Sapte măsuri urgente după zdrobitoarea victorie a PSD-ului în alegeri

În primul rând, să nu ne amăgim singuri. Indiferent cum vor suna cifrele finale, vorbim de peste 45%, chiar peste 46% în unele sondaje pentru PSD înainte de redistribuire, după redistribuire probabil că se vor mai adăuga undeva sub 2%, ceea ce înseamnă un scor istoric pentru stânga, în condiţiile în care Dodon a câştigat în Moldova, un preşedinte pro-rus este instalat în Bulgaria, guvernul naţionalist ungar este şi el pro-Putin. Este o victorie zdrobitoare, chiar dacă nu e majoritate absolută (mai lipsea puţin)…. Cu toate acestea, Dragnea a dus PSD-ul atât de sus încât doar Duminica Orbului şi confruntarea Iliescu-Vadim este peste la nivel de scor. Se mai pot salva unele lucruri, puţine, însă doar cu acţiuni energice şi imediate şi doar dacă Preşedintele Iohannis foloseşte toate pârghiile pe care încă le mai deţine. Guvernarea e pierdută, iar orice bâlbă sau acţiune timorată va rezulta în dezastru complet. Traseismul, dimpotrivă, ar trebui descurajat.

1. Liviu Dragnea nu va fi premier

În primul rând, ştiu, pare greu de crezut. Aşteptaţi 72 de ore să se aşeze praful după alegeri, să înceapă să reacţioneze Cotroceniul, angrenajul instituţional, angrenajul din PSD (da, cu cât partidul e mai umflat în procente cu atât mai mult contează dinamica internă) dar şi telefoanele unor ambasadori. De Departamentul de Stat nu mai vorbesc. Deşi se va prezenta din toate unghiurile TV, vor curge râuri-râuri de admiraţie, domnul Dragnea va trebui să se mulţumească cu şefia partidului şi a Camerei Deputaţilor (iar în oglindă Călin Popescu-Tăriceanu cu şefia Senatului). Să nu vă aşteptaţi că doreşte cineva ca în 2019, când România va avea preşedinţia Uniunii, să conducă Uniunea Europeană un condamnat penal la el în ţară (poate îşi aminteşte cineva de cele zece puncte semnate în 2012 de Ponta, la presiunea UE). Chiar slăbită, Uniunea Europeană nu va ajunge, totuşi, de râsul planetei. Mai contează şi părerea internaţională, atât cât poate influenţa. Financial Times titrează aici : https://thevotingnews.com/election-set-to-return-graft-suspects-to-power-financial-times/ (România votează să readucă la putere suspecţi de corupţie) , iar formularea BBC, din ziua alegerilor este: The PSD wants to install party leader Liviu Dragnea as prime minister, but he is currently serving a suspended sentence for electoral fraud, which legally bars him from office.

S-a dus buhul, britanicii vorbesc de Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor (legea nu are cum să nu fie bună, e votata de Guvernul Năstase, cel despre care auzim de la PSD constant că a fost cel mai bun guvern al României, dl Dâncu era de faţă). Membru al Guvernului e şi primul-ministru, iar cel propus a suferit o condamnare.

Art. 2.

Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1).

În al treilea rând, preşedintele desemnează conform Constituţiei premierul. Incident este articolul 103, cu toate trei alineatele.

ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Să ne înţelegem, PSD-ul nu are, din fericire, majoritatea absolută, caz în care putea juca la rupere pentru a forţa numirea unui premier preferat (sunt totuşi, aproape, deci vor clama legitimitatea democratică). Nu avem nici situaţia USL-ului, în care alegerile au fost câştigate de o alianţă politică legal constituită care obţinuse peste 51% din voturi, ALDE a candidat separat şi tot separat vor merge la consultări, chiar dacă au aceeaşi propunere. Preşedintele poate ţine cont sau nu, atunci când face o numire. Sau poate face orice numire o consideră necesară, persoana respectivă are 10 zile pentru a veni cu o echipă, un program la votul de învestitură în Parlament, adică la mâna noii majorităţi coagulate în jurul lui Dragnea. Să nu uităm că au fost premieri desemnaţi şi Liviu Negoiță (nu a obţinut investitura), Mihai Răzvan Ungureanu (guvernul a căzut rapid), Mugur Isărescu (nu era membru PNŢ) şi Lucian Croitoru (independent). Mai este important de subliniat că o eventuală respingere de două ori a unui premier conduce la posibilitatea dizolvării Parlamentului. Alte argumente sunt aici : http://www.razvanorasanu.ro/de-ce-nu-are-nevoie-romania-de-un-premier-condamnat-penal-sau-cercetat-penal/. De observat, în oglindă, că jocul pentru Dragnea e totul sau nimic (“nici nu confirm nici nu neg”): dacă nu e premier, cel care va fi premier va face jocurile şi în partid, funcţia fiind automat centrul de gravitaţie în orice combinaţie politică ulterioară deciziei privind premierul.

2. Presiune, dacă e necesar, poate pune Grupul European al Socialiştilor

Probabil veţi vedea luări de poziţie europene – nu vor fi sfioşi partenerii noştri. Aici va fi momentul să ne decidem dacă vrem cu adevărat în Europa, cu toate rigorile ei care cuprind, da, ce tragedie, o ticăloasă prevedere că nu există condamnaţi printre premierii care se reunesc prin Consiliile Europene sau eventual printre miniştrii din Consiliile pentru Justiţie şi Afaceri Interne. Nici printre cei care numesc miniştrii de justiţie nu se găsesc condamnaţi penali. Ciudaţi, aceşti europeni care ne cotropesc ţărişoara. Sunt convins că se vor găsi români verzi care vor măcăni toată ziulica în contradicţie, însă vor trebui să se potolească, la un moment dat. Legea-i lege, nu-i tocmeală. Chiar dacă ai 85% vot, nu 45%. Dacă se vor forţa nişte limite, avem un 2012 redivivus şi totuşi nu cred că ne putem permite un episod similar la doar patru ani de precedentul. Şi nu, nu ne putem permite, ca ţară, nicio suspendare a preşedintelui, nici măcar o ameninţare a preşedintelui cu suspendarea.

3. Orice premier (Vasile Dâncu de pildă sau orice epigon de tip Cioloș cu pedigree de stânga) va trebui să îşi asume continuitate DNA – DIICOT şi Ministru al Justiţiei independent

Pe lângă un alt premier în afara lui Dragnea, aceasta ar trebui să fie prima condiţie ne-negociabilă în discuţiile cu uşile închise care vor urma în următoarele zile (nu vorbesc de cele oficiale, ci vorbesc mai ales de cele neoficiale). Nu ştiu dacă cineva va mai fi dispus să cheltuie capitalul politic important, necesar salvării Codruței Kovesi, însă mecanismul instituțional pus în funcţiune cu DNA şi DIICOT este imperios necesar să fie păstrat. Ritmul DNA chiar dacă se va mai încetini niţel (orice instituţie românească din democraţia noastră neconsolidată răspunde la presiune politică, chiar dacă în moduri subtile) va merge în acelaşi sens.

La limită, se poate obţine prin negociere un ministru al Justiţiei independent (deşi sansele nu sunt foarte bune), însă aici aveţi o mică pregătire a clash-ului ce va urma, inevitabil. De rezultatul acestui clash depinde orientarea României în următorii ani. Întrebat dacă va susţine un independent la justiţie – cum au fost exemple în guverne succesive – Dragnea a spus “nu neapărat” şi a explicat:

“Şi care e explicaţia? Care a fost rezultatul până la urmă? Oamenii politici au vreo boală? Ni s-a tot spus despre tehnocraţi, e în regulă. Am văzut anul ăsta, România a început să intre în regres economic. Problema nu e dacă eşti om politic sau nu. Problema e dacă eşti de bună credinţă şi ştii. Ai autoritate şi ştii domeniul respectiv. Ştii să relaţionezi, ştii să generezi o dezbatere publică. Şi înţelegi nevoile sistemului. În rest, eşti om politic nu poţi să intri la justiţie. De ce?”

4. Se mai poate obţine şi şefia SIE şi cea a DGIPI

Şeful SIE este un membru cu drept de vot în CSAT şi discuţia privind învestirea Guvernului ar trebui să cuprindă şi negocierea sprijinului parlamentar pentru un nou şef SIE. Idem pentru mai acum mai puţin importantul DGIPI, încălecat aproape complet de SRI, însă este important de ştiut că în perioada în care Năstase avea neînţelegeri cu Palatul Cotroceni DGIPI era folosit ca un instrument anti-prezidențial destul de eficient, ori actuala situaţie a pericolelor din jurul României nu ne mai permite luxul unor servicii care să lucreze în afara Comunităţii Naţionale de informaţii.

5. Cotroceniul trebuie să achiziţioneze de urgenţă un consilier politic de top

Dacă Năstase l-a avut pe Alin Teodorescu, Călin Popescu-Tăriceanu pe Dorel Șandor şi pe Dan Andronic (până în 2008), Traian Băsescu pe Dan Andronic şi pe Silberstein (din 2009), Johnannis l-a avut până la un moment dat pe Dan Mihalache, fostul consilier al lui Năstase. Ştiu, GDS-iștii nu îl plăceau pe Mihalache, dar nici nu au fost pregătiţi să propună un înlocuitor. Pentru cei care ştiu câte ceva din culise, Dan Mihalache a pus umărul din greu la negocierea guvernului Cioloș, aşa cum a fost. Însă dintre cei cu care a depus Iohannis jurământul la Curtea Constituţională Mihalache a plecat la Londra, Blaga e anchetat penal, iar Gorghiu probabil va trebui să îşi depună mandatul (se anunţă demisia pe surse când scriu).

Ca atare ar trebui cerută stenograma discuţiilor din Biroul Politic Naţional la învestirea şi votul pentru Guvernul Ciolos, au fost doar două voci împotriva învestirii cabinetului, ambele voci au prevăzut pericolul esenţial care se poate materializa în persoana viitorului premier şi posibilitatea decontării performanţei “tehnocraţilor” la PNL.

Fără o strategie politică susţinută, erodarea preşedintelui riscă să devină atât de evidentă încât să nu mai poată fi vorba de un al doilea mandat. O strategie politică implică o echipă politică care să lucreze non-stop din 1 ianuarie 2017, o suită de evenimente şi probabil o serie de organizaţii – vehicule externe Cotroceniului de organizat diverse evenimente. Fără o mişcare rapidă şi fără iniţiativă este posibil ca ceva construit prin mijlocul lui 2018 să fie prea puţin, prea târziu. Consilieri pot veni şi din străinătate însă nu ştiu realitatea (combinatorică) românească. Ei pot veni şi din mediul comunităţii de informaţii, însă atunci funcţionează mecanic, pe bază de sinteze de informaţii fără înţelegerea dinamicii sociale şi fără a putea genera schimbarea. Felix Tătaru nu poate fi pentru că legăturile cu partidul nu sunt suficiente, mai ales cu aripa ex-PNL, Dudu Ionescu ar putea fi doar dacă pleacă în partid.

6. Controlul asupra PNL-ului trebuie asumat explicit de o altă conducere

Singura şansă viabilă, din punct de vedere organizatoric, este Ilie Bolojan. Ca preşedinte plin sau ca preşedinte executiv dacă Cioloș preia PNL-ul. E clar că Alina Gorghiu fie va demisiona (nu e cazul să demisioneze de tot din PNL, cum tot aud surse binevoitoare că lansează la ora scrierii acestui articol), fie va face un pas în spate. Lumea uită, că aşa e cu noaptea cuţitelor lungi în PNL, însă pe de o parte ea reprezintă de fapt aripa reformatoare, retragerea ei îngropând orice şansă de reformă suplimentară, iar pe de altă parte se uită că în campania lui Iohannis a conceput o parte din strategia de imagine şi că aici şi nu în top management ar putea fi cea mai utilă. Nimeni din afara partidului nu poate asuma acest moment dificil la vârf, o eventuală paraşutare la vârf a unor tehnocraţi nu ar însemna decât adâncirea în dezastru politic şi haos organizatoric. Trebuie ori o sinteză între cele două echipe ori o asumare a cuiva din garda recunoscută în teritoriu şi aici nu văd pe altcineva în afara lui Bolojan (Flutur e retras, Atanasiu ar avea probabil probleme de imagine, Petrache probabil că nu îşi mai doreşte, Falcă are probleme de sănătate din câte înţeleg plus a fost şeful campaniei actuale, Bușoi a condus Bucureştiul la un scor sub jumătatea USR-ului). Bine, e limpede că strategia de imagine a PNL-ului trebuie să fie altceva decât clipulețe tâmpite cu copii, sandvișuri furate şi cocoţări în spatele lui Leon Dănăilă. Iar la Bucureşti evident trebuie altceva decât lansarea din fața Căruţei cu Paiaţe a lui Ion Luca Caragiale, cu gorniţa părând că iese la TV din urechea stângă a lui Cristi Bușoi. Trebuie evident şi altceva decât menţinerea declaraţiei, de la înălţimea lui 22% pt. PNL că “se joacă” asta cu premier Cioloș.

Partidul reorganizat rapid are nevoie de 6 luni în care o echipă reîntărită prin congres să pună ordine în teritoriu, filială cu filială, să dea cap în cap PNL-iști cu PDL-iști, să îi convingă să înceapă să tragă împreună la căruţă, făcând caravan prin ţară. De asemenea, lipseşte legătura cu Cotroceni-ul, probabil că fără câţiva dintre consilierii actuali care să facă drumul înapoi în PNL pentru stabilizarea conducerii lucrurile se vor complica.

Cu conducători gen Răducu Filipescu care, la câteva luni după catastrofala propunere a lui Florin Ştefan Vasile drept candidat al PNL la Sectorul 3 (a rezistat 3-4 săptămâni), o mică piesă în amplul dezastru la Bucureşti vine să ceară, tot el, „o conducere reformată, care să preia partidul să-l organizeze şi să-l pună pe şine”. Ar putea începe prin a-şi gara într-un depou din Călăraşi trenul propriilor ambiţii.

7.Pregătirea începând de pe 1 Ianuarie 2017 a bătăliei pentru realegerea lui Iohannis în 2019

Să o spunem deschis, pericolul cel mare nu este, în mod paradoxal, Dragnea, care ar fi spulberat într-o confruntare directă, ci pericolul vine de la Firea. Doamna are o încredere contabilizată în sondaje doar cu câteva puncte în urma Patriarhului (da, aţi citit bine şi nu, nu vorbesc de frezorii prin aşchiere autointitulaţi sociologi în ale căror sondaje Năstase şi Geoană şi Ponta sunt preşedinţi!). În plus, pe fondul disoluţiei PNL Bucureşti, singura voce slabă împotriva măsurilor de la primărie a rămas cea a lui Ciprian Ciucu. El îşi plăteşte avocaţi din leafa mizeră de consilier general, doamna Firea l-a acţionat în instanţă pentru că aşa înţelege lupta politică. Fără o opoziţie organizată şi impecabila din punct de vedere comunicațional Gabriela Firea se ridică – este aproape deja – la un profil prezidențial, ori acest lucru necontracarat în 2017 înseamnă că tăvălugul va fi greu de oprit ulterior. Atenţie că aici vorbim de o construcţie de imagine de 20 de ani şi de o gestiune media incredibil de adusă la zi, cu reacţii fulger în timp util (atenţie, vorbesc de imagine şi percepţie, acţiunile sunt mai modeste).

Din nou, dacă nu se crează imediat un vehicul, o echipă, o strategie şi o cascadă mediatică cu un plan minuţios de revenire, Iohannis riscă să fie un preşedinte care nu “prinde” al doilea mandat. Intervalul în care se mai poate face ceva este, în opinia mea, în următoarele 6-8 luni, pe urmă e prea târziu…