Cum sa te sinucizi in public, la o ora de maxima audienta. Cazul Mihail Neamtu

Saritul din baie, precum il numeste un jurnalist de marca intr-un alt context, datul cu oistea in gard, cum spune omul din popor sau, cu alte cuvinte, rateurile marcante, eclatante, rasunatoare reprezinta coordonatele obisnuite ale vietii publice romanesti, de ani de zile. Aproape ne obisnuim cu ele, sub colbul atotcuprinzator al violentei publice, al sentimentului pe care il dau politicienii romani ca orice e cu putiinta in aceasta bucata de Balcani. Acestor coordonate li s-a mai adaugat, in timp, dansul a la Michael Jackson in direct, plecatul cu bideul in brate, plecatul cu ficusul , aruncatul paharului cu apa in fata, sintagma “ciocu’ mic, ca acum noi suntem la putere”, numaratul oualor de la Cornu, cautatul dupa Elodia si multe alte lucruri fistichii, pe care nu le mai cuprinde memoria. Impresia mea, este, insa ca astazi, domnul Mihail Neamtu a reusit sa vina cu ceva si mai “bun” – o sinucidere in public, la o ora de maxima audienta, urmare a unui gest care il scoate in afara scenei publice, cu dezonoare, in opinia mea. Asta, desigur, dupa precedenta fapta de vitejie de a se plimba, usor penibil, cu o legatura de usturoi in mana sa se apere, cica, de « varcolacii din PSD ».
Daca momentul ar fi fost unul obisnuit, gestul domnului Neamtu putea fi incadrat undeva intre circul minor, dar spectaculos al lui Corneliu Vadim Tudor de la condamnarea comunismului si dansatul pe masa in emisiunile cu Tolea Ciumac patronate de inegalabil Dan Diaconescu. Daca vrea sa il ajunga din urma pe Vadim Tudor ii urez succes, insa in comparatie cu Dan Diaconescu are un rating de 10 ori mai mic, desi un simt al tabloidului similar. Napustindu-se neinvitat in Parlamentul in care nu a reusit nici macar sa intre pe usa din dos al vreunei redistribuiri la alegeri, domnul Neamtu a reusit doar sa deturneze atentia opiniei publice pentru cateva secunde efemere asupra domniei sale. Secundele au palpait rapid, transformandu-se rapid in scrum. Si-a clamat importanta pe care nu i-o acorda nimeni in spatiul public, umbrind astfel o discutie care era necesara in legatura cu acordul cu FMI-ul. Nu vom mai discuta azi despre taxe, scumpiri care vin val, reasezari de preturi la gaze, privatizari, vom discuta tentativele domnului Neamtu de a infiinta Circul Globus in politica. Pentru ca, nu e asa, daca nu are nicio idee in calitate de sef de partid cum sa dea mai multa paine, vine cu mai mult circ.
Momentul, trebuie subliniat, insa, nu e unul obisnuit. Domnul Neamtu incearca prin miscarea cu iz de poveste – prin gestul de a-i da o punguta cu doi bani premierului Ponta – sa se amestece intr-o zona in care este respins de majoritatea oamenilor. Vrea cu ardoare sa isi asume brusc din leadershipul asupra singurului locotenent, domnul Augustin Ofiteru, leadershipul intregii miscarii Rosia Montana. Nu o sa ii mearga. Aveti aici un clipulet graitor despre primirea pe care i-au facut-o domnului Neamtu cei din Piata Universitatii, iar acest clipulet este mai graitor decat ar putea fi oricine. http://www.youtube.com/watch?v=dd_MACzxuDk&feature=youtu.be Ca sa explic mai urban, desi nu sunt sigur ca domnul Neamtu o merita, liderii manifestului din Piata au respins ferm orice tendinta de a personaliza protestul, de a aduce in fata un lider – au taxat ferm, cum vedeti in imagini, orice ingerinta a unui politician in protestul lor. In timp, au fost tratati cu sictir nu doar domnul Neamtu si Augustin Ofiteru, ci si domnii Viorel Lis, Nati Meir, Irinel Columbeanu,Daniela Crudu, Dan Diaconescu. Actiunea in privinta lipsei liderilor este deliberata – astfel se atrage atentia asupra chestiunii, se pastreaza coeziunea grupului de protest si se pastreaza acea presiune publica ce poate creste si se poate raspandi, singura solutie pentru stoparea acestui proiect. . Insa domnul Neamtu insista, forteaza, centreaza, da cu capul, doar , doar il va baga cineva in seama.
Daca e sa ma uit putin in trecut, nu stiam cine este domnul Neamtu pana un fost ministru mi l-a recomandat foarte, foarte calduros, suspect chiar de calduros, drept un tanar de succes si de viitor. Am sapat mai adanc si nu am reusit sa inteleg vreo doctrina a zisului partid– am privit mirat, de departe, episodul citirii poeziei “Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane” de Radu Gyr. In timp, l-am intalnit pe dl Neamtu in vreo doua emisiuni TV unde moderatorii reuseau sa il intrerupa cand o dadea in gard si continua sa galopeze, cu gard cu tot, in directia in care considera ca trebuie sa se duca. Pentru un tip care parea studios, cu doctorat, cu ochelari, m-am mirat de cat de putina substanta avea in discurs si cat de multe lozinci si vorbe invartite contribuia in malaxorul vietii publice, in maniera care o credeam potrivita doar pentru clasa politica actuala, nu si pentru generatia din care fac parte.
Domnul Neamtu a descoperit brusc cateva lucruri, acum, pe repede inainte. Cum ca fostul PR de la Rosia Montana a fost consiliera pentru Mihai Razvan Ungureanu. Cum ca exista un Cristian Preda care a facut evenimente legate de RMGC la Bruxelles, de parca nu ar fi fost mai multi. Adica ataca pe cei cativa oameni care l-au apreciat public. In mod curios, il uita cu totul pe domnul Basescu, cel mai vechi sustinator al proiectului (dar inactiv, in sensul ca nu i-a iesit pasenta cu Emil Boc sa scoata nicio hartie, au fost doar vorbe), il uita si pe Victor Ponta (cel care chiar a dat drumul unui proiect de act normativ), il uita chiar si pe Dan Sova (cel care a initiat proiectul de lege).
Unde sa incep? Ca MRU si Cristian Preda au avut decenta, abilitatea si eleganta sa nu se pronunte in aceste zile, public, pe acest subiect si ca nu au o culpa directa legata de trecutul celor care lucreaza cu ei? Ca fiecare dintre cei doi domni – si cititorii mei stiu clar ca nu i-am menajat, in timp, pe niciunul – au dreptul la opinia domniilor lor si ca nici macar nu si-au formulat-o foarte clar? Ca domnul Neamtu nu e un comunicator credibil pe Rosia Montana, de vreme ce in spatele altor oameni (de pilda directorul Eugen David de la ONG-ul Alburnus Maior) stau cei 10.000-15.000 din Piata Universitatii si in spatele domniei sale stau fix cei doi cu care tinea o pancarta scrisa in engleza la Pasajul Unirii? Ca incercand a se pune,cum sa spun elegant, fara a fi chemat, mot acestui protest, jigneste simultan pe cei care trudesc de 14 ani sa informeze tara si pe cei care au participat la protest, duminica?
Cred ca, totusi, trebuie sa ma refer la cei sapte ani de acasa. Acolo inveti, de pilda, ca daca cineva vorbeste nu vii sa il acoperi, ci iti astepti politicos randul. A vorbi fiecare cum ii tuna prin cap echivaleaza cu anarhie. Tot in cei sapte ani de acasa inveti sa nu intri hoteste intr-un loc unde nu ai cheie sau cartela. Tot acasa, in cei sapte ani, inveti sa spui un singur lucru deodata – Neamtu i-a spus lui Ponta “tradatorul, salvati tricolorul” (sa salvam tricolorul??! dar cine il ataca??!), apoi pe hol a vorbit de Cristian Preda si MRU, iar aici pe contributors vorbeste de stropitul cu cianura, reusind cel mult doar sa se stropeasca singur, cu nitica proasta crestere, contribuind astfel, probabil la “propasirea spirituala a poporului roman”. Daca tot am vorbit de copilarie, imi amintesc de bunica mea, Dumnezeu sa o odihneasca, o ardeleanca dintr-o bucata, mai spunea din cand in cand, cu naduf si in grai : Doamnie Dumniezaule, mare ii ograda (n.a gradina) ta, dar ieste unii care sar si peste gard!