă în cazul unor fonduri de investiții aflate într-un paradis fiscal acționariatul poate fi la fel de opac ca în precedentul caz, de aceasta dată acționariatul companei intermediare fiind necunoscut sau confidențial. În orice caz, transparența față de contribuabilii români tinde spre zero – nu putem ști exact ce se întâmplă cu zacămintele dețnute de statul român și care sunt, mai exact, partenerii de afaceri care sunt prezenți în aceaste operatiuni. O astfel de construcție juridică încurajează speculații halucinante.
Art 18. Alin (2)
Licența de exploatare se acordă pentru minimum 20 de ani cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani
Totusi, prin derogarea stabilită in Proiectul de lege la pagina 7 “contractele de concesiune (n.a a imobilelor din perimetrele proiectelor miniere) se propune o perioadă de 49 de ani. Această perioadă este în contradicție cu celelalte perioade contractuale – de ce ar putea fi concesionat zacamântul pentru 20 cu prelungiri posibile de cate 5 ani, dar să ai nevoie simultan de 49 de ani pentru concesionarea imobilelor, în conformitate cu prevederile Proiectului de Lege?
Art.31
Concesiunea minieră sau darea în administrare minieră încetează:
a) Prin expirarea duratei pentru care a fost acordată
În ce masură concesiunea a expirat deja? Sau care este data actuală a expirării, înaintea efectelor noului proiect de lege? De altfel, prevederile Hotarârii de Guvern prevedeau , în urma concesionării directe catre Minvest S.A. (succesoarea Regiei Autonome a Cuprului Deva) “ contract de asociere pentru noua societate Eurogold S.A. , împuternicită ca pe cheltuiala exclusivă și pe riscul propriu al firmei Gabriel Resources S.A. să desfășoare în perimetrul Roșia Montană, aflat în administrarea Regiei Deva, un program de dezvoltare în valoare de 9 milioane de dolari. Scopul cercetării este de a verifica ți identifica cantitativ și calitativ volumele de rezerve din perimetru”
Art. 33
(1)Autoritatea competentă suspendă licența/permisul când constată că:
c) titularului i s-au suspendat acordul și/sau autorizația privind protecția mediului și/sau cea de protecție a muncii
Conform declarațiilor Președintelui PNL, dl Crin Antonescu din 2013 “niciun Ministru liberal cu excepția domnului Barbu nu a avizat favorabil acest proiect”, ca atare,nu există avizul Ministerului Muncii pe proiectul de act normativ, deși în conformitate cu avizul Ministerului Justiției nr. 6/69740/13.08.2013, pagina 17 avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice “pentru obligațiile care îi revin conform Anexei nr. 2. La Acordul care este parte integranta a legii. Minerii care se blochează în galeriile subterane – deși exploatarea va fi de suprafață – ar trebui informați că acest aviz nu are semnatura Ministerului Muncii, deci nu au garantia vreunei institutii privind protectia muncii. Inclusiv intratul in galerii fara avizul Ministerului Muncii, fără certificarea privind protecția muncii ar trebui verificat de către autoritățile competente – s-a facut respectând prevederile legale sau nu?
Art. 34
Autoritatea competentă anulează licența/permisul titularului sancționat contravențional, în termen de 30 de zile de la primirea notificării dacă constată că :
a) Titularul continu sistarea lucrărilor pe o perioadă mai mare de 60 de zile fără acordul autorității competentente
e) Titularului i s-au anulat acordul și/sau autorizația privind protecția mediului
A fost efectuată vreo analiză juridică de către ANRM cu privire la acest punct din lege? Mai este licența acordată RMGC valabilă, în condițiile acestor precizări din lege? Dacă da, care au fost acordurile date de către ANRM catre RMGC și de ce nu pot fi ele făcute publice?
Art 37
(3) Concesionarii sau administratorii răspund material și financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectați de activitățile miniere, în conformitate cu planul de refacere a mediului aprobat de autoritatea competentă.
Aici este o dublă problemă. Orice cost legat de mediu aferent perioadei până în 2006 îi aparține statului iar autoritățile dacă și-ar fi făcut treaba ar fi trebuit să poarte o corespondență cu Minvest S.A. referitor la refacerea mediului. Atunci când premierul indică râurile de acolo – care nu conțin substanțe cianurate, întrucât până acum cianurarea se făcea la Baia Mare – nu invocă decât propria culpă a companiei de stat, obligată să refacă mediul aferent activităților trecute. Pentru activitățile de după 2006, o sumă prezentată public de Guvern și companie cuprinzând circa 550 de milioane de euro investiți până acum – nu este cuprinsă nicio sumă, nici macar de un euro pentru ecologizarea zonei. Există sume enorme pentru cercetare geologică (98 de milioane de euro) și proiectare tehnică (90 de milioane de euro), însă nu s-a cheltuit nimic pentru mediu.
Art. 38
(1)Titularul permisului are urmatoarele drepturi:
a) Să se asocieze cu alte persoane juridice în vederea executării activităților miniere prevăzute în licență, cu aprobarea prealabilă a autorității competente. Responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor din licență revine în exclusivitate asociatului care are calitatea de titular de licență.
Există probleme imense aici. Știm că la un moment dat această licență aparținea companiei de stat, știm ca ea a fost transferată fără licitație către Eurogold S.A., în care statul este acționar minoritar nesemnificativ. Ulterior, a fost inființată firma de proiect Roșia Montană Gold Corporation S.A., care nu are active semnificative care pot fi urmărite și executate în urma unui incident de mediu major. Știm din textul de mai sus că obligațiile sunt ale titularului de licență. Și totuși, în proiectul de lege, statul roâan se asociează cu două companii, respectiv Gabriel Resources Ltd. Si RMGC S.A. care vor avea împreună 75%, dar mai ramâne și statul acționar cu 25%. În cazul unei poluări catastrofale nu se explică clar cine va avea răspunderea legală, iar contractual nu precizează și care este delimitarea dintre răspunderile celor doi parteneri, mai ales având în vedere ca formularea din contract este Gabriel Resources Ltd si RMGC sunt denumiți împreună generic “investitorul“ . De pildă, în Canada la Yellowknife, în urma lichidării unei companii, statul canadian a ales să inghețe cianurile din reziduuri până când se va găsi tehnologia de a le neutraliza. Costul de 1 miliard de dolari canadieni cheltuiți pe an poate fi comparat cu garanția de mediu de aproximativ 146 de milioane USD pentru intrega perioada de 16 ani de exploatare a proiectului , deși tehnologiile folosite nu sunt 100% comparabile din punct de vedere tehnic.
Art. 40
Procedurile pentru obținerea autorizațiilor, acordurilor și/sau avizelor de mediu și de protecția muncii, necesare pentru desfășurarea activităților miniere, vor fi coordonate de fiecare autoritate conform competențelor și prin legislația în vigoare
Adică, în fapt, fiecare din sutele de concesionari ai unor zăcăminte – care sunt de cărbune, petrol, gaz, curpu, aur sau alte minerale – au obligația să ceară aprobările la autoritățile competente. RMGC, însă, după ce a eșuat 14 ani de zile sa își ia avizele respective și în principal aviziul de mediu, propune prin proiectul de lege un calendar care, odată adoptat, devine obligatoriu pentru autoritățile citate. De pilda, emiterea Acordului de Mediu pentru Proiectul Minier Roșia Montană și trimiterea spre aprobare Guvernului este trecută în proiectul de lege ca obligație pentru septembrie 2013. Adică, ceva ce nu a putut fi obținut în 14 ani să fie obținut aproape instant, prin efectul legii (sintagma “și legislația în vigoare” acoperă practic o plajă foarte largă de situații, cele mai multe derogatorii de la legislația de bază).
Cu alte cuvinte, o autoritate care are normative proprii, legislație specializată cu termene dedicate va fi pusă în intârziere de o lege cu dedicatie pentru proiectul Rosia Montana. In cazul celorlalte sute de companii care au o licenta de la ANRM, ei au respectat prevederile legale aferente și nu au “sărit rândul” printr-un paragraf de lege dedicat. Practic, efectul “în teren” va fi de a lua la întrebări funcționarii agențiilor care nu au dat avizele de ce au intârzieri față de lege, în condițiile în care în baza legislației nemodificate presiunea infernală a timpului nu există, iar presiunea merge în sens invers – dinspre autorități către compania privată, care trebuie să facă dovada clară că îndeplinește cerințele pentru acordarea avizelor respective.
Art. 45
Redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabiliește la o cotă procentuală din valoarea producției miniere, după cum urmează:
(a) O cotă de 2% pentru cărburni, minereuri feroase,(….)metale nobile.
S-a facut foarte mult caz că, prin negocierea care ar fi avut loc la Guvern, redevența a crescut la 6% de la 4%.În primul rând presa și societatea civilă nu au participat la nicio ședinta de lucru a Guvernului, prin reprezentantii sai, cu RMGC, iar argumentele detaliate nu s-au prezentat pe larg. Apoi, trebuie spus că există o altă prevedere prin care compania nu plătește impozitul pe profit de 16% decât după ce gradul de îndatorare scade sub un anume nivel și după ce, prin derogare de la Legea 31, încorporează anumite elemente ale performanței financiare în anul următor al celui în care se începe exploatarea.
Ce s-ar mai putea spune în concluzie? Dacă avem un guvern care e atât de disperat încât derogă de la legislație pentru a “servi” cu dedicație o companie straină cu o lege specială, atunci ordinea de drept și domnia legii sunt simple vorbe goale, călcate în picioare din când în când de politicieni fără scrupule, asemenea unui preș ros de molii.
Atentie!