Craiova hotii, puscariasi, sabii ninja si un primar simpatic

Cine-i? Ce-i? Ce-a fost pe-aici? A trecut acceleratul…asta este mai nou “stilul” unor editori de televiziune. Stiri din fuga trenului, un fluier scurt de locomotiva si…pac, editia de sport, mai o duduie cu buza plina de acid hialuronic pe post de diva, repede, ca n-avem timp. De unde documentare? De unde context? De unde sapaturi in trecut? Vom ajunge peste cativa ani ca simpaticii nostrii telespectatori sa fie confruntati doar cu un inceput de fraza, iar restul propozitiei sa ramana in aer, chiar si dupa pauza de publicitate. La ce ma refer? Sa luam exemplul concret al celor doua stiri care au fasait ceva mai scurt decat o sampanie aniversara, zilele trecute. Sa incercam mai apoi sa sapam mai adanc, in trecut, lasand faptele sa vorbeasca de la sine- cele doua stiri sunt doar primele doua episoade dintr-un “film” mai complicat.
21 Aprilie 2012. Un cameraman de la distanta surprinde imaginile care au rulat in loop la toate televiziunile de stiri toata ziua. http://www.realitatea.net/caz-incredibil-la-craiova-o-femeie-jefuita-dupa-ce-a-fost-accidentata-de-o-masina-video_934508.html
Aparent, incredibil, de fapt “Romania reala”. O sarmana femeie are un dublu ghinion. Primul, e lovita de o masina si zace neputincioasa pe jos. Al doilea, este jefuita de o locuitoare a urbei, Elena Iamandita – adica i se fura din poseta in timp ce zace pe jos, fara sa primeasca ajutor de la cineva, incluzandu-l aici pe cel ce filma. Victima va declara ulterior ca si-a pus mainile la urechi pentru a nu i se fura si cerceii. Concetateana noastra Elena Iamandita a mai fost cercetata pentru furt in 2010 – atunci a scapat cu hartii (posibil false) care “demonstrau” ca e nebuna. Nimeni nu a cercetat daca si medicii care le semnau erau nebuni sau doar duduia. Acum, in 2012, a scapat prin acelasi procedeu, din nou fara o luare de pozitie a Ministerului Sanatatii. Dupa “indignarile” de rigoare care au devenit o lamentatie nesfarsita, televizata, chinuita si pustiitoare, subiectul s-a stins precum festila unei candele.
21 Aprilie 2012. In timp ce o femeie ce zacea, accidentata, pe jos, era jefuita in plina strada fara a intervene cineva, interlopul Samir Spranceana, falsificator de carti de credit, povesteste din inchisoare cum a reusit sa renoveze din banii proprii Inspectoratul de Politie Judeteana Dolj, din aceeasi urbe, unde a petrecut 8 luni. Ziarul local craiovean consemneaza pentru eternitate declaratiile interlopului “Le-am făcut cel mai modern arest. Am renovat o cameră şi le-am cerut, în schimb, voie să aduc televizoare, cerere care a fost aprobată. Am adus paturi, pentru că în arest erau unele în care îţi rupeai oasele. După ce am mai renovat două camere am cerut să pot aduce frigidere dacă vor să continuu cu lucrările. A urmat holul, pentru care am putut aduce două cuptoare cu microunde. Urma să fac wc-ul, care era format din trei cabine: una era înfundată, una era închisă, iar pe cea care mai funcţiona ne băteam toţi cei din arest“. Iata un om milostiv ce blagosloveste institutiile statului – mai urmeaza sa se ofere sa plateasca pentru chenzina gardienilor si pentru noi uniforme. Sau eventual sa le lipeasca oamenilor legii o suta de euro pe frunte. Evident ca niciun jurnalist nu a legat primul eveniment de al doilea – nu a vazut “filmul” realitatii din care i se ofereau primele doua episoade in aceeasi zi.
11 Decembrie 2011. Politia este complet depasita cand se isca un scandal monstru in curtea Spitalului Judetean. Adunatura de oameni doreau sa viziteze o ruda din spital si erau violenti, o jurnalista “iscusita” incearca sa stabileasca ceva fapte, dar oamenii aveau doar opinii. Presiunea asupra cadrelor medicale este incredibila, iar din filmuletul alaturat va puteti da seama daca acesti oameni sunt protejati sau nu. Sabiile ninja au mai aparut si in spital, la urgente, cu alte ocazii, mai ales cand vreun tanar vlastar dintr-o astfel de familie este atins de vreo rana grava. Scena este tipic romaneasca: haos, ambulatieri care incearca sa isi faca datoria, politai depasiti de situatie, medici carora li se vara microfonul in fata, in loc sa fie lasati sa isi faca datoria si sa se ocupe de urgente.

11 Noiembrie 2011. Materiale pirotehnice cu toptanul sunt descoperite de o brigada specializata a Politiei in vecinatatea unei statii de pompare si extractive a gazului metan. Depozitele ad-hoc nu erau autorizate de nimeni si lipsea foarte putin sa sara totul in aer. Conform prevederilor legale, firma craioveana putea avea maximum 1.000 de kilograme de produse, dansii, modesti din fire, detineau 120 de tone. Dupa o stire scurta pe Mediafax si probabil maxim o amenda, viata si-a reluat cursul firesc, netulburat. Nu s-a mai pomenit nimic despre acest caz, nu s-au schimbat proceduri, nu s-a facut tam-tam.
8 Decembrie 2010. In penitenciarul in care e vorba si mai sus, doi detinuti pentru ultraj, frati de sange, si-au exprimat dorinta de a locui impreuna, in aceeasi celula. Intrucat cererea le-a fost refuzata, nervosi nevoie mare, s-au apucat sa bata la gardieni ca la fasole. Intervievat, cu o voce usor nesigura seful penitenciarului descrie cum 6 oameni abia au putut sa ii “dovedeasca” pe cei doi, chiar folosind spray paralizant – se scuza ca acestia aveau 1,95 m inaltime. Doi dintre cei sase gardieni care au intervenit au avut nevoie de ingrijiri medicale ( o mana rupta si un traumatism cranio-facial, adica un nas rearanjat putin); nu se stie daca au depus plangere sau ce s-a mai ales de ei. Probabil ca detinutii erau nervosi pentru ca nu apucase domnul interlop Samir Spranceana sa plateasca pentru reconditionarea WC-urilor.
http://www.youtube.com/watch?v=-s-sTvB9rG4&feature=related
23 Octombrie 2010, pe o scena din Craiova… Flancat de rapsozii populari Petrica Matu Stoian si Constantin Enceanu, fostul primar Antonie Solomon, proaspat eliberat din puscarie, isi explica suspinand of-ul in fata amatorilor de muzica populara. “Nu ştiţi ce greu este să stai cu 18 persoane într-o cameră de 5 pe 3, eu nu am suportat nici în domiciliul meu să stau aşa aglomerat”, explica fostul detinut viata in Penitenciarele Colibasi si Galati. Peste o suta de craioveni aplauda cugetarea. La finalul spectacolului de muzica populara, primarul-parnaias mai produce inca un tril: “Na, na, na ca n-am murit, dusmanii au innebunit; Nu ma vad ei mort pe mine, ca Dumnezeu inca ma tine”. Acest slagar valoros merita sa devina refrenul tuturor spagarilor zglobii si sturlubatici care blagoslovesc cu prezenta lor politica noastra damboviteana.
Pentru memorie, primarul facuse puscarie aproape 6 luni, intre 3 martie si 8 septembrie 2010, pentru luare de mita in forma continuata, fals si uz de fals. Procesul, e important de subliniat, este inca nefinalizat, din cate cunosc, insa Radu Berceanu l-a dat afara pe Solomon din partid, iar UNPR-ul, milostiv, l-a primit imediat. La temelia procesului, insa, sta inchirierea unui stadion cu fabuloasa suma de un euro pe luna si o inregistrare telefonica ce ar proba spaga. Dupa iesirea din puscarie, primarul a fost reales pe 5 noiembrie 2010 cu 342 de voturi pentru si 10 impotriva liderul filialei locale a Partidului Democrat, dar ulterior a fost dat afara.
1 Octombrie 2007. Intr-o duminica noaptea, un ciorchine de tineri de etnie roma au tabarat la Spitalul de Urgenta din Craiova in urma unui conflict in care s-au folosit sabii ninja si pistoale. Organul legii, seful Politiei locale, declara jurnalistilor, aparent fara vreo panica si fara a anunta masuri drastice: “A fost vorba despre o neintelegere intre doua familii de etnie roma din Craiova. Bataia a avut ca punct de pornire o altercatie mai veche. Din datele pe care le avem in momentul de fata, in total, de ambele parti, au fost implicati aproximativ 30 de oameni. Totul s-a petrecut in cartierul Fata Luncii de la marginea orasului, zona cunoscuta in ceea ce priveste astfel de incidente. Se pare ca, in timpul conflictului s-au folosit sabii si pistoale”. Nu
19 August 2007. Pentru a incerca sa repuna ordinea, peste 140 de jandarmi si „mascati” sunt mobilizati la o actiune de forta, in puterea noptii, in localitatea Podari, de langa Craiova, probabil cunoscut cu probleme. Descinderea in noaptea de sambata spre duminica a urmat unei batai crunte intre doua clanuri de romi in care s-a folosit tot „arsenalul” din dotare, arsenal care insemna nu doar sabii si topoare, dar si un pistol, care nu s-a decoperit pana la urma. Dupa actiunea in forta a politiei, un comunicat de presa cutremurator, daramator, anunta 22 de amenzi in valoare de 930 de lei pentru diverse infractiuni marunte, de detinere de arme albe. Probabil cetatenii s-au simtit protejati, aparati si au avut doar cuvinte de lauda la adresa autoritatilor. Purtatorul de cuvant al Politiei vorbea serios, apasat, nedandu-si seama de ridicolul situatiei.
31 Octombrie 2006. Doua grupari de tineri se fugaresc pe autostrada, unii cu un Renaul ceilalti, cum altfel, in BMW. Cei din BMW scot la un moment dat o sabie ninja si pretend 2.000 de euro pentru paguba pe care le-ar fi facut-o cei din Renault. Cearta, masini pe contrasens, bate si multa intelegere si blandete din partea “organelor” statului – tacam complet.
28 iunie 2004. Strandul Delfinul, comuna Isalnita, langa Craiova. Craioveanul Ionel Caldare, care atunci avea 17 ani intra fara sa plateasca, cu maxim aplomb. Minorul e dat afara pentru ca nu a platit, dar hotaraste sa ii invete minte pe cei de la strand si cheama 8 “trupeti” in aparare. Inainte sa vina, bodyguarzii locului, bravi si darji, o iau la sanatoasa. Angajatul Cristian Sandu, 28 de ani, singurul care mai ramasese fara sa o fi luat la sanatoasa i se reorganizeaza putin dintii prin gura. Se sparg geamuri, se vandalizeaza doua frigidere. Politistii de la Sectia 5 anuntau poporul, prin intermediul Gazetei de Sud, ca “au intocmit acte premergatoare pentru comiterea infractiunilor de distrugerea si ultraj contra bunelor moravuri, urmand sa dispuna masurile corespunzatoare in momentul in care ii vor identifica pe autorii faptei”. Jurnalistii aflasera mai multe.
Ce concluzie as putea sa trag? Nu consider ca aceste evenimente sunt izolate si ca merita sa vorbim doar despre unul sau altul – riscam sa scapam de sub control orase intregi in Romania daca procedam astfel. In al doilea rand, despre aceasta “Romanie profunda” este vorba in propozitiune, nu despre anumite idei teoretice care mai sunt din cand in cand prezentate pe acest site, suspendate din elicopter, deasupra unei realitati cu multe rasuciri. Daca nu privim aceste detalii in fata, detalii care ne construiesc textura unei realitati pe care o respiram zi de zi, nu putem sa avem o imagine completa de la care sa pornim, pentru ca mai apoi sa putem schimba.