Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Cine e ultimul care stinge lumina în sectorul energetic?

Nu, nu e vorba de o stingere la figurat a luminii, nu e ceva de genul “ne cărăm toți și plecăm”, cum mai aud drăguțe trăznăi la colegi din tânăra generație. Este vorba despre sistemul naţional energetic și despre cum anume se dezmembrează el, bucată cu bucată, dintr-o inconştiență înrudită cu habarnismul şi dezastrul, inclusiv în locuri unde nu ai voie să greșești, de pildă Agenția Nucleară. Lipsa investițiilor și lipsa de viziune sunt două elemente ce conduc, programat, spre îngroparea cu totul a sistemului, la pachet cu tiriplicii de la partid și noua Securitate proțăpită vremelnic la conducerea companiilor.
Să luăm de pildă investițiile nerealizate în distribuţiile privatizate de energie. În loc să impună prin renegocieri contractuale realizarea unor investiţii de peste 1 miliard de euro, statul a reuşit performanța uluitoare să nu le obțină, apoi să mai piardă 1,5 milioane de euro dând în judecată și pierzând procesul cu o companie privată – Enel. Curtea de Conturi a constatat, instanţa a invalidat, compania de stat a plătit taxe la avocaţi, din ce în ce mai mulţi români rămân în beznă, inclusiv mai nou în Bucureşti, situația este cum este. Compania se ocupă să monteze 150.000 de contoare inteligente, nu e vorba – dar până la 2,8 milioane de consumatori abonaţi mai e mult, iar întreruperi de energie de 20 de minute și peste într-o ţară europeană sunt inacceptabile.
Statul, drăguțul de el se gândește la cum să își jecmănească distribuțiile pe care le mai deține – 90% din profituri nu se vor mai reinvesti în reţele şi noi capacităţi, se vor face bani de salarii şi pensii prin viramente obligatoriu trimise către Trezoreria suferindă a statului. Asta când nu face hocus-pocus ba cu Fondul Naţional de Dezvoltare, ba cu fondul suveran de investiţii. E drept că există totuşi ceva – 120 de unităţi de transformatoare vor fi livrate de către Electroputere Craiova către Electrica Transilvania Nord, Sud şi Muntenia Nord în 2016 și 2017, însă nu ştiu în ce măsură se poate spune că astfel se înlocuieşte sistemul într-un grad suficient cât să garanteze întreruperi către nivelul minim, european. În ultimii ani, Electroputere câştiga mai multe comenzi din Grecia, Arabia Saudită sau alte locuri din lume decât de la companiile româneşti de energie, ar fi bine dacă s-ar mai re-echilibra balanţa. A dispărut cu totul ideea de a recrea o companie mare în energie, cei care au creat CEZ și-au dat seama că nu se pot face mari investiții cu credite corporatiste și fără ajutor de stat dacă nu ai o anumită dimensiune, noi vrem să reinventăm roata, ca de obicei.
Mai departe, programul naţional de electrificare a României a rămas un vis nerealizat al lui Ceaușescu. Aproape 100.000 de gospodării, conform datelor oficiale oferite de Guvernul Ponta, ultimul care şi-a propus continuarea programului, sunt în continuare în beznă la propriu. Nu a gândit nimeni o soluţie de generatoare locale sau eoliene sau de legare la sistemul naţional, deci în secolul XXI mai sunt suficiente gospodarii, fără acces la curent electric și care probabil mai trag de vreo mârțoagă la muncile câmpului.
În zona de transport energie electrică, tocmai avem un manager demisionar, programul de investiţii de 558 de milioane de lei sper că va fi respectat, deși mă îndoiesc. Idem la Transgaz. Cele două companii mult prea importante să fie puşi din nou habarniști – lipitori de afişe, dar știm cum se petrec lucrurile în România. Când e ordin de la partid, cu plăcere se aliniază tiriplicii sistemului.
În zona nucleară, Nuclearelectrica a decis tam-nesam că nu mai este bine să cumpere combustibil nuclear românesc, e mai bine să îl cumpere din afară, să pună astfel pe butuci industria orizontală care depinde de funcţionarea Nuclearelectrica. Depozitul de deşeuri nucleare care ar fi trebuit pornit de mult nu este nici măcar la capitolul desen tehnic, deşi în 2021 va trebui să primească material radioactiv folosit la unitatea Cernavodă 1 care va avea nevoie de retubare, conform normelor internaţionale de siguranţă. Eternul slogan al României cu „merge şi aşa” aş vrea să cred că nu se aplică şi în domeniul nuclear – deşi aflu mai nou că oameni de la partid din categoria Lemn Tănase și-au făcut loc tot timpul de-a lungul vremii inclusiv la Agenţia Nucleară.
Despre așa-zisa strategie produsă de un filozof al Ministerului Energiei și slobozită de tehnocrați în capul consumatorilor de energie am scris mai multe în altă parte. Suficient să reiau ideea că o strategie mai dezlânată nu s-a produs niciodată în ultimii 10 ani, cele peste 20 de miliarde de euro investiții fiind nebugetate până acum, niște simpatice avioane de hârtie care să poată fi trimise ca maculatură, cu boltă, direct spre coșurile de gunoi din minister (pentru că reciclarea și energia verde încă nu au ajuns la vârful birocrației). Nu văd pe cineva care să se preocupe de biomasă și de alte avioane, drept pentru care sar peste.
Concluzie – într-o iarnă viitoare, atunci când sarcina sistemului trece de un vârf este posibil ca, în lipsa investițiilor să avem efecte în cascadă și sincope tehnice care vor întrerupe curentul într-o parte a României. Balanța regională de energie nu a fost gândită de cineva, de vreme ce consumul e în București și cineva propune să producem 40% din necesarul de energie la Cernavodă – ba chiar am semnat un memorandum de 6 miliarde în acest sens cu China. Strategia energetică a României așteaptă vremuri mai bune.

25 mai2017

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap