Cazul Brexit. Motive pentru iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana – plus legaturile cu Romania

Intrucat am vazut o dezbatere foarte dezechilibrata in Romania si in alte tari est-europene, m-am gandit ca ar fi util sa dau si “perspectiva cealalta”. Englezii (pentru ca ei sunt in special pro-iesirea din UK, unii politicieni scotieni gandindu-se chiar sa ramana in Uniunea Europeana oricum – imposibil, dar da o stare de spirit) sunt niste oameni foarte cumpatati si foarte rationali, iar dezbaterile despre beneficii si probleme sunt purtate de ani de zile. Exista si suficiente motive pentru Brexit, chiar daca ele nu au fost dezbatute in celelalte tari. Evident, speranta mea e ca Marea Britanie sa ramana in Europa, insa ar trebui atent analizate si aspecte care nu ne sunt foarte favorabile.
Primul si cel mai important motiv pentru care ar vrea sa paraseasca Uniunea Europeana este valul de imigranti. Discutia nu a pornit de la romani, ci de la polonezi, prognozati sa vina in numar de 100.000 si sositi efectiv in numar de peste un 1.000.000. Sigur, acestia sunt mai putini decat pakistanezii sau indienii veniti in anii ’70, dar oricum, a fost o impotenta structurala. Home Office-ul care pana la urma a si fost spart in doua pentru prima data in istoria conservatorului stat datorita inadecvarii, a facut un lung sir de gafe impardonabile. Mai inainte, o estimare care s-a dovedit a fi mai fantastica decat universul Harry Potter. Apoi esecul de a “get a grip” (controla situatia), de a preveni problema in timp ce tabloidele de dreapta urlau cu imigrantii. Apoi esecul de a adapta servicii publice, locuinte, etc – articole despre imigrantii care stau in case puse la dispozitie de autoritatile locale in timp ce englezii din patura muncitoare stau ca sardinele la periferie au abundat. De fapt, de la inceputul pana la finalul acestei adaptari nu au functionat de loc sisteme, oameni, institututii, lucru inacceptabil in opinia lor…MAI-ul lor s-a dovedit a fi un MAI de tip romanesc, mai degraba. Tin minte o vizita de documentare la Unitatea de Strategie a lui Tony Blair , la un exercitiu de performanta care masura 12 parametrii pentru fiecare minister, Home Office-ul o ducea cel mai prost si era cel mai criticat, fiind considerat difficult to manage.
Este esential si graficul de mai jos (cu o comparatie intre “primul val” de integrare in UE si “ultimul val” cu Romania si Bulgaria). Cand “The Romanians are coming!” (vezi aici :https://www.youtube.com/watch?v=U2eOxRvNp6s ) era prezentat la TV si avea rating fabulous, era deja pregatit terenul cu scandalul imigrantilor polonezi. Spre deosebire de alte state cu o infrastructura in ceea ce priveste integrarea imigrantilor, cum ar fi Canada, de pilda – scoli, ONG-uri, comunitati – in UK imigrantul se descurca si se asimileaza. Nu exista de pilda nici celebrul buletin de identitate de la noi, britanicii nu au carti de identitate (se identifica cu permisul de conducere, de pilda) , ce sa mai vorbesc despre ideea, care ar parea nastrusnica acolo, de identificare. De aceea, fara documente imigrantii sunt repatriati mai greu, iar taberele de refugiati din Franta, cu un centru de imigranti inchis la un moment dat, care se gasea chiar la gura Eurotunelului Eurostar, s-a dovedit greu de stapanit? De ce e de vine UE? Pai in opinia britanicilor – nu spun ca e corect – pentru ca a insistat pe libertatea de miscare, dovedita un transfer economic de oameni care au venit sa munceasca la negru, in principal, din tarile din Est. Iar serviciile publice si autoritatile de afaceri interne au fost depasite de situatie.

Cum se traduce acest val de imigranti? Mie personal mi-a fost rusine cand pe Waterloo Bridge am intalnit o cersetoare romanca: “Spare some change? Uite mancati-as ca nu-mi da nimic astia”. Este locul in care trec mii de londonezi, zilnic. In toti anii astia, au fost doar trei – patru referiri oarecum pozitive la Romania care sa fi ajuns la britanicul de rand, cu o nota de exotism fiecare. Razy Gogonea (aici: https://www.youtube.com/watch?v=z62zrqaqVbY), Cheeky Girls, desi am un dubiu si aici (vezi: https://www.youtube.com/watch?v=35UUsMnwquo) si documentarul despre Transilvania facut de Printul Charles, ultracunoscut. Iar mai jos puteti vedea o frumoasa poza cu un mesaj in limba romana, de la statia de metrou Covent Garden, cea mai circulata. Daca e pusa acolo, inseamna ca Metropolitan Police a descoperit, lucrand cu ofiteri de legatura romani, anumite bande care “operau” in Covent Garden, echivalentul Centrului Vechi de la noi din Bucuresti (vezi mai jos cifre mai vechi, 2012-2013 de la Metropolitcan Police cu arestatii romani). Diplomatia romaneasca, de prea multe ori in ultimii 25 de ani cu ambasadori cu un accent sovietic, si cu mentalitate de tip “The ducks come from the trucks”, nu a gasit nicio credibilitate in ochii britanicilor in toti acesti ani. Credibilitate ar fi insemnat in primul rand mai multi ofiteri de legatura decat 2-3, schimb de informatii legat de criminalitatea transfrontaliera – si inca nu am vorbit de traficul de persoane provenit prin retele de imigranti (prostitutie in primul rand, dar si ceva droguri), ca ne-ar lua toata ziua. Stiu ca nu convine ce spun, insa prezint perspectiva britanica a celor “contra” si dau mai jos cifre.

Al doilea motiv pentru iesire este valul de reglementari care vine de la Bruxelles si care devine lege pe tot teritoriul Regatului Unit, fara dezbatere in Parlament, care pentru britanici este o institutie sacra, nu ciuca batailor ca la noi (e drept, un MP nu-si poate permite sa unga cu mir un invinuit penal sau sa voteze salarii si pensii fara numar si fara bugetare). Oricum, reglementarea privind 60 de ore saptamanale de munca a lovit industria financiara, reglementarile de tip Working Directive au slabit competitivitatea industriei si asa mai departe. Bruxelles-ul a intrat in unele zone in care probabil nu trebuia sa intre, sau unde trebuia sa lase un “opt out”.
Al treilea motiv este financiar. De la celebra poseta trantita de Margaret Thatcher pe masa europenilor (“Give me my money back!”) la rebate-ul pastrat de Tony Blair dar redus. Pentru ca agricultura britanica nu este la nivelul celei franceze, automat fondurile sunt mai putine, iar Marea Britanie este de ani de zile contributor net, chiar si dupa corectiile financiare obtinute, la Uniunea Europeana. Ce a speriat in ultima vreme a fost o situatie de tip Grecia in care Fiscul Britanic ar putea, in conditiile de austeritate si taiere de fonduri pentru Marea Britanie, sa aloce miliarde pentru alte guverne europene care nu isi tin in frau deficitele sau sistemele bancare. Campania “Vote Leave” a venit cu o cifra de 350 de milioane de lire sterline trimisi saptamanal catre Bruxelles (calcul care omitea rebate-ul), altii au recalculat si au spus ca este “doar” vreo 150 de milioane de lire. Cert este ca, de banii acestia, Bruxelles-ul a transmis reglementari din ce in ce mai dificil de implementat in Marea Britanie si, cateodata, o reglementari de genul cat de curbati sa fie castravetii si bananele (vezi aici : http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/2453204/Bent-banana-and-curved-cucumber-rules-dropped-by-EU.html), reglementare care, desi scoasa acum, a ramas legendara pentru britanicii care sunt foarte atasati de libera competitie.
Mai sunt multe motive solide, pe care le las deoparte, nediscutate: de pilda tentativa de federalizare europeana, respinsa categoric de britanicii care merg spre descentralizare catre regiuni si catre nivelul de Parlament Scotian/ Parlament in Wales, etc. De asemenea, barierele protectioniste puse anumitor produse din afara Europei (cu impact asupra Commonwealth-ului), atitudini prea prietenoase fata de Rusia, tentativa de a limita extinderea Uniunii (sa ne amintim ca britanicii au facut lobby puternic pt. tarile din est si sunt partizanii unor membrii noi intr-o Europa a natiunilor), reglementarea bancara neconvenabila, ocolirea parerilor britanice (chiar daca la nivel de consultare) cand a venit vremea deciziilor importante legate de euro, etc. De altfel, Marea Britanie are si un crah monetar celebru in anii ’90 cand s-a luat decizia intrarii in sistemul premergator euro, ERM, o experienta traumatizanta legata de Europa pe care nu am vazut-o pomenita nicaieri in discutiile de la noi.
Eu personal sper ca Marea Britanie nu va iesi din EU, insa e clar ca anumite aspecte fundamentale ale Uniunii vor trebui rediscutate chiar si daca ramane. Referendumul o fi el consultativ, insa in Marea Britanie nu isi permite nimeni sa ignore rezultatul votului popular, democratic, chiar daca va fi obtinut cu 51-53%.