Cum sa faci un Heinzmann ketchup Cazul de la Tarom

Christian Heinzmann, nu multa lume o stie, este managerul “privat” care a reusit sa performeze, reducand semnificativ pierderile de la Tarom si trecand compania pe profit operational din luna mai a anului curent. In lumea anormala, stramba si hada a guvernantei corporatiste a companiilor de stat romanesti, normalitatea e ceva demn de semnalat si sustinut. Ca orice strain, Heinzmann a dat piept cu bastinasii, el voia sa fie prietenos – insa multi voiau sa ii ia gatul de la inceput. Omul a reusit in timp record sa scada cheltuielile companiei cu aproape 10%, reducand fiecare contract cu 5% – 10%. Atentie, nu in sus, ci in jos. Hocus-pocus-preparatus: apari pe usa, intr-o companie pe pierdere, ce pierde altitudine si in cateva luni o intorci cu 180%, reusind sa mai pui capusele aferente la o cura de slabire. Va dati seama ce “bucurie” pe capul lipitorilor, lichelelor si larvelor de matase care bateau marunt din buze pe la TAROM, tocand multe, multe frunze de dud… Peste 35 de milioane de euro a obtinut Heinzmann doar din venituri suplimentare, in plus fata de cheltuieli reduse, descrise mai sus, deci mai putine frunze de dud pentru larvele de matase… Heinzmann e pe plus fata de planul de management, in plus semnificativ fata de rezultatele anului trecut, in plus fata de orice asteptare, si totusi sunt niste baieti de bine vor sa ii ia gatul in continuare. Heinzmann a venit la TAROM dupa ce un alt pretendent, austriacul Vystoupil, a refuzat sa preia mandatul castigat, iar daca va ramane sau nu va este un test care va arata masura reformelor din companiile de stat.
Managementul privat, Romania style
Care era teoria cu managentul “privat”? Exasperati sa vada hotia din companiile de stat din avion, adica din parametrii macroeconomici, FMI-ul a ticluit cu niscaiva ajutor discret de la Fondul Proprietatea, la fel de tulburat de proasta performanta a activelor statului, Ordonanta 109. In paranteza fie spus, FMI s-a bagat intr-o zona in care nu se baga de obicei pentru ca hotia era atat de mare incat dinamita insasi constructia bugetului. Ordonanta ar fi trebuit sa reseteze toti parametrii companiilor, pornind de la management. Consortiul care a ales directorii si membrii consiliilor de administratie a demonstrat ca se poate. Ideea ca “nu vine nimeni” a fost rapid demontata – who’s who al lumii corporatiste autohtone, dar si foarte multi manageri straini s-au prezentat in competitie si au facut-o credibila. Presedinti de filiale locale ale marilor corporatii ale lumii, presedinti de banci, oameni deosebiti. Dar atunci cand au inceput sa se atinga de vacile sacre si implicit de ugerele din care diversi mulgatori de la stat isi procura laptele, brusc s-a declansat jihadul. Intr-o tara plina de oameni care isi duc traiul de pe azi pe maine, lumea a acceptat chiar si ideea de salarii astronomice, intelegand ca performanta trebuie platita intr-un fel (bine, ca ea e platita in alte companii de stat si catre o parte din pilele politice care fac tot ce stiu ele mai bine, asta e o alta poveste). Toate au mers bine pana si-a bagat din nou politicul coada.
Ce s-a intamplat in realitate? Heinzmann a fost sicanat. Intr-un crescendo continuat sistematic pana deunazi, 4.11.2013, cand ziarul Capital anunta ca “Belgianul Christian Heinzmann, al carui mandat a fost scurtat de la 4 ani la 12 luni a parasit compania, functia fiind in prezent ocupata de Silvia Columb” . Precizarea era ca “Potrivit surselor CAPITAL, la finele săptămânii trecute, membrii Consiliului de Administrație al Tarom au hotărât să nu-i mai prelungească mandatul CEO-ului, Christian Heinzmann” si erau citate “surse din Ministerul Transporturilor” (vezi aici). De fapt, nu era Volga ci era bicicleta, si nu i s-a luat, ci i s-a dat. Sursele din Ministerul Transporturilor – atentie Capital! – s-au dovedit a fi prost informate, vestea l-a obligat pe Heinzmann sa confirme pentru Evenimentul Zilei ca este in continuare in companie (traieste si e bine merci, carevasazica!). Si ca sa puna capac, cei care susurau impotriva lui Heinzmann, in special membrii marcanti ai consiliului de administratie au fost ei insisi azvarliti afara, adica schimbati peste noapte. Nu au plecat doar (vezi aici) ei, a plecat si dl Demetriade, cel care ar fi trebuit impus manager in locul lui Heinzmann – performanta de a fi fost manager in guvernarea Nastase cand TAROM era pe pierdere probabil a fost relevanta.
Batalie la baioneta, in public
Cum au continuat sicanele? Surse din interior pe care nu am motive sa le banuiesc de partizanat imi spun lucruri incredibile: boardul a fost nemultumit pana si de prezentarea lunara a rezultatelor companiei – prezentare care arata performanta in continua imbunatatire. Boardul ar fi ales sa “rada” inclusiv unul-doi consilieri apropiati de Heinzmann, dintre care cea mai deranjanta parea a fi femeia care ii asigura PR-ul. O alta sursa, de data aceasta publica, din varful companiei a acuzat ca “rezultatele bune sunt date de sezonalitate, nu de performantele managerului”, constituind o situatie rara in lumea civilizata: aceea in care boardul de supraveghere al companiei iese public sa il ia de ciuf pe manager, dar totusi nu il destituie, pentru ca, de fapt, nu are niciun motiv plauzibil. Apoi, Ministerul Transporturilor decide sa renunte la board, de asemenea fara a da motive concrete si clare, in afara de o conferinta de presa ce nu a lamurit prea multe lucruri Ca atare, motivele se pot doar banui – sunt probabil legate de scandalul public de la TAROM, care a bantuit mai multe publicatii economice deja de cateva luni bune. In final, pentru a adauga la confuzie, cei demise aleg sa nu mai explice nimic public – Marius Ghenea da o declaratie “la cald” confuza, pentru ca afla de decizie de la reporterul care il intreba, Dan Pascariu era sa intre intr-o emisiune la Realitatea TV, dar apoi a renuntat. Misterul se adanceste…Corporate governance, Romania style.
Cu alte cuvinte, ce sustinea o parte a boardului? “Managerul nu a indeplinit planul de management”. Ce spunea Heinzmann? „Datele financiare şi comerciale per ansamblu sunt îmbunătăţite, situaţia fluxului de numerar (cash flow) este mai bună deoarece am reuşit să refacem rezervele de numerar la nivelul începutului de an 2012, ceea ce ne permite încă un an de rezerve. Nu trebuie să uităm că la începutul anului ni s-au dat doar 12 luni de supravieţuire. Datorită măsurilor implementate, suntem acum în poziţia de a continua activitatea, ceea ce demonstrază că punerea în aplicare a planului de management dă rezultate”.
Bine, initial la fiecare cateva saptamani schimbarea lui Heinzmann era tot anuntata insistent “pe surse”. Apoi, premierul insusi s-a pronuntat in favoarea managerului, ca si noul ministru Ramona Manescu, dar tot nu s-a intamplat nimic si managerul era tot strans cu usa. De pilda, ministrul a instructat re-prelungirea mandatului la patru ani. Intre timp, tabara care ii este opusa spera sa castige meciul prin expirarea timpului, pana pe 19 noiembrie, cand ii expira si mandatul lui Heinzmann, daca cei care il sustin nu vor reusi prelungirea lui. Pentru ca intre timp, iarasi Romania style, OUG-ul de remunerare a acestor manageri private a fost modificat, Heinzmann nu va mai avea dreptul la un multiplu de 9 fata de salariul mediu din industrie ci doar la un multiplu de 6, deci CEO-ul ar putea, totusi, pana la urma sa fie silit sa plece din compania de stat. Ca circul sa fie complet, in timp ce omul anunta a nu a murit si Consiliul de Supraveghere este maturat (asta dupa ce se anunta din “surse ministeriale – vezi mai sus mentiunea Capital- ca lucrurile stau invers), se da un nou anunt chiar pe site-ul companiei prin care ministerul cauta CEO, COO si Director Financiar. CEO eu credeam ca exista si dl Heinzmann a fost laudat de premier si de Ministrul Transporturilor – ramane sa vedem cu ce rezultate in perioada imediat urmatoare. Cert este un lucru: taberele “combatante” au fost pentru un timp atat de indelungat intr-o cumpana, la egalitate de forte. De aceea, nu putem prognoza exact daca pana la urma Heinzmann va fi sau nu va fi facut ketchup.
Cum a fost inainte?
Putem insa face un mic remember: TAROM-ul a ajuns la pierderi de aproape 200 milioane de euro in 4 ani, inainte de venirea lui Heinzmann. In primul rand, desi TAROM-ul avea o multime de rute neprofitabile si nu a renuntat la ele – din motive de deservit aeroporturi regionale gen Baia Mare. In al doilea rand, rata de incarcare a avioanelor este sub cea de 75-80% care asigura profitabilitate – 67%, au fost pe rute interne, 66% in Orietenul Mijlociu, 54% pentru Europa de Sud-Est. In al treilea rand, doar 7% din biletele vandute de catre TAROM s-au vandut pe internet, fata de 90% rata de vanzare pe internet a biletelor apartinand companiilor low-cost (gen Wizzair), in schimb TAROM a vandut cele mai multe bilete (69%) prin intermediari . Nu am avut rabdare sa vad ce soacra, ce nevasta si care “baiat destept” asigura aceasta intermediere, dar ar fi interesant de aflat. In al patrulea rand, flota TAROM merge pe axa Washington-Toulouse cu trecere prin Moscova, deci si costurile de mentenanta cand ai o flota diferita, fistichie precum nuferii de la Giverny ai lui Claude Monet. In al cincilea rand, numarul avioanelor a crescut de la 20 la 25 in 2010, ca mai apoi sa se ajunga la 24 in prezent, desi incarcarea lor a scazut sau a stationat. Rezultatul? O simpla analogie ne arata situatia: Czech Airlines cu doar 1700 de angajati comparati la cei 2300 ai TAROM a avut 5 milioane de pasageri pe an, de doua ori mai mult fata de TAROM. Desteapta-te romane….
In acest context, rezultatele lui Heinzmann merita a fi mentionate prin comparatie cu ce se intampla-n trecut la TAROM. Omul nu a afectat calitatea serviciilor si nici numarul de angajati – costul cu locurile de munca sunt oricum 15% din total costuri. Asadar, pierderile au fost reduse cu 59 de milioane de lei, conform unui articol de analiza dintr-un cotidian financiar, cu performante greu de imaginat cu ceva timp in urma: gradul de incarcare al aeronavelor a devenit cu 8% mai mare in iunie 2013 decat in iunie 2012, iar imbunatatirea rezultatelor financiare este mai buna cu 56% in primul semestru 2013 comparativ cu 2012. Traficul a fost redus pe rutele care erau in pierdere si mai mare pe rutele performante. Dar capusele si larvele de matase erau, evident, nemultumite si foarte, foarte flamande. Deci, fojgaiala a continuat.
Concluzie
TAROM-ul de azi nu mai este cel in care gaseai o anumita revista facuta de trustul unui anume om, condamnat in dosarul Trofeul Calitatii si care astazi e dupa gratii. Nu mai este nici cel din 2001-2004 in care se capusa politic. Era pana mai ieri compania in care directorii, strict legati de camarila ministrilor transporturilor, au avut o durata de viata aproximativ similara cu cea a unei muste tete. Acum, lucrurile s-au schimbat nitel, dar de furat ar mai fi. Ar fi, de pilda, vreo doua hectare de teren apartinand TAROM in zona aeroprotului, ar mai fi controversa legata de aeronave – Heinzmann isi propune sa le schimbe (swap), cum e tipicul in industrie, cei care vor sa il faca ketchup vor sa le achizitioneze (buy, baby, buy!). Declaratiile boardului : „Cand cineva nu poate sa faca ceva, da vina pe altii. Eu nu vreau sa-l critic in niciun fel. Nu s-a interferat deloc CA in lucruri de genul acesta. Achizitionarea flotei nu a fost discutata” De altel, uniformizarea flotei TAROM este absolut necesara in urma unor cumparaturi politice nesabuite – mai mergea Petre Roman in Franta, se mai achizitionau Airbus-uri (vezi povestea aici pe Hotnews), mai mergeam in America sa discutam NATO, pac, mai o cumparare de Boeing. Bine, ca se achizitionau cu milioane de dolari peste pretul de catalog, asta nu mai discut aici. Har Domnului ca s-a renuntat insa la flota de Ilyushin, Topolev si Antonov-uri, altfel puteam avea un nou Balotesti sau o siguranta in trafic precum cea a MIG-urilor. Concluzia acestei povesti? Heinzmann spune: „In Romania este mai complicat decat in Albania sau in Bangladesh (n.a locuri in care Heinzmann a condus companii). Acolo lucrurile erau mai clare”. Sa vedem daca pana la urma Heinzmann al nostru ajunge sau nu ajunge ketchup, pentru ca nici acest lucru nu e clar. Parerea dumneavoastra care e?

______________________________

UPDATE 5
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-16027739-consiliul-administratie-tarom-decis-pastreze-belgianul-christian-heinzmann-conducerea-companiei-pentru-inca-trei-ani.htm
In sfarsit, e oficial. CA-ul a decis. Hotararea anterioara de scurtare a perioadei de ocupare a pozitiei a fost anultata. Ramane de vazut daca hotararea e publicata pana pe 19 noiembrie in Monitorul Oficial (banuiesc totusi ca da), altfel tot iuresul a fost degeaba si, vorba ceea, s-au vazut lucruri mai de necrezut.
Ca un mic amanunt de culise, dl Heinzmann se gandise cand i s-a propus scurtarea mandatului sa se lupte cu board-ul, a fost insa sfatuit de un om de bine sa accepte micsorarea perioadei de mandat, pentru ca in acest timp putea dovedi cu rezultate ca are performanta si pozitia opozantilor lui a devenit mai slaba. Iata ca exact acest lucru s-a intamplat. Daca ar fi “miscat in front” in momentul nepotrivit, ar fi avut acceasi soarta cu cea a lui Sophocleus de la CFR Infratructura (citeste detalii aici http://www.contributors.ro/administratie/trenule-masina-mica-unde-l-duci-pe-sophocleus-despre-privatizarea-cfr-marfa/)
Totusi, dupa acest iures munca abia incepe pt. greu incercatul dl Heinzmann. O parte din personalul din interior trebuie schimbata, intrucat erau in tabara “cealalta” – mai ales acel secretariat care nu vroia sa publice deciziile cu schimbarea boardului. Mai exista si un director de business strategy care s-a trezit vorbind, spunand de o repozitionare pe low-cost a TAROM – o chestiune atat de importanta trebuie anuntata de CEO. In Romania e mai complicat, intr-adevar, decat in Bangladesh!
UPDATE 4
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-16010922-ramona-manescu-christian-heinzmann-ramane-ceo-tarom-noul-consiliu-administratie-anula-actul-prin-care-redus-mandatul.htm
Vezi confirmarea mai sus ca Heinzmann va ramane, totusi. Solutia legala este anularea deciziei de micsorare a perioadei mandatului de manager, respectiv revenirea la decizia prin care Heinzmann are de fapt 4 ani  – adica ar mai avea inca 3, de fapt, de aici inainte
UPDATE3
Intre timp, s-au luat niste decizii.  Purtatorul de cuvant al Ministerului Transporturilor, citat de Mediafax ne spune: “Noul CA Tarom este alcătuit din Dante Stein – consilier onorific al premierului Victor Ponta, Manuel Donescu -secretar de stat în Ministerul Trasporturilor, Florin Luca – consultant strategie bancară, Bogdan Speteanu – director general BCR Leasing şi Răzvan Filipescu – preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism.Revocarea tututor membrilor CA s-a făcut deoarece au încălcat statutul şi mandatul când au decis reducerea mandatului directorului executiv de la 4 ani la un an (…) Se consideră că afirmaţiile din presă membrilor CA au adus grave prejudicii imaginii companiei”.
Totusi, batalia pentru 19 noiembrie este in continuare de dat. Ai nevoie de 30 de zile pentru convocarea AGA pentru un nou mandat al directorului general, iar daca noii membri din consiliul de administratie nu fac ceva miraculos, Heinzmann, al carui mandat expira, va fi remunerat mai putin, conform modificarilor de la OUG 109, ca atare sunt mari sanse sa isi termine dupa un an mandatul. Este incredibil, dar adevarat! Ma ocup de performanta companiilor de stat din 2005, insa nu am vazut aproape niciodata o situatie care sa fie pe muchie de cutit.
UPDATE2
Mai jos MirceaM, contributor si el, are foarte multe sugestii pentru companiile de stat, variatii pe aceeasi tema fac obiectul preocuparilor lui Emil Stoica pe foarte interesantul lui blog unde am aparut si eu la un moment dat cu un interviu. Sugestia interesanta este cu situatiile financiare la zi, existente pe un unic site al guvernului, pentru toate companiile de stat. Trec lejer peste faptul ca situatiile financiare ale CFR (nu stiu daca e acelasi lucru pentru Tarom) nu sunt auditate, deci arata sau nu arata situatia companiei. O transparenta suplimentara ar fi buna in principiu, dar nu fara costuri – costul de pilda ca atunci cand arati datorii mari sa iti cumpere concurenta niste datorii si sa incerce sa te bage in procedura de reorganizare si/sau faliment. Pe de alta parte, transparenta ar actiona ca o frana pentru hotie si acest avataj contrabalanseaza alte inconveniente, cel putin la o prima analiza.
UPDATE1
Mai vechiul camarad de idei si de dezbatut probleme economice ridica o problema valida – pe care eu insa o vad putin altfel decat o vede el. Emil Stoica sustine intr-un comentariu  mai jos ca nu ar trebui sa fim atat de fericiti cu acesti consultanti care aleg managerii straini (adica cu PriceWaterhouseCoopers si Butunoiu) pentru ca pe listele lor sunt si oameni buni, dar si clientele ministerului. Eu le tin partea din urmatorul motiv : ei sunt niste consultanti nu pentru FMI, de pilda, ci pentru un guvern care i-a luat doar de gura FMI-ului si care ar vrea sa isi puna inapoi toata pilele si beizadelele prin intermediul sistemului de management privat. Daca acesti consultanti nu le-ar livra deloc oameni pe care si-i doresc, riscul ar fi foarte mare de a fi concediati, iar asta ar echivala cu un dezastru pentru ca toata pilaraia de partid s-ar intoarce pe cai mari. Cuadratura cercului se face dand ministerelor de resort o lista “ si cu de aia si cu de-aialalti”, insa facand o recomandare clara pentru cei buni.  Rezultatul pana acum este un foarte pozitiv si recomandarea e onesta profesional in modul in care e facuta – 100 de milioane de euro gaura in minus la CFR, 50 de milioane gaura in minus la TAROM si trecerea pe profit. Adica, statul a castigat 150 de milioane de euro cu doua boarduri care sunt “si cu de-aia si cu ceilalti”. Ca putea sa castige 300 de milioane nu este in chestie, cum ar spune Maiorescu, pentru ca noi trebuie sa comparam nu cu idealul, ci cu dezastrul dinainte, de la care s-a pornit. Nu putem vedea lucrurile doar in alb-negru, ca ne convine sau nu, daca ajungi ministru este oarecum legitim (si democratic) sa ai ceva de spus in legatura cu companiile care sunt in subordinea ta, insa filtrul consultantului este acolo pentru a te asigura ca nu ajung idioti complet in lista din care alegi, sau cum am descoperit eu intr-o societate la AVAS, un violinist in boardul unei companii de imobiliare. Faptul ca ministrii au cumparat foarte multe propuneri de CEO facute de consultant a condus la rezultate bune, acolo unde apoi respectivii manageri nu au fost sabotati sistematic – a se vedea articolul meu referitor la CFR Infrastructura “Trenule, masina mica, unde-l duci pe Sophocleus”, de pilda. Sa recunosc insa si unde scartaie teza mea, pe care o cred valabila in foarte multe cazuri: taman in cazul noului board de la TAROM unde in afara de vreo doi manageri mai cunoscuti avem in principal no-names. Nu cred ca va influenta performanta companiei, pentru ca Heinzmann o va conduce corect, insa e o slabiciune structurala ca boardul sa nu aiba o expertiza bogata astfel incat sa ii tina managerului in mod sistematic flacariel sub talpi si sa il verifice cu eficienta. Totusi, in acest caz “exceptia intareste regula” pentru ca desele schimbari de oameni si permutarile fantastice au facut ca sa se ajunga la lista de rezerve de dupa rezervele principale – oricum ar fi, se demonstreaza ca si al treilea set si al patrulea set din cei pusi pe lista de consultanti sunt cu mult mai buni decat jumulitorii de stat care inca mai dau tarcoale companiei, doar doar se vor invarti si ei de vreo ciozvarta (vezi cazul Demetriade).
Si pentru o discutie si mai larga pe acest subiect (inclusiv cu alte aspecte de guvernanta corporatista care depasesc strict tematica TAROM de care se ocupa prezentul articol), vezi :
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15927511-george-butunoiu-procedurizati-sau-murim.htm