Bugetul pe 2017 sau ping-pong între posibilitățile modeste și promisiunile generoase

Toți analiștii independenți oferă o prognoză de creștere economică în 2017 semnificativ mai scăzută decât Comisia Națională de Prognoză, iar consensul este undeva în intervalul 4.2 – 4.5%. La fel cum temelia unei case este fie așezată peste o fundație de beton armat fie direct pe pământ și făcută cu chirpici, la fel baza bugetului apare șubredă sau foarte șubredă majorității economiștilor consultați pentru prognoză, diferența fiind de 1% din PIB ca estimare pentru 2017 (și similară pentru 2018).
1. Creșterea economică apare semnificativ supra-estimată, comparată cu un consens al economiștilor independenți consultați
Această stare de fapt este consfințită în primul rând de prognoza din luna octombrie a Comisiei Naționale de Prognoză, unde creșterea economică era estimată la 4.2%, procent care a fost apoi umflat cu pompa rapid atunci când guvernul avea nevoie de o estimare gonflată care să acopere toate majorările de cheltuieli – nu doar majorările de venituri promise, dar și cheltuielile de apărare de 2% din PIB, conform cerintelor NATO. Aceste cheltuieli au fost pentru primul an integral bugetate (până acum a fost un “consens politic” care a constat în promisiuni fierbinți și semnarea și ștampilarea unor documente). Un eventual impuls fiscal suplimentar din măsurile anunțate cu majorarea veniturilor populației a fost cuantificat de economiști între 0.15 și 0.30% din PIB, însă impactul măsurilor anunțate este compensat din punct de vedere al impulsionării economiei cu alte reduceri de cheltuieli, în special de la bunuri și servicii, astfel încât impactul net este sub estimările guvernamentale. Adunate, aceste efecte conduc la o creștere anunțată de cel mult 4.5% din PIB (dacă adunăm 0.3% maxim la prognoza de 4.2%). Pentru toți economiștii consultați de mine (din bănci și instituții de stat cu atribuții în domeniu) apare inexplicabilă creșterea artificială efectuată între prognoza de octombrie și prognoza folosită la temelia bugetului, cea care indică o creștere economică de 5.2% – o valoare care nu e la extremitatea intervalelor calculate de economiști, ci sare cu totul din grafic, cea mai apropiată valoare fiind un studiu de acum un an și jumătate al Băncii Transilvania unde creșterea era estimată la 4,7%, în rest toate estimările sunt de la 4,5% în jos. În al doilea rând, toate prognozele internaționale privind creșterea economică din 2017 indică cifre semnificativ diferite de cele care stau la temelia bugetului, chiar mai conservatoare decât intervalul propus mai sus pentru creștere economică, respectiv 4,2-4,5%. Spre exemplu, Fondul Monetar Internațional are drept previziune de creștere pentru 2017 cifra de 3.8% din PIB, în condițiile unei inflații mai ridicate decât în anul 2016. Creșterea economică ne va afecta direct traiul, puterea de cumpărare, sustenabilitatea cheltuielilor publice. Ea stă la temelia construcției bugetare.
De altfel, este important de spus că prognoza de 4.2% din octombrie a Comisiei Naționale de Prognoză încorpora o creștere a parametrilor industriali care este mai favorabilă decât celelalte. În al treilea rând, prognoza Ministrului de Finanțe din Guvernul Cioloș, Anca Dragu, pentru creșterea economică din 2017 este de 4.5%, mai ales în condițiile unor subrealizări explicate din pricina fondurilor europene dar și prin încasările bugetare mai scăzute. Explicația fostului oficial a fost că există un impuls suplimentar din măsurile anunțate de Guvernul PSD, în special creșterea salariului minim și a unor serii de indemnizații la studenți și legate de pensii, însă acestea nu au efectul de 1% din PIB, efect foarte greu de obținut prin cumularea măsurilor existente. De asemenea, observația domnului Cristian Pârvan, reprezentantul Asociației Oamenilor de Afaceri la dezbaterea organizată de Asociația Ține de Noi a fost aceea că există componente anunțate ale acestei creșteri trebuie urmărite cu atenție, sugestia fiind că spre exemplu, cifrele legate de o creștere masivă a producției industriale în 2017 ca temelie pentru o creștere economică mai importantă este una falsă. De reținut că o mare parte a industriei este legată ombilical de Uniunea Europeană, zonă care este prognozată să crească cu aproximativ 1.3 – 1.5%, în funcție de prognozele anunțate. Singura prognoză peste 4.5% care se poate găsi în piața liberă este o prognoză de 4.7% anunțată de Banca Transilvania la începutul lui 2016, deci nu mai este la zi și nu include încorporarea ultimei forme a bugetului.

Este de asemenea de remarcat faptul că prognoza Comisiei Europene este de 3.8% din PIB creșetere economică pentru România în 2017, la 1.4% din PIB diferență față de scenariul prezentat de Guvernul Grindeanu. Dincolo de discrepanța foarte mare între cele două cifre, este important de spus că specialiștii Comisiei în măsura în care se vor uita pe buget, vor considera automat un mare risc de derapaj faptul că deficitul bugetar este situat chiar la granița prevăzută în Tratatul de la Maastricht. Concret, 2.95% deficit prognozat față de 3%, deficit maxim permis de tratatul de la Maastricht conduce automat la ideea că indiferent de explicații acest buget va fi considerat din start unul cu riscuri majore de derapaj economic. Procedura de deficit excesiv ar putea fi ușor lansată, însă este o procedură politică, fie și sub pălăria economică. României nu îi vor fi iertate derapaje precum îi vor fi iertate Franței, de pildă. Iar revenirea problemelor din Grecia (probabil o nouă restructurare a datoriilor va fi necesară) fac disciplina fiscală un subiect care va reveni pe agendă, probabil la insistența Germaniei. Problema pentru România următorilor 10 ani este că nu putem și să terminăm toate autostrăzile, căile ferate și liniile de metrou începute și simultan să ne încadrăm în toți parametrii de deficit, atâta vreme cât colectarea va rămâne deficitară în România. Mai ales având în vedere că din acest an cheltuim cu 0,6% din PIB mai mult pentru apărare – cheltuială care se menține în viitorul apropiat și mai îndepărtat.

2. Estimarea PIB-ului, a economiei totale din 2017 nu se leagă cu cifrele din 2016
Pornind de la execuția bugetului pe 2016 putem constata o încasare bugetară de aproximativ 223 miliarde. Estimarea cea mai probabilă este aceea că această cifră se situează aproape de 30% din Produsul Intern Brut. Făcând un simplu calcul, dacă 30% din PIB înseamnă 223 miliarde, atunci 100% înseamnă 743 de miliarde. O altă metodă ar fi să ne uităm în comunicatul oficial al Ministerului de Finanțe privind execuția bugetară, iar estimările privind PIB-ul pe 2016 se situează în jurul valorii de 758 de miliarde. Indiferent de cum sunt manipulate aceste cifre, se ajunge la cifra de 815 miliarde pentru 2017, care reprezintă un salt de aproximativ 8 %, lucru care pare foarte puțin plauzibil. De altfel, trebuie subliniat faptul că prima prognoză de toamnă a Comisiei Naționale de Prognoză indică un PIB și acesta aparent supraestimat de 807 miliarde. Orice diferență practic de 10 miliarde pe partea de estimare PIB, se traduce într-o diferență de 3 miliarde în minus pentru încasările bugetare, cu impact direct în cheltuielile pentru investiții, pensii și apărare.
Trebuie precizat că există un efect cumulat al discrepanțelor între aceste două capitole, respectiv asupra discrepanțelor combinate la un PIB de 800 de miliarde de lei sau sub, aproximativ 5 miliarde din bugetul național dispar, echivalentul majorării cheltuielilor de la apărare între versiunea 1 și versiunea 2 de buget. De asemenea, această cifră corespunde aproximativ unei șeptimi din toate cheltuielile publice, lucru care arată importanța unei prognoze corecte, pentru că de pildă imediat au fost anunțate tăieri de investiții la metrou. chiar și pe acea linie din Drumul Taberei care trebuia terminată de mult.

3. Șase recomandări de bun simț
a) Atenție la prognozele “prietenoase”!
Toți economiștii independenți aflați la dezbaterea Asociației “Ține de Noi” precum și alți analiști independenți din piață au remarcat optimismul extrem al prognozei oferite de Comisia Națională de Prognoză. Central este sublinierea faptului că bugetul trebuie construit pe un scenariu ponderat, aflat între mai multe extreme. Ceea ce se întamplă este exact pe dos, modelul econometric pe care se bazează Comisia Națională de Prognoză nu este validat de alte entități. De exemplu Consiliul Fiscal avertizează în permanență de CNP, modelul econometric folosit nu este transparent pentru a putea fi îmbunătățit sau cunoscut în mod transparent, iar deosebirile flagrante între diversele versiuni ale prognozei economice,
b) Alte alternative nu se pot găsi?
Profesorul Moisă Altăr, aflat la dezbaterea organizată de către Asociația “Ține de Noi”, joi, 26 ianuarie, a precizat că în opinia sa prognozele economice ar trebui să fie oferite de un institut independent, nu de un institut guvernamental, pentru că “daca ei depind de guvern vor spune ce vrea ministrul să audă, deși ei se străduie oarecum”. Această sarcină ar putea fi preluat[, de pildă, de Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române, sau de alte entități prin contract cu Ministerul Finanțelor Publice1
c) Construcția bugetară trebuie să aibă la bază prudența
Anul 2017 va fi un an volatil, plin de schimbari imprevizibile. Vorbim de Brexit (sigur), Grexit (mereu pe agendă), redefinirea relațiilor comerciale mondiale inclusiv prin revizuirea masivă a acordurilor de liber schimb, o Germanie slăbită economic și mai puțin dispusă să salveze cu banii propriilor contribuabili economiile unor țări care vor să se apropie de scenariul macro al Greciei (sector public supradimensionat cu cheltuileli de personal care conform prognozelor din programul de guvernare depășesc 9% din PIB în 2020, adică o treime din fondurile bugetare disponibile). În aceste condiții, scenariul ales pentru construcția bugetului ar fi trebuit să fie prudent, în mijlocul intervalului economiștilor independenți, nu ieșit cu totul din grafic.
d)Demararea unei efort național de definire a unui model econometric unic
Modelul ar trebui să ajute pe toata lumea să aibă în față o unică partitură – BNR, Guvern, Comisie de Prognoză, Minister de Finanțe. Astfel, nu ar mai apărea derapaje fiscale ce trebuie corectate de BNR. Ideal ar fi găsirea unei soluții pentru deschiderea lor către cercetătorii economici din lume pentru o îmbunătățire continuă.

e) “Unirea” planurilor de infrastructură din bani europeni și din fonduri bugetare
Întrucât fondurile sunt insuficiente, nu ne mai putem permite luxul de a avea un palier de fonduri europene cu un set de reguli dar pe lângă să introducem și acele drumuri județene care hrănesc elita baronilor locali și susțin pușculițele locale, evident după alt set de criterii. Fondurile ar trebui unificate și direcționate cu precădere pentru completarea coridorului IV, mai ales că riscăm să ajungem la 100 de ani de România mare fără legătură nouă între provinciile istorice, peste munți.

f) Control urgent asupra fondurilor UE
La Conferința Asociației Ține de Noi fostul Ministru al Finanțelor spunea că datorită fondurilor europene și a modului în care ele sunt realizate, contabilizate și bugetate a apărut problema cu celebra “gaură”, anchetată de o comisie parlamentară. Nederularea acestor fonduri a făcut ca în mod cumulativ acest lucru să se constituie într-un aparent deficit. Deficitul înseamnă pentru 2017 pornirea bugetului de la un nivel inferior – pentru că încă în primitivul mod în care organizăm bugetul fiecare buget anual se clădește pe umerii bugetului din anul anterior. Pentru a ieși din dilema noastră, investițiile trebuie să urmărească masterplanurile europene – iar la banii UE trebuie adăugați bani de la buget.