Autoportret amuzant de politician
Pentru o mare parte a oamenilor, cea mai dificilă confruntare este cea cu propria oglindă. Politicienii nu sunt o excepţie – ei au idei savuroase, picante, surprinzătoare nu doar despre adversari, ci chiar despre propria persoana. Este foarte greu, din punct de vedere logic, să combaţi părerea unui om despre sine.
La capitolul guvernanţi, Sebastian Vlădescu, fostul ministru de finanţe, întrebat despre cum s-ar autocaracteriza, a spus fără să clipească: „sunt plezirist şi epicurian”. Plezirist nu există în dicţionar, la epicurian găsesc o idee interesantă – „persoană ahtiată după plăceri”. Tot de Vlădescu se leagă şi un spumos dialog pe marginea unui editorial al lui Mircea Cărtărescu. Acesta povesteşte că a fost sunat de Vlădescu, după publicarea pamfletului „Un guvern de troglodiţi”. Vlădescu ar fi început conversaţia cu „Domnule Cărtărescu, sunt un troglodit”. Exemplul doi: Radu Berceanu, pe când era încă ministru al transporturilor, şi-a rupt maşina pe Transfăgărăşan, din cauza drumului foarte prost. S-a salvat, parţial, prin umor: „Discutam cu soţia că l-aş fi înjurat pe ministru, dacă nu eram eu”. Evident, restul românilor nu erau miniştri. Ultimul exemplu: Elena Udrea a declarat, cu ocazia semnării a trei miliarde de euro pe contractele europene, că este „precum Făt- Frumos, care a aruncat buzduganul şi a fost obligat să se ducă după el”, adică a anunţat o ţintă ambiţioasă şi a îndeplinit- o.
Şeful lor, premierul Emil Boc, se consolează că „istoria va decide dacă este un premier competent”. Despre creşterea economică, spune că e „un optimist moderat” şi aşteaptă şi datele viitoare de la Statistică. A mai răspuns printr-o întrebare legată de temerile privind posibila sa înlocuire: „Mă vedeţi pe mine un om emotiv?”. Vicepreşedintele aceluiaşi partid, Ioan Oltean, se autocaracterizează, la rându-i, ca un „fan al rezistenţei psihice şi fizice a lui Emil Boc, având în vedere «tortura» la care îl supun zilnic opoziţia şi presa”. Tot el declarase, când se vorbea de înlocuirea premierului, că „Boc mai poate să mai încaseze”.
Nici din barca opoziţiei citatele surprinzătoare nu lipsesc. Victor Ponta a declarat despre el şi despre Crin Antonescu că „sunt precum Fidel Castro şi Che Guevara”. Exemplul doi: Adrian Severin a spus recent, după scandalul şpăgii filmate, că el „nu este un om corupt, estedoar un om incomod”. Totuşi, nimeni nu îl depăşeşte pe Marian Vanghelie, care se prezintă într-o declaraţie recentă, „natural ca brânza de oaie”. Merită un Oscar. La rubrica politicieni locali, doar două nume: viceprimarul de Botoşani, Florin Ghiorghiţă, care, după ce şi-a racordat instalaţia de Sărbători de pe propria casa la reţeaua electrică a oraşului, s-a zborşit la jurnalişti, ţâfnos: „Care-i problema, frate? Doar nu am luat eu consumul ăla să îl consum eu, pentru mine!”. Şi Antonie Solomon de la Craiova, proaspăt ieşit din puşcărie şi candidat la primărie în 2012: „Păi, ce om aş fi eu, ce primar, dacă nu aş candida din nou când am 80% în sondaje?”. Mai avem şi o tuşă lirică, părerea unui traseist care părăsea banca opoziţiei pentru a intra la putere: „Am luat această decizie după o matură chibzuinţă, având în minte un citat celebru: «Unii îşi trădează principiile de dragul partidului, dar alţii îşi schimbă partidul pentru a-şi păstra principiile»”.
La vârful politicii, îl avem pe preşedintele Băsescu, cu un răspuns de zile mari la întrebarea care îi sunt defectele: „Doamnă, eu sunt perfect”. Concluzia vine tot sub forma unei declaraţii a preşedintelui: „Clasa politică este ca o zoaie pe geam. Geamul casei ăsteia care este România”. Vorba lui Dan Puric: „dacă ne pierdem umorul, dispărem din istorie”.
Atentie!