Caracatita Rompetrol pe filiera Basescu-Ponta-Patriciu-Doi si un Sfert

Episodul 1: februarie 1990 – Zorii democratiei si de unde vine DGIPI (alias UM 0215)
Pe langa implicarea in ciuruirea cuplului Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a ramas in istorie si a blagoslovit Romania cu reorganizarea vechii Directii a IV-a a Securitatii (a doua directie a IV-a, pe scurt “02IV”), adica cea de Contraspionaj Militar. Indicativul 02IV a fost transformat pentru o bizara continuitate in 0215 si a supravietuit pana foarte aproape de zilele noastre. Intre timp, daca serviciul a inceput, conform EVZ (vezi articolul ) cu 275 de cadre dintre care 178 din vechea Securitate Bucuresti, Vasile Blaga declara in 2010 pentru Romania Libera ca “DGIPI (n.a. adica UM0215 cu alta palarie) a facut politie politica in unele cazuri” . De asemenea, daca nu imi joaca feste memoria tot el afirma la un moment dat ca acest serviciu ar avea 6.000 de lucratori, insa afirmatia nu a mai fost repetata niciodata si nu o regasesc nicaieri. Serban Pop, seful DGIPI in 2010, intrebat daca unitatea are ca ordin de marime mii de lucratori sau zeci de mii raspunde “mii”. Parlamentari, de pilda, tara are sute.
Episodul 2: De ce e important DGIPI?
Care e motivul pentru care politicieni, jurnalisti si reprezentanti ai sistemului se bat pe aceasta unitate? Regasesc de pilda un interesant interviu aici, in care jurnalistul intreaba “daca exista moguli periculosi” si i se raspunde ca “nu e de competenta noastra si noi nu ne bagam”. Teoretic, DGIPI este un serviciu de informatii care ar trebui sa se preocupe de culegerea de informatii din Politie, Jandarmerie si celelalte structure ale Ministerului de Interne. Practic, se pomeneste de DGIPI in legatura cu Omar Hayssam, cu jocuri politice, cu schimbari de guverne – inclusiv schimbari cheie de Ministri ai Internelor.
Instructiv este doar traseul directorului acestui serviciu, domnul Virgil Ardelean (poreclit “Vulpea”). A ajuns seful structurii deja din 1998, in timpul Guvernarii Constantinescu. Nu l-a miscat nimeni, ba chiar in 2001 a obtinut prin OUG atributii sporite pentru serviciul de informatii. In 2006, urmare a fugii lui Omar Hayssam este pastrat pe pozitie, desi Fulga (SIE) si Radu Timofte (SRI) zboara. Abia in mai 2007 i se accepta demisia (vezi stire aici), insa in 2009 revine la sefia DGIPI. Carevasazica, revine in timp ce Romania, schimba patru guverne, in timp ce unele partide mor si altele renasc. In 2009, au fost patru ministri de interne intr-un an, iar trei dintre ei (astazi atotputernicul domn Dragnea, dar si domnul Nica si domnul Oprea) au cazut din cauza problemelor si disputelor asupra DGIPI – veziaici o ancheta a Ziarului Financiar.
Chiar atunci cand a lipsit, in 2008, fostul sau purtator de cuvant, Gelu Oltean a fost directorul de cabinet a inlocuitorului Petre Albu (vezi detalii), iar din 2012 domnul Oltean este seful acestui structuri, in timp ce domnul Ardelean este membru (vezi aicihttp://www.pdpr.ro/membri-pdpr) al Patronatului Detectivilor Particulari din Romania, detinatorul urmatoarelor coordonate afisate pe site. Pentru ca nu ma tin bracinarii sa spun mai multe in acest moment, profit de ocazie si rog colegii de la Contributors.ro  sa lase sa treaca urmatorul scurt calup publicitar: daca aveti nevoie de un detectiv particular, il puteti suna pe dl Ardelean direct.
Paranteza culturala : sunt convins ca acest srl nu are nimic cu institutiile statului, ca nu are acces privilegiat, ca e vitregit…
Ba mai mult, si aici ma mut la un alt lucru, complet nelegat – incredibila poveste a unui fost slujbas al statului care a fost angajat in sectorul privat in momentul in care un om de afaceri ii rasfoia dosarul secret de peste 200 de pagini, asezonat inclusiv cu poze intime si buletine medicale in duplicat, nu doar cu stenograme – este sigur neadevarata. Omul respectiv de afaceri probabil a inventat cand a spus direct, dupa ce l-a angajat pe om si a dobandit niscaiva incredere in el, ca a platit cateva mii de dolari pentru respectivul dosar – el o fi gasit acele documente din intamplare, dintr-un noroc chior – era o coincidenta ca nu avea certificat ORNISS, ba chiar era cercetat penal, dar totusi rasfoia dosarele statului. Tot o plasmuire a imaginatiei unui alt cetatean este situatia in care un ofiter, azi DGIPI,  devine maine, prin ordin al Ministrului de Interne, politist in patrulare pe strada si opreste o anumita masina – se nimereste sa fie cea care trebuie – pe principalul bulevard al Bucurestiului.
Episodul 3: Februarie 2001 – Privatizarea Rompetrol
Dupa achizitionarea Rafinariei Vega in 1999 (sub guvernarea CDR), Dinu Patriciu, in asociere cu un grup de investitori americani pune temelia grupului Rompetrol Group B.V. Rotterdam, cel care va semna in 2001 tranzactia cu Fondul Proprietatii de stat (sub guvernarea lui Nastase). B.V.-ul de Rotterdam va face din Olanda ani de zile un investitor de marca in Romania. Contractul de privatizare a prevazut plata a 50.517.620 de dolari pentru un numar de 25.258.810 de actiuni (69,9% din actiuni), fiecare dintre ele avand valoarea nominala totala de 631.470.250 lei. Prin contractual de privatizare din 2001 statul isi asuma obligatia suplimentara de a esalona datoriile fiscale pe o perioada de cinci ani cu o perioada de sase luni de gratie. Ca atare, pana in 2005 aceste datorii ar fi trebuit sa fie achitate integral.
Episodul 4: 2003 – Amanarea datoriilor catre Sfantul Asteapta (Guvernarea Nastase)
Prin Ordonanta de Urgenta data de Guvernul Nastase (celebra OUG 118/2003, care a zacut apoi ingropata timp de doi ani in Parlament) s-a aprobat transformarea creantelor istorice reprezentand 2.177.699.871 lei vechi (taxa pe valoare adaugata, accize, contributie la Fondul Special al drumurilor), dar si accesoriile acestei datorii, in obligatiune convertibila in actiuni. O astfel de operatiune, in piata privata se face cu o clauza speciala – care ar fi trebuit sa fie in favoarea statului, cel care a acordat imprumutul. Desi alti datornici la buget mai mici au fost executati fara mila, statul nu doar ca a amanat plata datoriilor, creand o favoarea uriasa companiei, dar le-a si convertit in actiuni. De obicei, insa, cel care converteste in actiuni are dreptul de a rascumpara actiunile sau de a hotari daca ramane sau nu actionar majoritar in companie – aici este pe dos. Ca atare, intepretarea legala – sustinuta de un text de lege ambiguu formulat – inseamna in practica un lucru simplu: datornicul va hotari cat isi va plati din datoria avansata cu generozitate de statul roman , iar acesta nu are mecanism de opozitie sau de a cumpara el insusi actiuni pentru a deveni majoritar, miza fiind evident controlul afacerii. De fapt, prin lege s-a dematerializat datoria. Altfel spus, statul nu mai are o datorie mare – bloc monolit – astfel incat fie o incaseaza toata, fie devine actionar fix cu contravaloarea acelei datorii. Datoria e atomizata, de fapt avem sute de mii, milioane de mici datorii in loc de o datorie mare, iar dematerlizarea inseamna sa se pot imprastia care incotro.
Episodul 5: decembrie 2003 – Conventia de Emisiune 
Prin efectul legii, pe 5 Decembrie 2003 se incheie o Convenţia de Emisiune – adica, mai pe inteles, in contul banilor primeste niste hartii, 22.812.098 de obligaţiuni convertibile în acţiuni în valoare totală de 2.177.699.871,86 lei (art. 1) cu scadenţă la data de 30 septembrie 2010 (art. 3), cu o valoare nominală de 25 EURO. Legea impune CNVM-ului, printre altele, prin lege, listarea Rompetrol, care aduce o lichiditate sporita companiei si trece peste procedurile normale. Dinu Patriciu debuteaza furtunos la bursa. Scandalul manipularii bursei s-a inchis ani mai tarziu.
Episodul 6 : martie – aprilie 2005 : Parlamentul Aliantei DA aproba cu modificari Legea 118/2003
Dupa ce a zacut neaprobata prin Parlament pret de aproape doi ani, noua majoritate reinvioreaza brusc perspectivele companiei, dupa ce ajunge la butoanele puterii. Legea e aprobata, cu modificari.Una din modificarile importante suna asa :
“Obligaţiunile nerăscumpărate în condiţiile art.5 sunt convertibile la data scadenţei, la opţiunea emitentului, în acţiuni ordinare având un rang pari passu cu acţiunile ordinare existente la data emisiunii.”
Pasareasca inseamna asa, pe scurt: statul a avut datorii de 600 de milioane de dolari. Statul le amana 7 ani, pana la Sfantul asteapta, cere si o dobanda modica pentru aceasta trebusoara. Apoi, peste 7 ani, se hotaraste tot datornicul care particica din datorie o achita – sau care din cele 22.812.098  de particele, ca datoria va amintiti ca nu e pastrata unitar. Actiunile  neplatite – in contul unei eventuale viitoare datorii neplatite nu au niciun fel de rang special. In plus, se obliga CNVM-ul sa listeze Rompetrol de la data emiterii unui H.G special, ca atare se statueaza printr-o procedura guvernamentala ce ar trebui sa fie de domeniul unei hotarari a autoritatii de supraveghere a Bursei.Ca o picanterie, pentru Senat, semneaza Nicolae Vacaroiu, cel care declara recent ca „80% dintre privatizari au fost un dezastru”, iar pentru Camera Deputatilor semneaza dl Mitrea.
Episodul 7 – aprilie 2005:  Basescu promulga Legea de amanare a datoriilor si il ajuta pe Patriciu sa devina miliardar
Desi in 2013 Basescu va intoarce Legea in Parlament, in 2005 era inceputul scurtei perioade in care PDL-ul si PNL-ul colaborau cald, la Guvernare. Nu izbucnisera inca petarde si fumigene de genu scandalului cu celebrul biletel roz. Domnul Basescu promulga fara drept de apel legea – nu ii aduce nicio critica, nicio solicitare imperativa, este ultimul care consfiinteste o procedura legala care odata intocmita izvoraste un drept pentru societatea comerciala, drept pe care nu il va mai putea intoarce nimeni, vreodata. De asemenea, fiind parafat totul prin lege se fac derogari de la legislatia specifica de ajutor de stat, de la legislatia ordinara aplicabila pe piata de capital, fiind practic o rezolvare unica, punctuala si inatacabila pentru o datorie comerciala care atunci ar fi putut falimenta compania sau, cel putin, ar fi putut sa o aduca sub sechestrul Fiscului. Statul, in marinimia lui fara limita, nu isi asigura macar patrimonial banii de primit, printr-un sechestru si schimba postura de detinator de datorie cu cea de detinator de actiuni.
Cum stie oricine, in cazul unui sechestru bancar sau faliment, actionarii sunt ultimii care se indestuleaza. Nici o banca din lume nu ar fi acordat o astfel de inlesnire fara a avea gajata toata afacerea.
Episodul 8 – sept/oct 2006 : biroul meu, de Presedinte AVAS, Aviator Alexandru Serbanescu nr. 50
“Domnule presedinte, avem, avem o problema – ce dispuneti sa facem cu solicitarea avocatilor lui Dinu Patriciu cu privire la incheierea inainte de termen a contractului de privatizare? Ne tot preseaza in aceste zile!”. Eu nu stiam inca, insa eram pe finalul mandatului meu de presedinte al instutitiei, cam ultima luna.
Persoana care punea intrebarea, cu o voce conspirativa, avea functia de director in zona de urmarire contracte (nu vreau sa pomenesc aici la care dintre cei trei directori posibil implicati fac referire). Decizia care imi era pusa in brate – practic, in acel moment, un cartof incins – era de fapt daca sa se ingreuneze sau sa se netezeasca drumul lui Dinu Patriciu si tranformarea lui in intaiul miliardar al tarii. Mi-au trecut cateva ganduri rapide prin minte: Dinu Patriciu – cel cu scandalul de coruptie din 2005; orice decizie s-ar fi luat pe acest dosar urma sa fie tocata ca un patrunjel, pe toate partile, in mass-media, urmand a-mi fi legata ulterior ca o tinichea de coada, lucru deloc de dorit la inceput de cariera. Dinu Patriciu – detinatorul unei companii cu peste 600 de milioane de dolari datorie la stat.
Dinu Patriciu – prieten apropiat al sefului meu direct, premierul Tariceanu – in acelasi timp unicul meu punct de sprijin intr-o zona administiva unde mi se dadeau saptamani, nu luni, in functia detinuta. Spre cinstea lui si spre uluiala tuturor celor cu care vorbesc, in anul cat am fost presedinte AVAS premierul nu a intervenit deloc, in niciuna dintre miile de dosare de pe masa mea. Nu a intervenit nici pe Rompetrol. Legendele cu “interventiile” sunt intretinute de zumzetul celor care “au vorbit ei unde trebuie” , insa cand ii verifici cu atentie nu au ajuns nici la portarul de la Palatul Victoria. Daca as avea macar o suta de lei pentru fiecare persoana care tragea cu nonsalanta un mincinos “Calin este informat”, “Am vorbit cu Calin”, etc. (in conditiile in care eu de cand ma stiu si pana azi ma adresez cu “domnule Prim-Ministru”) as fi azi un om bogat.
Revin insa la discutia pe Rompetrol… Imi dreg vocea, dar nu eram ragusit…“Bine, dar care e situatia datoriei de peste 600 de milioane de dolari?” intreb persoana cu functia de director. Drept raspuns, isi drege vocea – nu cred ca era ragusit. “Datoria, domnule presedinte, e reglementata de un act normativ special si nu face parte din monitorizarea noastra post-privatizare.”Iata cum cuiul lui Pepelea in privatizarea Rompetrol, chiar ceva esential – datoria convertibila in actiuni printr-o lege – nu era considerata problema AVAS-ului. Am cerut o informare si , peste o saptamana, dupa studierea actelor – i-am comunicat cinci decizii persoanei respective:

1. Inchiderea monitorizarii nu era oportuna in acel moment (omul a facut niste ochi mari, de uluiala – se vedea clar ca ma considera un pusti inconstient, cu cas la gura, ce- si semneaza astfel propria destituire)
2. Problema celor 600 de milioane de dolari datorie, chiar daca e gestionata de o lege speciala si poate fi tratata drept “problema ANAF-ului (Agentiei Fiscale)” este o problema care trebuie sa fie urmarita si de AVAS si, prin cooperare cu respectiva agentie, statul trebuie sa isi recupereze banii, sau cel putin o valoare maximala intre taxe, impozite, datorii catre AVAS, taxe pe profit si investitii. Sustinusem deja public o chestiune similara pe subiectul RAFO, dar si pe subiectul ALRO S.A.
3. Am cerut un audit al unei firme recunoscute de contabilitate cu privire la aceasta datorie (alta privire uluita)
4. Am spus ca nu putem introduce incheierea privatizarii fara acest raport, care sa demonstreze (apropos de punctul 2) cum am obtinut maximul posibil pt. stat. Nu de alta, dar in instanta tot un raport de expertiza este cerut, daca vreodata am fi ajuns acolo. Un astfel de raport a fost intocmit, de pilda, pe Alro S.A., companie careia, de asemenea i-am aprobat inchiderea monitorizarii.
5. I-am sugerat ca din cele peste 8.000 de dosare pe care le gestioneaza, poate face intr-un fel incat dosarul fie pe la finalul si nu pe la inceputul teancului de pe birou.

Mai aveam un gand, dar l-am activat doar in mintea mea – anume ca aveam mereu varianta disponibila a dormezei de la Londra in casa unui prieten din facultate (fost coleg de camin) daca as fi fost vreodata pus in situatia de a lua decizii pe care sa nu le pot sustine ulterior. Inca din prima zi in care am venit la AVAS aveam o demisie scrisa, a fost de fapt primul lucru pe care l-am facut – daca nu poti juca orice miza cu demisia pe masa, AVAS-ul poate fi o capcana sigura. Cert este ca nu am aprobat inchiderea monitorizarii si am informat de lucrul acesta si un consilier economic de la Cotroceni. Fara monitorizare inchisa, nu se putea face vanzarea actiunilor, ele erau gajate la AVAS pentru realizarea investitiilor, iar orice alta tranzactie inainte certificarii AVAS ar fi fost imposibila.
Episodul 9: AVAS inchide contractul de privatizare
La cateva luni (mai putine de 9, dar nu stiu sigur cate) dupa plecarea din AVAS, contractul a fost inchis ca monitorizare, calea a fost netezita pentru vanzarea ulterioara. In paralel, banci de investitie de la Londra tineau o licitatie cu mai multi pretendenti pentru maximizarea sumei pentru tot grupul. Fara a lua in calcul datoria de 600 de milioane de dolari, chipurile gestionate separat prin lege de o alta institutie – se presupunea ca era ANAF-ul, dar nici asta nu era clar definit de lege – AVAS-ul a confirmat inchiderea obligatiilor, in partea de privatizare. Dupa stiinta mea, de instructiunile date directorului respectiv s-a ales praful – nu s-a facut niciun audit, nicio conexiune, niciun calcul per ansamblu cum ar fi fost mai avantajat statul. O astfel de inchidere de contract – de altfel facuta foarte pe tacute – nu putea sa fie realizata fara ca presedintele sa primeasca macar o informare post-factum. Nu s-a iscat insa atunci niciun scandal, desi PDL-ul iesise, daca nu ma insel deja de la guvernare.
Episodul 10: august 2007  – Patriciu vinde Rompetrol, intra in topul Forbes 
Valoarea grupului evaluata de finantisti londonezi devenise 3,61 md de euro, iar domnul Patriciu a vandut – perfect legal – 75% cu optiunea de a vinde si restul de 25% ulterior, daca dorea. Domnul Patriciu a precizat ca „nu a vandut acelasi lucru pe care l-a cumparat” – rafinaria procesa acum 4,1 milioane de tone de titei, fata de cele 1,3 inainte.  Tranzactia s-a perfectat dupa dure runde de negociere printr-o structurare mai speciala, efectuata de ambele parti de oameni din banci de investitii de cel mai inalt nivel. Datoria a fost inghitita de cumparator, pretul barilului era apreciabil si crestea, KazMunaiGaz avea nevoie de piata europeana, iar rafinaria era perfecta ca o capacitate de rafinare importanta, una dintrece cele mai mari din sud-estul Europei. Este important de spus ca in acest moment nicio autoritate a statului roman nu a intervenit – sa convoace la discutii noii actionari, eventual sa instituie sechestru asigurator in aceasta etapa, etc. Nu stapanesc foarte bine partea de proceduri interne ANAF – insa din cate inteleg compania era intr-un tip de supraveghere financiara speciala, supraveghere care presupunea urmarireapatrimoniului, insa datorita legiferarii rezolvarii situatiei au fost dificultati in monitorizare dupa legile „normale”.
Episodul 11 : 2009 – Ministrul de Finante Vladescu declara ca vrea „toti banii” de la KazMunaiGaz 
Citat dintr-o stire de pe agentiile de presa, de la vrmea respectiva : „Vlădescu a declarat că se încearcă găsirea unor soluţii pentru a lua “toţi banii” pe care Rompetrol Rafinare, companie aflată în proprietatea grupului kazah KazMunaiGaz (KMG) îi datorează statului. Vlădescu a precizat că “legea nu-i permite să accepte doar suma de 100 mil. euro”. Rompetrol a convocat pentru 30 iunie o adunare generală în vederea majorării capitalului cu 450 mil. lei (108 mil. euro), sumă care va fi folosită “special” pentru efectuarea unei “plăţi parţiale” şi răscumpărarea obligaţiunilor. “Ce nu se plăteşte se converteşte în acţiuni. Nu trebuie să accept eu. Legea spune. Scadenţa este în septembrie”, a spus Vlădescu. Valoarea totală a obligaţiunilor este de 650 mil. dolari, convertibile în acţiuni. Prin plata parţială a datoriilor, kazahii ar rămâne acţionari majoritari ai companiei în cazul în care statul ar decide să convertească restul de obligaţiuni neachitate. În acest caz, statul ar urma să preia peste 40% din acţiuni, KMG rămânând cu 55% de la 98% în prezent.”
Episodul 12: sept 2010 – Statul e diluat 
HAGEA nr. 29/30.09.2010 a aprobat majorarea capitalului social, prin efectul legii, cu suma de 1.971.500.905,3 lei, contravaloarea a 19.715.009.053 acţiuni la un preţ de emisiune de 0,118 lei/acţiune, reprezentând suma aferentă conversiei în acţiuni a unui număr de 20.652.098 obligaţiuni emise de Societate. În urma operaţiunilor societare, Statul Român a dobândit 19.715.009.053 acţiuni, reprezentând 44,6959% din capitalul social al societăţii.
Ca atare, statul a vandut cu 50,5 milioane de dolari. Compania a investit in tehnologie noua si aproape a triplat capacitatea de operare, insa a primit intelegere in partea de datorii. Datoriile au fost amanate fara privilegii deosebite pentru cel care imprumuta – care era tot statul. Apoi statul este diluat printr-o majorare de capital – apropo, de ce nu a participat si statul la aceasta majorare de capital? – astfel incat o plata partiala plus majorarea de capital sa insemne un stat majoritar in companie, cu 44,6% din actiuni. Trebuie spus inca un lucru – exista stenogramele aparute in presa (vezi aici ) , prin care presedintele avertizeaza pe seful Fiscului de la acea data, pe Sorin Blejnar, ca „intram in belea”. Paragraful cheie e aici :
SB: Am primit o hârtie de la Rompetrol
TB: Da
SB: Vineri seară, mâine, urmează să ne facă o plată de 54 de milioane în contul obligaţiunilor ăla pe care le-am emis noi.
TB: Măi, fiţi atenţi că aici intrăm în altă belea. Cred că e un truc
SB: Ştiu. Asta e opinia mea
TB: Da, e un truc. Da 54 de milioane, exact atât cât statul român să nu mai devină majoritar
In cazul Rafo, de pilda, unde era vorba de asemenea de o conversie de creanta in actiuni eu instructasem Eximbankul sa returneze orice sume ar fi primit de la Rafo, astfel incat conversia si efectele ei sa nu se realizeze. Atata vreme cat Fiscul ar fi returnat banii, ar fi putut sustine teza in instanta ca toata datoria este un tot – asa, pe de o parte a incasat partial, pe de alta parte spunea in instanta ca nu e bine. Ca atare, statul a fost facut in foi de vita la tribunal.
Episodul 13.  Februarie 2013: Guvernul aproba un memorandum referitoare la partea datoriilor care au mai ramas
Ca un actionar cu peste 44%, statul roman ca un actionar activist – gen Carl Icahn- ar putea face viata KazMunaiGaz nu foarte placuta. Bine, nu aceasta este interesul, insa macar de ochii lumii – chiar si esalonat, pentru ca aproape niciun contribuabil roman nu intelege conceptul „time value of money” – acei 600 de milioane de dolari ar fi putut fi returnati, chiar daca mult aruncati in viitor, din nou, cu mila statului roman. Mecanisme financiare existau in felurite variante, inclusiv o cumparare reciproca de titluri de stat ca o forma de schimb, avand in vedere detinerea 100% a investitorului de catre statul cazac. Singura informatie pe care o am aici este din ziarul Adevarul, nu am vazut vreo varianta oficiala a acestui acord, sau nu o gasesc eu pe site-ul autoritatilor relevante – Presedentie, Parlament,Guvern.
„Adevărul“ a scris, în exclusivitate, în februarie, că statul român va încasa 200 de milioane de dolari după ce va ceda grupului Rompetrol 26% din acţiunile companiei Rompetrol Rafinare, rămânând cu o participaţie de 18% la rafinărie. În acordul încheiat la jumătatea lunii februarie, statul s-a angajat să nu vândă participaţia de 18% la Rompetrol Rafinare pe o perioadă de minimum trei ani, în timp ce kazahii vor derula un program de investiţii de până la un miliard de dolari. Tot în februarie, „Adevărul“ a scris că statul român va intra în acţionariatul unui fond de investiţii în energie alături de KazMunaiGaz, cu o cotă de 20%, fond care va avea un capital iniţial de 150 de milioane de dolari şi să genereze investiţii de până la un miliard de dolari pe piaţa românească. Fondul de investiţii va avea un capital iniţial de 150 de milioane de dolari, statul român va avea o participaţie de 20%, iar KazMunaiGaz – 80%. „Partea statului va fi de 30 de milioane de dolari, însă aceasta va fi virată tot de KazMunaiGaz în numele statului, pe lângă suma care va fi plătită autorităţilor pentru acţiunile răscumpărate“, au declarat pentru „Adevărul“ surse apropiate negocierilor. În cadrul acordului s-a stabilit că statul român poate vinde acţiunile deţinute la fondul de investiţii numai după cinci ani de la realizarea investiţiilor, iar KazMunaiGaz are obligaţia de a le rascumpara.
Premierul Ponta a declarat: “Lucrurile vreau să fie clare. Nu mai aveam nicio datorie de luat deoarece Rompetrol a concertat datoria în creanţe. Am pierdut procesul în prima instanţă. Povestea datoriei mai e doar pe la Cotroceni. “
Episodul 14- iulie 2013: Presedintele intoarce Legea de Aprobarea a Memorandumului in Parlament
Acest lucru are doar o valoare simbolica, avand in vedere 70% majoritate a USL in Parlament. Creaza un subiect de presa, alimenteaza povestea, poate deveni o ghioaga politica, insa este foarte greu de presupus ca o asemenea tranzactie se mai intoarce din drum, in vreun fel. Totusi, in mod formal, Parlamentul trebuie sa reaprobe Legea de Aprobare a OUG 118 si sa o retrimita la Parlament, iar Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja ca nu e tardiva reglementarea unei situatii petrecute totusi cu atat de mult timp in urma. Ca atare, marja de actiune presedintelui este destul de redusa – poate doar intarzia procedura – va fi vacanta parlamentara, va mai avea apoi 30 de zile la dispozitie pentru promulgare, insa pana la finalul anului aceasta operatiune va fi consfiintita.
Episodul 15: iulie 2013 – Interviu catastrofal in Gandul al Sefului OPSPI, Gabriel Dumitrascu
Chiar daca DGIPI a fost implicat in negocieri, nu era cazul sa fie subliniat lucrul asta de presedintele OPSPI, mai ales ca dupa inchiderea contractului la AVAS toate institutiile s-au amestecat pe rand – initial Ministerul de Interne si fiorosii de la “Doi si un Sfert”, apoi Ministerul de Externe. A discuta o chestiune financiara si de privatizare fara Ministerul de Finante si AVAS, care a gestionat dosarul Rompetrol din 2001 pana in 2007 este tras de par. De asemenea, a lipsit ANAF-ul, in momente cheie, a lipsit si Ministrul Finantelor. Interviul complet este aici.
Nu stiu din ce cauza, actuala putere insista la OPSPI cu asemenea personaje – Vulpescu cel care negocia cu Dan Diaconescu, Dumitrascu cel care spune public – probabil ca probatoriu pentru un eventual process international viitor impotriva statului roman, pe sute de milioane de euro – ca investitorii au fost “amenintati ca o sa ii salte procuratura, ca vor fi arestati”. Adica DGIPI poate ameninta un agent economic ca poate fi saltat, desi procuratura este structura a Ministerului Public fara legatura cu Guvernul si cu Ministerul de Interne, alta decat cea normal, de pe circuit – ca toate sesizarile depuse de politie ajung la verificare la un procuror. Poate implicarea “baietilor” nu e intamplatoare, de altfel tot niste “baieti” s-au ocupat si de creanta din Libia (vezi aici, e vorba de 88 de milioane de euro).
Episodul 16 – iulie 2013 – Doua resurse suplimentare
Am comentat subiectul la Digi TV si la Nasul TV, puteti vedea linkurile mai jos:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Datoriile+Rompetrol+negociate+in +secret
http://www.nasul.tv/2013/05/13/exclusiv-marea-escrocherie-financiara-de-la-rompetrol/
Concluzie : Romania anului 2013 arata asa : cu un parteneriat intru guvernare Premier-Presedinte, cu DGIPI care negociaza lucruri intr-un memorandum economic, cu doi sefi OPSPI care – hai sa fim cat de amabili putem – ar trebui sa se exprime altfel in public decat inteleg sa o faca. Si eventual cu un simpatic serviciu care ameninta investitorii ca va slobozi procuratura pe ei. Insa cainii latra, caravana trece, iar pasareasca de mai sus nu intereseza, banuiesc eu, toti romanii, chiar daca m-am straduit sa explic totul cat de simplu se poate. Evident, toata distractia este pe banii dumneavoastra.