Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

“Colonelul” Turcescu si memoria de molusca a comentatorilor

Initial, la fel ca foarte multi oameni, am crezut ca actele puse pe facebook de domnul Turcescu sunt false, fie sunt un soi de teaser mai fistichiu al unor dezvaluiri care se lasa asteptate in legatura cu “acoperitul” care candideaza la presedintie. Reactii similare au avut foarte multi jurnalisti cu state vechi. Dezvaluirea in sine insa m-a facut sa rememorez mai multe episoade semnificative din istoria recenta si sa incerc sa le pun cap la cap. Vad, uluit, ca nu a prea facut nimeni inca acest elementar gest de aducerea aminte, si nu vorbesc strict de activitatea din mass-media, nu de schelalaiala de la Eurovision. Capacitatea de analiza completa in spatiul public ramane sub orice critica, mai toate comentariile s-au referit strict la momentul “confesiunii”, botezat ba “delir mistic”, ba chestiune uluitoare, ba nu mai stiu cum… Eu unul consider ca este important sa rememoram toata perioada, nu doar acest moment.
Primii pasi in presa
De fapt, in livret gradul inscris este de “lt.colonel” (gradul din 2010, nu stim mai inainte ce a fost, cum a fost, de cand a fost), dar asta e deja o nuanta. In 1993,domnul ofiter Turcescu scria inca pentru revista Pop, Rock and Show, in 1998 isi termina facultatea de journalism, intre 1996 si 1998 (ultimii 2 ani de facultate, din cate inteleg) lucrase deja in paralel la Radio Total, ajungand redactor-sef (lucrase inainte si la A.M. Press).Radio Total era detinut, pentru fini cunoscatori care mai au memoria scandalurilor de presa de COMAC Limited (la randu-i detinuta de Ebahold Limited) si sindicatul petrolistilor lui Luca, implicat, indirect, in mai multe afaceri cu Sorin Ovidiu Vantu.
Romania in direct la Europa FM
Ulterior, a venit show-ul “Romania in direct”la Europa FM pentru 8 ani de zile in perioada 2000-2008 (a venit si postul de redactor-sef). In cadrul show-ului, romani obisnuiti isi spuneau of-ul slobozi la gura, spuneau de fapt ce le trecea prin cap si de aceea emisiunea exista si azi. Pentru diversitatea parerilor – si pentru replicile lui Turcescu – emisiunea a avut un success important. Daca privesti insa prin lupa lucratorului informativ, era evident un loc unde se puteau influenta pareri, unde se puteau lansa subiecte pentru a vedea daca “tin” la cei care sunau, o pepiniera importanta de cules idei care puteau apoi fi lansate pe TV, intr-un mod mult mai devastator. Cand spune in 2014 “eu nu mai pot sa va mai mint”, s-o fi referind si la acei radio-ascultatori care credeau ca stau de vorba cu un jurnalist impartial, dar de fapt intrau in comunicare cu un om “cu dubla comanda”?
Ascensiunea continua
In 2001, Turcescu era in TVR, prezentator la Telematinal. Pentru oricine cunoaste o institutie publica, mai ales una care functioneaza precum televiziunea publica – este imposibil sa fi un lucrator acoperit indezirabil pentru locul respective si sa obtii un post in care ai interfata cu publicul.Pot sa spun despre mine, nu stiu cum sunt altii: cand am obtinut un post in 2005 in administratia centrala, s-a mers pana la a se vorbi cu educatoarea mea de la gradinita, pentru a documenta totul. Ca atare,din eroare sau tocmai propulsat prin acea”dubla comanda” a ajuns Robert Turcescu la TVR in 2001? Oare se releva acici un reflex care vine dintr-o vreme mai demult apusa?Carevasazica, lucrator sub acoperire impins in fata de Televiziunea Publica- un om subordonat unei ierarhii secrete prin juramant militar si prin ierarhia militarizata, pe de o parte, dar prezentat drept impartial, echidistant si “fara vreo tabara” telespectatorilor. “Nu dau explicatii nici publicului, toate documentele le voi aduce in fata judecatorului. Judecatorul este singurul care stie daca am incalcat sau nu legea.”spunea in emisiunea Sorinei Matei. Ba nu, cred ca si telespectatorii platitori ai TVR-ului au obligatia de a sti cum de unul dintre vectorii mediatici incurajati de televiziune era fix un om sub acoperire – adica daca promovarile in TVR se faceau (macar in anul 2001) pe “grade” si “pile” sau “pe bune”.Intreb si eu, nu dau cu parul.
Asta atinge mai multe probleme – liberatatea presei, gradul de control al Televiziunii publice prin servicii speciale (cel putin la momentul 2001), gradul de permisivitate al serviciilor pentru infiltrarea unor zone de presa de unde nu prea ai ce informatii noi sa culegi (sau oricum, nu informatii pe care nu le-ai putea culege oricum prin alte “mijloace specifice”). Care sa fi fost amenintarea la securitatea nationala de care se ocupa ofiterul acoperit, conform legilor in vigoare? Care planuri de actiune pentru spionaj, sabotaj,suprimarea sau stirbirea suveranitatii, care sustrageri de armament sau atentate contra unor colectivitati – ca astea sunt liniutele din legea de organizare si functionare? Vedeti aici: http://www.sie.ro/Legi/51.html si cititi de pilda articolul 3 din lege. Poate doar un mic sabotaj la adresa telespectatorilor TVR, organizat de institutii de stat – dar asta e un “mizilic” cu care nu pierd foarte mult vremea.
Vremurile emisiunii 100%
Cand eram adolescent, emisiunea 100% de la Realitatea TV rupea ritmul desuet al talkshowurilor printr-o abordare agresiva si prin deja celebrele bile – una alba, alta neagra. Au fost putine emisiunile pe care le-am ratat. Amintiti-va de celebra intrebare cu Presedintele Norvegiei pentru Elena Udrea, de pilda, chiar mai devastatoare decat poza cu Elena Udrea de pe Facebook-ul lui Turcescu de acum cateva zile care trebuie sa fi enervate pe undeva prin “mediile avizate”. Amintiti-va de o documentare beton care forfeca in bucatele marunte vorbaria politicienilor- Turcescu nu facea el insusi documentarea, insa avea o echipa foarte buna in spate la acest capitol. Acum, peste ani, raman ca telespectator fidel al acelei emisiuni cu intrebarea daca toate intrebarile, pozitionarile, atacurile au fost strict ale jurnalistului Robert Turcescu sau ale ofiterului acoperit Robert Turcescu, cel care ar fi putut (sau nu) sa isi ia comenzile din ierarhia acelui serviciu secret in solda caruia a fost – care anume serviciu nu se stie, pentru ca , intrebat direct de Sorina Matei la B1 Tv (si de Andreea Pora) , Turcescu nu a raspuns clar. Cert este ca intr-o vreme in care putine show-uri pareau “independente”, emisiunea 100% parea independenta, dar nu era independenta.
2009 – Infruntarea Geoana – Traian Basescu
Votul, dupa cum stiti cu totii, a fost unul foarte strans. Confruntarea finala a candidatilor a fost moderata de Robert Turcescu, in conditile in care Traian Basescu era seful CSAT, cel mai informat om din Romania. De partea cealalta era Mircea Geoana (amintiti-va de celebra formula :“nici noi nu mai stim cati suntem”) Daca domnul Melescanu vrea sa ne convinga, cum spunea in Parlament saptamana trecuta ca “nu exista dubla comanda” si ca nivelul politic dicteaza nivelului tehnic al serviciilor de informatii – cum se procedeaza in cazul in care chiar un ofiter acoperit este cel care “arbitreaza”/ modereaza sub deghizarea de neutru neimplicat una dintre cele mai importante confruntari politice pentru Romania? Si cum anume functioneaza comenzile in acest caz – jurnalistul nu primeste nicio comanda si e lasat sa fie jurnalist, dar nu isi declina cealalta calitate, jurnalistul primeste “instructiuni” pe “canalele respective”, cum se intampla, carevasazica serviciile, indirect, isi aleg urmatorul sef de CSAT? Toate aceste lucruri, dincolo de declaratii, se petrec pe terenul foarte subred, din punct de vedere legal al unor Legi ale Securitatii Nationale neschimbate din anii ’90. Iar aceste situatii, inclusiv a paradoxului relevant in urma acestui caz ar trebui clarificat in mod transant si transparent, prin reluarea dezbaterii asupra Legilor privind Securitatea Nationala dupa schimbarea presedintelui. Acest element mi se pare infinit mai important decat “spovedania” care nu e spovedanie, de fapt.
2010 – Primul episod cu “colonelul”
In 2010, intr-un anume context mediatic numele lui Robert Turcescu apare intr-o lunga lista pe un ordin de inaintare in functie a unor ofiteri. Scandalul public provine tocmai de la faptul ca opinia publica afla pentru prima data de o astfel de calitate. Domnul Turcescu ameninta MAPN cu tribunalul – spunand ca “si-a satisfacut stagiul militar si, prin urmare, nu poate apartine corpului ofiteresc al Armatei Romane.” Adica, acel corp ofiteresc din care recunoaste, in fine, in 2014 ca face parte. Cu alte cuvinte,logic – avand in vedere ca sunt doua pozitii care se bat cap in cap, ori minciuna este in 2010, ori in 2014, dar ea e prezenta undeva cu siguranta. Ce vedeti mai jos este un fragment din scrisoarea deschisa, de la acea data:
“Am aflat cu uimire ca numele meu figureaza pe un ordin de avansare in grad emis de Ministerul Apararii Nationale. Totodata, dintr-o informare publica emisa de biroul de comunicare al MAPN, am inteles ca figurez in evidentele Armatei Romane cu gradul de locotenent-colonel (!). Intrucit nu am satisfacut stagiul militar si nu am solicitat niciodata sa fiu incorporat, consider ca ne aflam in fata unei regretabile erori, pe care o consider, inca, facuta accidental si solicit de urgenta indreptarea acestei situatii prin revenirea la starea de fapt: cetatean roman care nu si-a satisfacut stagiul militar si, prin urmare, nu poate apartine corpului ofiteresc al Armatei Romane.”
Toata demonstratia este facuta mai pe larg aici de Pagina de Media :http://www.paginademedia.ro/2014/09/data-avansarii-lui-turcescu-din-livretul-militar-facuta-publica-de-mapn-inca-de-acum-doi-ani/. Domnul Turcescu era uimit in 2010 de ceva ce clameaza in 2014 ca fiind absolut, 100% adevarat. Ca atare, nu imi ramane decat sa il citez, tot din emisiunea de la B1:
“Ma uscam pe interior, nu mai puteam veni aici ca un fariseu, un ins care isi mintea telespectatorii; de asta am decis sa ma eliberez; fiecare are o cale cu siguranta, nu va pot da o reteta, dar va spun ca daca exista in voi o sa vi se intample asa”
2014 – Ultimele luari de Pozitie
Ultimele luari de pozitie ale domnului Turcescu dobandesc valente noi, in contextul confesiunii. De pilda, George Maior a spus intr-un interviu in Martie 2014 ca SRI nu se va implica in lupta politica pentru alegerile prezidentiale (vezi aicihttp://www.realitatea.net/george-maior-sri-va-sta-deoparte-de-lupta-politica-la-alegerile-prezidentiale_1410474.html). Pe de alta parte, jurnalistul/ ofiterul Robert Turcescu dadea drept sigura, de pilda, retragerea lui Klaus Iohannis din cursa prezidentiala in insasi saptamana in care a depus 2,2 milioane de semnaturi la Biroul Electoral Central.Daca a facut aceasta declaratie ca urmare a unui ordin primit din partea unui serviciu informativ, este grav – inseamna ori ca alte servicii in afara SRI-ului nu urmaresc linia lansata si anuntata public de George Maior, ori mai pe sleau ca se implica direct chiar in “ochiul furtunii”, in vartejul cel mai invartosat al campaniei prezidentiale. Asta inseamna inclusiv ca CSAT-ul, in frunte cu Traian Basescu ori dorm in front daca nu stiu si nu supravegheaza, ori daca nu au au stiut si nu au sanctionat asa ceva inseamna ca se apropie de tainuire, daca nu complicitate.Daca dl Turcescu nu a primit ordin sa spuna ca se va retrage Iohannis si a facut-o de capul lui, inseamna tot ceva grav – o structura militarizata inseamna ca nu isi poate stapani era sa spun “carlanii naravasi”, hai sa spunem oamenii care au prea multa initiativa dincolo de ceea ce inseamna litera si spiritul legilor care se aplica in acest cadru secretizat si militarizat.
Tot domnul Robert Turcescu a fost varf de lance, recent, in demonstratia presedintelui legata de noul comisar european. Un biletel lasat de presedinte in emisiune arata portofoliul Corinei Cretu si il umilea pe premier. In contextul in care Teodor Melescanu spune cu subiect si predicat ca presedintele Basescu i-a cerut anumite liste de colaboratori si a refuzat sa i le puna la dispozitie avem doua variante – prima ar fi sa consideram ca si presedintele a aflat odata cu restul poporului despre cine este Robert Turcescu. A doua varianta, am putea considera falsa asertiunea impricinatului “Numai Dumnezeu stie cine este Robert Turcescu”, gandindu-ne serios ca poate si Traian Basescu , basca niste generaili din sistem stiau, nu doar Dumnezeu.In plus, tot pe blogul lui Robert Turcescu a fost lansata recent, in exclusivitate scrisoarea comisarului Dacian Ciolos, un fel de confesiune legata de motivul neacceptarii sale de catre Presedintele Juncker. De ce un fost comisar alege in locul unei confesiuni catre o agentie de presa o confesiune catre blogul unui ofiter acoperit – va ramane si aceasta intrebare in ceata.
Ultimul lucru Important de spus aici- tot in emisiunea jurnalistului Turcescu presedintele a lansat teoria cu “ofiterul acoperit” care ar candida la Presedintie, emisiunea a avut nenumarate prezente prezidentiale in studio si dezvaluiri in exclusivitate. Carevasazica, sistemul de securitate nationala ori nu avea habar de dubla calitatea a moderatorului – cam greu de crezut – ori il trimitea pe presedinte la un loc sigur, acolo unde “vectorul acoperit” asigura liniste si transparenta.
2014 – Confesiunea in sine
Nu comentez atmosfera mistico-religioasa a acestei confesiuni, ma marginesc sa constat ca este, de fapt, foarte saraca in continut efectiv. Aflam doar o singura informatie relevanta – ca Robert Turcescu declara despre Robert Turcescu ca a fost (este?) ofiter acoperit. Nu stim nici pe ce perioada (vedeti mai sus de ce e relevant), nu stim precis nici la ce serviciu, Gandul spune ca ar fi vorba de Serviciul secret al Armatei. Mai stim de un livret cu litera M si un numar peste 25.000, pus pe website. Unitatea Militara 02515 B pare a fi apartinatoare de Directia de Personal si Mobilizare din Statul Major General al Armatei. Nu poate fi vorba de un ofiter si numere care merg strict crescator – pentru ca atunci acel serviciu secret ar avea peste 25.000 de oameni, situatie improbabila. Sabin Orcan spune in emisiune ca nu ii regaseste CNP-ul lui Turcescu, Turcescu il contrazice si spune ca CNP-ul e bun.
Situatia este cel putin curioasa: in primul rand pentru ca ofiterul acoperit nu are voie sa se deconspire singur, iar asta e valabil peste tot in lume, nu doar la noi (a se vedea cazul “Scooter” Libby http://en.wikipedia.org/wiki/Scooter_Libby). Cu alte cuvinte : ofiterul, atunci cand isi incepe activitatea depune juramant si ia la cunostinta despre regulamente militare care il obliga la tacere si la pastrarea secretului. Pe de alta parte, institutia respectiva este si ea obligata la a pastra secretul, ca atare Ministerul Apararii nici nu poate confirma nici nu poate infirma, cum ii cere Catalin Tolontan. CSAT-ul este in aceeasi situatie – deci totul se va termina in coada de peste, pentru ca si eventualitatea unui process intentat jurnalistului/ofiterului Turcescu de catre structurile militarizate nu ar face decat sa confirme, indicrect “confesiunea”. Ca atare, cel mai probabil in urmatoarea perioada este o batista pus ape tambal…cu multe regrete si suspine. Povestea va disparea subit, Romania va hurui in directia urmatorului scandal, omul poate chiar reveni la un moment dat in viitor. De ce? Dincolo de fatalitatea ca romanii sunt un popor milos, o posibila explicatie se gaseste mai jos :

Art. 8, Legea 80/11 Iulie 1995
Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:

b) să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanților şi ale șefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate
f) sa păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente.
Juramantul militar in niciun caz nu spune du-te la B1 in emisiune de prime time la Sorina Matei si vorbeste despre povara, constiinta si Dumnezeu. Nu spune nici ca pastrarea cu strictete a secretului militar inseamna sa iti publici pe facebook scanuri cu livretul militar, statul de plata, etc. Caracterul confidential al unor activitati si documente nu se pastreaza nici pe Facebook, nici in prime-time, iar domnul Turcescu stie bine ca Facebook-ul a fost declarat de instante spatiu public in alte procese, face ce a facut cu buna stiinta de dragul unei curatenii interioare tardive – care daca nu ar veni dupa vreo 14 ani estimati de situatie de incompatibilitate flagranta ar fi mai credibili.
Un alt articol din lege posibil relevant cauzei, mai jos. Daca inca e ofiter activ, cade sub spectrul acestui articol, daca nu singura “judecata” despre care ar putea fi vorba este cea a unui tribunal pe linie civila sau penala, in urma unui denunt (eventual al unei institutii implicate, care ar fi pusa intr-o alegere imposibila: fie nu sanctioneaza o abatere grava, fie lupta in instant impotriva unui fost angajat). Exclud situatia in care insusi jurnalistul inainteaza cererea in instanta, nu ar avea de ce sa se auto-incrimineze, de altfel exista prevederi legale care ocrotesc orice cetatean de aceasta situatie.
Art. 35
Pentru apărarea onoarei cadrelor militare şi evitarea abuzurilor, cercetarea şi judecarea abaterilor grave sau a altor fapte de aceeaşi natura săvârșite de acestea, în armata, se înfiinţează consilii de onoare şi consilii de judecată.
Consiliile de onoare se constituie în fiecare unitate, iar consiliile de judecată la organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, comandamentele de arma, de armata şi de corp de armata, precum şi la alte eșaloane similare, stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.
Alte nuante, alte posibile scenarii
In primul rand am remarcat pluralul cu care se adresa celor din platoul emisiunii, in special in discutie cu Sorina Matei. Primul citat a fost: “nu stiu daca ne retragem vreodata din ceva” atunci cand e intrebat de apartenenta la servicii – de ce o fi folosit pluralul si nu singularul? (sa fie asta un fel de “nici noi nu mai stim cati suntem”, a la Geoana?). Mai incolo spune asa, cu referire la spovedania publica, adresandu-se din nou moderatoarei: “Iti doresc si tie si tuturor celor care se uita, le doresc din suflet sa traiasca un astfel de moment de eliberare”. Fraza formulata cel putin ciudat, iarasi la plural , nu la singular– eu unul nu am de ce sa traiesc un moment de eliberare, pentru ca nu sunt inlantuit de nimic, in afara de limitele mele de om si de limitele constiintei mele. La fel se intampla pentru milioane de telespectatori. Sper ca e fix la fel pentru toti din platou care nu au ripostat in vreun fel.
In al doilea rand, este putin probabil ca aceasta confesiune publica sa nu aduca niscaiva beneficii pentru cei care au lansat scenariul cu ofiterul acoperit, avand in vedere alaturarea in timp si modul in care am inceput sa vad de departe montajul literar artistic al scandalurilor politice cu informatia lansata pe jumatate, apoi conexata cu altceva inainte de “dezvaluirea finala a marelui adevar”, urmat de mutarea catre urmatoarea constructive manipulatoare. Chestiunea este de altfel stravezie, constiinta nu l-a pocnit pe dl Turcescu in 2015 sau dupa alegerile prezidentiale, nu vobim de Dumnezeu, duh si mantuire post-factum, constiinta ofiterului care nu mai suporta povara minciunii loveste naprasnic, dupa ani si ani in care n-a avut o problema, taman acum. Pana si fostii colegi de la B1 puneau fireasca intrebare “Dar de ce acum?”, obligati de situatia respectiva.
De asemenea, cateva citate care arata cumva motivul unei batalii interioare. Pe de o parte, se invoca un sistem care ar putea fi deranjat, dar nu e numit, unora din el le sunt lansate prin intermediul televiziunii unele mesaje suave. “Le cer iertare tuturor celor care ii incurca aceata povara – sa caute in ei si daca le-am gresit, le cer iertare”.Traducerea mea : evident ca daca un ofiter s-a auto-descoperit, exista un intreg sistem care trebuie “plombat” – sa nu se mai desconspire si altii, sa se ia masuri pentru a potoli furtuna mediatica ce s-a creat, sa se dea un raspuns mediatic care sa fie in concordanta atat cu adevarul cat si cu legea care spune ca informatia are caracter secret, etc. A se vedea unde a ajuns un sistem – sa afle mesaje de la un ofiter (sau fost ofiter) prin intermediul televiziuni…asta inseamna un “handler” care a scapat “obiectivul” din mana, inseamna inutilitatea obiectivului post-descoperire, inseamna chiar, eventual, inutilitatea santajului cu “vezi ca daca nu faci cum spunem noi te dam in vileag.” Pe de alta parte, se explica in mod telenovelistic motivul plecarii din televiziune: “ Nu am taria sa ma afisez public, dar in fata judecatorului incerc sa spun, eu cu o astfel de povara nu mai pot trai…Singurul sprijin este al celui de sus “ Ierarhia stabilita astfel deste Dumnezeu – publicul si judecatorul la final, pentru ca in fata judecatorului se poate afisa de aici incolo, in fata publicului nu. Ultimul citat relevant, in opinia mea, cu valente de monolog chinuitor in pustiu al Regelui Lear:”ma uscam pe interior, nu mai puteam veni aici ca un fariseu, un ins care isi mintea telespectatorii; de asta am decis sa ma eliberez; fiecare are o cale cu siguranta, nu va pot da o reteta, dar va spun ca daca exista in voi o sa vi se intample asa”.
Concluzie
Concluzia mea este asa, in acest moment: ma preocupa mai putin confesiunile unui jurnalist, unui ofiter acoperit, care “a trecut prin clipe chinuitoare”, chinuri dezvaluite public taman in acest moment, ma preocupa functionarea unor institutii dupa reguli si legi si ma preocupa precedentul creat, care pare imposibil de rezolvat. Dinamita cu devoalarea ofiterului acoperit aruncata de presedintele Basescu in stilul “apres moi le deluge” are si reverberatii… Sistemul de siguranta nationala e afectat, libertatea presei iese stirbita din acest episod, iar singura formula de a restabili anumite limite este inscrierea lor in pachetul de Legi privind Securitatea Nationala si/sau o dezbatere publica. Dar nu-mi fac iluzii, stiu ca intr-o Romanie in care mai dispare din cand in cand cate-un vietuitor al mlastinii numita “zona de dezbatere publica” nu ajungem niciodata sa drenam, de fapt, mlastina.Macar daca am incerca atunci cand avem niste momente de cotitura sa ne ducem mai departe in trecut de ziua de maine si sa analizam fara partinire, tot ar fi ceva.
Update 3
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18161163-tara-democratiei-epoleti.htm
Un editorial foarte bun de la Dan Tapalaga arata niste riscuri sistemice care sunt destul de similare cu ce spun eu aici . Vezi aici pentru povestea completa, dar un citat relevant e mai jos :
„Sunt protejati indiferent ce ar face, pe principiul ca “e hot dar e hoțul nostru”. Nicio informare nu vine de la respectivul serviciu despre hotii care sunt informatorii lor. Dar cum serviciile sunt in razboi unele cu celelalte, vin de la altele. Fiecare serviciu vrea sa recruteze cat mai multi functionari publici superiori, membri ai guvernului sau magistrati. Deja sunt atât de multi ca nu cred ca mai exista functionar public de la sef de serviciu in sus intr-un minister important care sa nu fi fost racolat. Intr-un final o sa ajungă sa ii racoleze pe toti si toti vor fi protejati.
Sustinere inseamna suport pentru a avansa pe functii mai înalte in ministere ori in parchet/instante sau pentru a obtine portofolii ministeriale. Odata ajunsi acolo, ei răspund in continuare de comenzile date de de serviciul secret respectiv. De exemplu sa sustină anumite persoane pentru diverse functii sau sa promoveze ori sa îngroape un act normativ ori un dosar. In cazul in care nu se conformează, santajul funcționează in continuare.”
Update 2
Unii cititori mai pretentiosi si mai prudenti imi spun ca textul este “deseori foarte speculativ, alteori insinuant si eronat, desi corect in spirit”. Bine, informatia bruta, credibila si verificabila din zona de tenebre nu va putea fi obtinuta vreodata, parerea mea. Toate infatisarile la comisiile parlamentare in care seful SRI, de pilda, nici nu catadixeste a da mana din politete cu seful Comisiei au sfarsit in acesti ani cu un soi de “pupat piata independentei” : toata lumea si-a facut datoria, nu e nimic de adaugat, mergem inainte tot la fel, sistemul functioneaza. Institutiile nu au cum confirma legal, Turcescu isi va inchide telefonul, B1 a declarat ca nu e compatibil jurnalismul cu ofiterimea sub acoperire (despre ipocrizia unui astfel de anunt nu mai vorbesc acum). Eu am incercat sa scriu echilibrat – nu imi plac nici comentatorii care asemuiesc serviciile actuale cu ramasitele Securitatii pentru ca vorbim de un sistem radical modiciat, care s-a schimbat din temelie (cel putin in ceea ce priveste SRI si SIE), pe de alta parte nu imi plac nici relativizarile lui Ponta de genul “foarte bine si ii felicit daca sunt ofiteri, lucreaza pentru tara”. Echlibrul fin nu poate fi realizat intr-o democratie disfunctionala ca a noastra.
Problema esentiala in tot acest caz ramane cand anume a fost recrutat ofiterul acoperit Turcescu. Daca atunci cand era tanar sefulet in TVR prin 2001, problema e mai veche si mai dramatica, minciuna are proportii cornice, cangrenate daca mai spre 2010 intr-un anume context, intrebarea ar fi cum de a ajuns atat de rapid inaintat in grad de lt. colonel? Este o intrebare care a ramas si in 2010 fara raspuns, de altfel toata acea lista a ramas in picioare (cu exceptia Kovesi). Un lucru este, insa, limpede pentru mine : la agitatia creata in jurul acestei chestiuni montajul literar –artistic va continua cu noi si noi dezvaluiri, pentru ca scenarita este o boala romaneasca veche. Ca sa fac o comparatie fortata – va rog sa o intelegeti in parametrii mult diminuati si sa o luati cum grano salis – sinucigasii din Orientul Mijlociu provoaca uneori cel mai mare carnagiu posibil si atrag cel mai mult atentia printr-o operatiune in doua etape : prima, o centura care explodeaza, ranindu-l pe atacator si 4-5 oameni in jur. Abia dupa ce se strange, ca la circ, de mirare, puhoi de lume, se detoneaza si o a doua bomba care e de 10 ori mai puternica – astfel sunt afectati zeci, sute de oameni iar subiectul este prezent peste tot, zile in sir. Disparitia unui “vector” nu se face fara ca sa existe o miza suficient de mare pentru a justifica demersul.
Update 1 :
Sa ne mai amintim in detaliu o discutie care e proaspata, dintre Traian Basescu si Robert Turcescu. In lumina ultimelor evenimente, poate fi citita intr-o alta cheie…singura intrebare corecta ar fi in care functii cu potential de influentare in masa a opiniei publica ar putea fi corect sa te duci cu “doua butoane” :
TB: Daca suntem o tara democratica si vrem sa alegem un presedinte care stim ca va actiona numai in interesul national, numai dupa constiinta lui si nu dirijat, trebuie sa o fac.
RT: Iar dumneavoastra spuneti ca dintre cei care aucm sunt prezumtivi candidati la presedintie, exista oameni care au astfel de lucruri ascunse in CV?
TB: Da.
RT: Bun…
TB: Deci nu este corect sa te duci intr-o asemenea functie avand doua butoane

22 sept.2014

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap