Cainii vagabonzi, niste calcule elementare si o solutie propusa

Intrucat m-am plictisit de vorbarie, vreau o analiza pe cifre si fapte. Intrucat nu am gasit aceasta analiza, am decis sa o fac eu si sa o prezint public. Voi face apoi un blog-roll sub articol si in cadrul lui, rafinand analiza cu cifre mai bune, acolo unde este posibil, sau reluand calculele in urma observatiei cititorilor.
Sa incepem cu estimarea problemei. Singurele doua estimari concrete pe care le-am auzit ar fi intre 60.000 – 200.000 de caini comunitari pe strada in Bucuresti. Prima estimare apartine Primariei Capitalei, cea de-a doua unui primar de sector . O treia sursa din care putem deduce ceva, B565.ro (vezi aici ) vorbeste de 16.192 de bucuresteni muscati de caini in 2012. Daca estimam ca 10% din caini ar fi agresivi si deci ar fi muscat bucuresteni, putem estima numarul lor total la 161.920, deci in interiorul simpaticului nostru intervalul. O estimare de la simplu la triplu nu e chiar multumitoare si pentru siguranta voi pune 50.000 de caini in plus fata de maximul estimat. Adica 250.000 de caini, maximum – sa spunem rotund 6 bucuresteni (si ceva) la un caine (populatia este 1,6 milioane conform recensamantului). Fac acest lucru intrucat Primaria Municipiului Bucuresti nu a fost in stare sa inventarieze corect numarul de copaci – copaci care nici nu musca si nici nu se misca – deci nu putem avea pretentii la o estimare corecta a cainilor. Concluzie : cifra de 60.000 de caini vehiculata public pare o subestimare avand in vedere numarul muscatilor de 16.192. Daca cifra e corecta, asta ar insemna ca procentul cainilor agresivi ar fi de 16.192 de caini supra 60.000, adica un ingrijorator 26,9%. Adica aproape unul din patru caini gata sa sfasaie din nou copii si alti bucuresteni.
Dupa ce am incercat sa estimam problema, sa ne uitam la cati highieri sunt si ce resurse au, in prezent. Vorbim de 8 hingheri si de cinci caini prinsi in medie de un hinghier pe saptamana (adica highierul prinde cam unul pe zi – este pe de o parte putin, insa pe de alta parte ei sunt obligati sa mearga in echipe de cate trei pentru a nu fi pusi ei insisi in pericol!). Conform declaratiilor primarului Oprescu, vorbim de 40 de caini prinsi pe saptamana. Daca toti cainii pe care ii avem nu s-ar mai inmulti de fel (fac aceasta estimare doar pentru a calcula problema grosier, excluzand pentru inceput efectul inmultirii) , doar pentru problema actuala ar necesare 250.000 caini divizati cu 40 prinsi pe zi si ar fi egal cu un numar de 6.250 de zile in care problema ar fi rezolvata. Adica, 17 ani si ceva cu resursele actuale. Sa presupunem ca dublam resursele, in loc de 8 hingheri avem 16, atunci timpul de rezolvare se reduce de la 17 ani la un “modest” 8 ani si jumatate, dincolo de doua mandate ale oricarui primar. Desigur, insa, dl Ontanu este la al patrulea. Am auzit intr-un interviu la televizor o propunere ca primaria sa isi mareasca resursele de 5 ori, la 40 de hinghieri in loc de 8. Tot sunt necesari, matematic, 3 ani si jumatate pentru rezolvare – si tot e prea mult.
Sa discutam acum de progresia geometrica a numarului cainilor de pripas, exact complicatia cu care nu am inzorzonat calculul de mai sus. Sa spunem ca incepem cu doi caini amorezi nesterilizati. La prima generatie vor face 4 pui, pentru ca vorbim de doua fatari pe an pentru o catea in forma. Nu va plictisesc cu calculele intermediare, cum ajung ei 16, apoi 32, apoi 400 si ceva – va spun doar finalul : peste 7 ani (si 7 generatii) din cei doi catei avem 4.237 de caini potentiali, conform calculelor de inmultire date de un site american de specialitate, citat de un ONG de la noi. Habar nu am daca aceasta cifra este corecta. Daca ar fi sa presupunem ca suntem mintiti de ONG-uri si discountam cu peste 95% cifrele lor. Daca avem din 2 caini initiali fie si doar 100 de caini rezultati 7 ani mai tarziu, nu 4.237, atunci din 250.000 de caini estimati (cu presupunerea rezonabila, dar neverificata ca distributia de femele si masculi este egala) , practic 125.000 ar putea produce pui. 7 ani mai tarziu din 125.000 de pui, ai 1.250.000 de caini cu durata de viata 10-14 ani cu care trebuie sa faci ceva. Orice estimare care porneste de la peste 100 de caini rezultati din cei doi initiali cu care am pornit, de exemplu 400 de caini ne conduce la cifra de 5.000.000 de caini, nu la cifra estimate de 1.250.000 in anul 2020. Adica de patru cinci ori mai multi caini in Bucurestiul anului 2020 decat cetateni, nu mai fac calculul de cate ori mai multi caini decat copii ca ma apuca groaza. Problema principala e urmatoarea – calitatea execrabila a datelor de pornire pe care le avem transfera eroarea de estimare in proportie geometrica in anul 2020.
Care e insemnatatea cifrelor? Conform unui calcul (vezi aici ), vorbim de 12.000 de oameni muscati in 2009, insa doar pana la 31 august in 2013 vorbim deja de 8.600 de persoane muscate. Adica o medie de 1075 de persoane muscatel pe luna. Adica, in acest an vor fi 12.900 de persoane muscate de caini (am scalat totul pentru 12 luni). Este foarte probabil ca daca ne uitam atent la cifre sa constatam ca problema creste de la un an la altul, in ultimii ani rata de crestere a fost cam cu 2.000 de persoane muscate in plus in fiecare an.Si mai ingrijorator este ca din 8.600 de persoane muscate vorbim de 1.700 de copii. La 1.700 de copii muscati avem si primul deces, insa matematic vorbind (si poate cu lipsa de empatie), in lipsa unei imbunatatiri de cel putin 10 ori a starii de fapt actuale, in urmatorii 3 ani se poate aproape garanta o noua moarte a unui copil in acelasi fel.
Sa ne uitam putin si la banii disponibili actualmente pentru rezolvare. Vorbim de 18,6 milioane de lei si de 40 de caini prinsi pe zi, adica, daca presupunem generos ca hinghierii nu au nici Paste, nici Craciun si prind incontinuu caini 365 de zile pe an, vorbim de un maximum de 14.600 de caini prinsi pe an, fata de 250.000 cat am estimat ca ar fi ei cu totul. In ritmul actual, ar dura peste 10 ani rezolvarea problemei – Oprescu va fi ori la pensie ori la Cotroceni pana atunci (sa speram ca la pensie). Ignor pentru moment ca patrupedele prinse efectiv nu au unde sa fie tinuti sau bugetul nu e suficient si pentru a-i hrani, ma refer doar la aceasta capacitate bugetara si de prindere a lor efectiva. Daca impartim 18,6 milioane de lei la 14.600 de caini prinsi rezulta ca municipalitatea cheltuie cu prinderea/depozitarea fiecarui caine 1273 de lei. O mica avere. Mai observati un lucru – pentru rezolvarea problemei, din orice unghi te uiti este necesar un efort foarte mare la inceput, inclusiv bugetar, pentru a readuce problema sub control. Adica, daca nu cheltui un leu azi, maine s-ar putea sa cheltui de 400 de ori mai mult pentru ca ai lasat cainii sa se inmulteasca fara un control eficient. Sau, impartind altfel, dupa un calcul al bugetului impartit asupra personalul direct productiv, adica daca impartim 18,6 milioane buget la cei 8 hinghieri, avem peste 2,3 milioane de lei pentru un hinghier, ceea ce este enorm.
Sa estimam putin si costul care mai urmeaza, daca ritmul actual este pastrat (desi este clar ca daca scuturam bugetul ASPA putem motiva aceasta agentie sa fie cel putin de doua -trei ori mai eficienta).Daca scoatem doar 14.600 de caini pe an, tot trebuie sa facem ceva cu cei 250.000 minus 14.600. Adica tot raman 235.400 caini. Daca cheltuim si 100 de lei pentru fiecare caine, nu 1273 de lei cat cheltuie actualmente ASPA, atunci avem un cost incredibil de 235.400.000 lei, cost care desigur ar putea fi intins pe parcursul a 3-4 ani, insa ar fi necesar sa fie adusi cat de mult in fata. Altfel spus, un ban cheltuit in primul an al programului ar putea fi echivalentul a 100 de lei cheltuiti in ultimul an dintr-un eventual program pe 7 ani.
Problema cea mai mare este cea a adapostirii cainilor si aici e grosul bugetului si problema cea mai dificila. Daca unui caine i se atribuie 10 lei pe zi, cat spune PMB ca e norma de hrana, doar pentru 15.000 de caini stransi la un moment dat intr-un Dogtown vom cheltui 150.000 lei pe zi pentru hrana. Pentru 14 zile asta reprezinta 2,1 milioane de lei, intolerabil de mult pt. bugetul anual alocat pe acest capitol. Ca atare, cu cat sunt adoptati mai rapid (in strainatate, de pilda) sau eutanasiati, cu atat problema se poate rezolva mai eficient. Celor milosi si ONG-istilor de animale le spun sa vina cu 10 lei pentru hrana si sa nu mai semneze in fals, pentru ca mor oameni. Si mai e o problema – avem nevoie de aproximativ 10 Dogtown-uri, pe termen lung, pentru a rezolva problema. Dogtown-ul actual – care e nefunctional in mare parte – a costat 1,5 milioane de lei (sursa si povestea e aici ) . Intrucat foamea de bani a edililor nu se va ostoi dupa acest episode, 10 Dogtown-uri ar costa, evident, 15.000.000 lei sau poate chiar mai mult, pentru ca discount-urile in Romania nu exista la stat, exista doar parandaratul sau partea leului care revine celui care decide contractul.
Sterilizarea ar putea diminua si ea problema, insa nu este o solutie asa cum sustin ONG-urile pentru protectia animalelor. Pentru sterilizarea a 20.000 de caini s-au cheltuit pana in prezent aproximativ 350.000 de lei. Pentru 200.000, costul ar fi de 3,5 milioane. Sterilizarea duce in cel mai bun caz la stagnarea populatiei existente, insa de multe ori prin aplicare imperfecta nu reuseste decat sa scada rata la care ei se inmultesc.
Ca atare, concluzia trebuie sa fie clara. Problema este atat de mare sau va deveni atat de mare in urmatorii 2 ani astfel incat este imperios necesara o actiune colectiva care implica pe langa primarii si ONG-uri, si oameni simpli. Moartea unor oameni in urmatorii 2 ani se poate evita doar cu o actiune energica inainte de iarna 2013-2014. Se poate institui pur si simplu o plata (de exemplu 100 de lei) pentru fiecare caine fara stapan adus la Dogtown-ul dlui Oprescu – riscam sa avem si patrupede cu stapan ridicate in acest fel, dar este un risc pe care ar trebui sa ni-l asumam, mai ales ca proprietarii ar putea sa isi recupereze odorul in 7-14 zile. Pur si simplu mai multe resurse – prezente si viitoare, dincolo de cele ale Primariei Municipiului Bucuresti trebuie angrenate intr-un plan coerent si aruncate in lupta cu problema. Un plan de actiune comuna primarie – ONG-uri – asociatii de locatari ar fi ceva concret ce ar putea fi realizat rapid, dincolo de lacrimile de crocodil si rugamintea de “iertati-ne pe toti” a primarului Oprescu , dincolo de reactia de lebada muta al primarului Ontanu, in fata scandalului de presa. Voi ce parere aveti? Astept pareri legate de aceste calcule si modalitati concrete in care pot fi imbunatatite, voi face un blog roll si spre deosebire de celelalte dati voi modifica textul pe masura ce vin noi idei.