Cum va arata viitorul guvern si cum se reseteaza clasa politica – si cateva cuvinte despre bejboinicii care s-au carat Ponta si Palada

Constiinta civica clocoteste intr-o patura influenta de romani furiosi si determinati, stransi in piata publica pentru a manifesta. In urma unei tragedii si dupa protestul de la Rosia Montana, pana la urma se va forma un nucleu dur pe axa unor ONG-uri si in jurul unei comunitati precum #Unitisalvam. Nucleul va conta in momente cheie, in ecuatia de putere si in impunerea unor minime standarde de care fiecare viitor guvern va trebui sa tina seama, daca nu vor vrea sa aiba soarta guvernelor Boc si Ponta, ambele daramate prin actiuni masive in strada, in urma unor proteste de amploare. Orice ecuatie de putere din Romania va sta de aici inainte deasupra unui vulcan popular care poate izbucni oricand, aruncandu-i cu tot cu ecuatiile lor meschine in aer.
In primul rand, speranta este ca se matura macar temporar acea nesimtire izbitoare, care a iesit la defilare in aceste zile. Acea nesimtire care l-a indemnat pe Piedone sa spuna ca din punctul de vedere al primariei lucrurile erau in regula cu avizul de functionare al clubului Colectiv. Acea nesimtire care l-a indemnat pe consilierul premierului sa faca misto de manifestanti in chiar ziua in care defilau 25.000 de oameni. Acea nesimtire care cerea defilarea fostului Ministru de Interne cu o lunga coloana oficiala, la frizer si in alte situatii de urgenta. Acea nesimtire cu care Gabriel Oprea si-a acoperit plagiatul printr-un ordin rapid sa se ingroape chestiunea de Ministerul Educatiei printr-o penibila comisie. Acea nesimtire prin care Ponta, cercetat penal, vorbea la summit-ul anti-coruptie din Mexic mai acum cateva zile, asta pentru a nu mai discuta Ordonanta de Urgenta al carui unic beneficiar este, data intre Craciun si anul Nou anul trecut prin care poti renunta la titlul academic cum renunti la un bilet de tren – printr-o cerere simpla, de mana. Acea nesimtire prin care salariile din centrala Ministerului de Finante erau majorate cu 50%, dintr-o lovitura, acum o saptamana. Exista pe undeva o ironie a sortii ca imaginea de final a lui Ponta este fix aceea de sub copertina ilegala (in sensul de fara autorizatie de constructie de la Primarie) ridicata de Nastase prin 2003-2004, din fata Palatului Victoria. Romania lui “merge si asa” se transforma cu pasi repezi in Romania lui “asa nu mai merge”.
In al doilea rand, trebuie spus ca daca suita de demisii inseamna ca l-am inlocuit pe Ponta cu Dusa sau cu unul similar, nu am facut decat sa mergem din lac in put, chiar daca este un incredibil succes pentru o miscare civica sa darame un guvern. Caderea ca un domino a ierarhiei politice are un sens doar in doua ipostaze – prima este daca revolutionarii isi asuma auto-organizarea si reprezentarea politica, prin impunerea unor figuri cheie ca purtatori de stindard, intrucat anonim exista o limita pana la care se poate merge cu impunerea schimbarilor in cascada. A doua posibilitate – una foarte reala – este cea in care presiunea populara obliga partidele sa schimbe generatiile interne si sa curete energic prima linie de reprezentare politica. A treia posibilitate este una hibrid – in care exista si o curatare, si o cooptare a unor figuri din societatea civila, care in cel mai bun caz ar putea accelera valul schimbarii.
In orice caz, cheia de rezolvare democratica a faliei create in societate de lipsa de implicare pe de o parte si de nesimtirea celor in inalte functii publice, pe de alta parte. Singura cale prin care presiunea populara va putea fi satisfacuta este un dialog deschis, televizat, purtat pe mai multe zile daca trebuie, prin care sa se coaguleze incet, un nou mod de a dialoga deschis, care sa stea la temelia unei democratii 2.0 in Romania, subtil schimbata in ADN-ul ei fata de haotica rupere din comunism din 1989. Daca o tara precum Tunisia poate face asa ceva – e motivul pentru Nobelul de 2015- de ce nu ar putea si in Romania sa se infiinteze un astfel de Cvartet salvator?
Care sunt lucrurile care nu se vor intampla, in opinia mea? Prima idee nefezabila, in opinia mea, este cea a unui guvern de tehnocrati – care ar actiona precum o Ioana Teodorescu la fiecare minister: depasiti in agilitate de crocodilii birocratici, “facuti din vorbe” de juristi, incapabili sa comunice politic, depasiti de masinaria administrativa care a pus Romania pe pilot automat indiferent de guvernul care o conduce. Plus ca ar avea fix zero succes in a-si impune agenda – legile ar trece tot prin Parlamentul parasit in curand de tata socru si unde Gabi Oprea e “balamaua” puterii; altfel spus putere executiva fara parghii legislative conduc la un non-sens. A doua idee nefezabila este cea a unui guvern minoritar – fara sustinere parlamentara, este foarte greu sa conduci o tara intr-o conjunctura complicata. Ultima idee nefezabila, in opinia mea, este cea a alegerilor anticipate imediate. In primul rand, un calendar strans ar insemna alegeri de Craciun sau imediat dupa. In al doilea rand, procedurile Constitutionale pentru alegeri anticipate si dizolvarea Parlamentului sunt atat de dificil de indeplinit in lipsa unei intelegeri transpartinice – care ma indoiesc ca va exista – incat fac aproape imposibil punerea in opera a acestui plan. Exista posibilitatea unor alegeri anticipate in 2016 – comasarea localelor cu generalele ar fi de pilda o idee de a nu o tine tot intr-o alegere aproape in fiecare an si in trei ani din cei patru ai unui ciclu politic.
Solutii si limite
Solutia este in mana presedintelui. Prima solutie, cea mai probabila dar si cea mai nefericita, poate fi o solutie negociata politic pe spectrul actual, care va reconfigura scena politica, insa va reorganiza nitel sezlongurile pe puntea Titanicului. Vorbim de un PSD revopsit de linia a doua plus cativa veseli sustinatori inconstienti care for fi spulberati, dar oricum stiu ca isi incheie intr-un an cariera parlamentara. A doua solutie poate fi cea in care se incearca includerea in negociere publica si a comunitatii de protestatari, chiar si o prezenta simbolica a lor intr-un viitor guvern putandu-i conferi o uriasa legitimitate (de ce nu prin infiintarea unui Minister al Proiectelor Nationale si al dialogului cu Societatea civila pentru mari initiative transpartinice, cerute de protestatari?). A treia solutie este cea in care macar un partid dintre cele doua dominante face curatenie sistematica in prima linie si prin candidatii la primariile din orasele importante, inclusive prin cooptarea unor tehnocrati, reprezentanti ai societatii civile, activisti civici din oras. Ultima solutie, posibila dar rusinoasa, ar fi o solutie pe care Ciprian Ciucu o numeste pe buna dreptate Cea-mai-Imorala- Solutie, respectiv racolarea unor parlamentari intr-un nou arc parlamentar care sa sustina un guvern slab pt. un an de zile pana la alegerile la termen. Mai este o solutie pe termen lung, care nu e aplicabila imediat – crearea unor mecanisme de tip “pepiniera de cadre” in cele doua mari partide care sa creeze o alternativa democratica interna. Aceasta solutie este infinit preferabila pt. partide decat ideea ciclica – in lipsa reformei si a reinnoirii – ca toata clasa politica trebuie maturata definitiv si aruncata la cosul de gunoi al istoriei, sub presiunea unor proteste imense, in strada.
Care sunt limitele de putere ale protestului spontan popular, asa special si imbucurator, semanand a revolutie cum se prezinta? Presiunea populara s-a aliniat cu presiunea interna din PSD si cu planurile lui Dragnea de a scapa de Ponta. Semnificativa este declaratia lui din Octombrie “Nu exista o intentie de remaniere la ora la care vorbim noi” spunea el atunci, cautandu-se o ora potrivita care a venit acum. In plus, prin faptul ca demisia a fost anuntata cu 15 minute inainte de declaratia propriu-zisa a premierului de acelasi Dragnea, e clar ca Ponta a fost “demisionat” de partid, e drept pe fondul nemultumirii propulare crancene si probabil pe fondul unor analize interne ca ori se scapa de Ponta – Oprea, ori vor avea un scor cu o singura cifra la urmatoarele alegeri. Alte limite pentru protestatari sunt cele legate la trecerea de la revendicari de tip “Jos Ponta” la unele referitoare la ce asteapta de la clasa politica dublata de disponibilitatea de mentine presiunea in strada pana la solutionarea lor.
Tirel Palada, purtatorul de vorbe
O astfel de mostra de gandire – cum sa ii spun elegant – “speciala” vine de la consilierul fostului premier Ponta. Ma ocup de el pentru ca este, in opinia subsemnatului, semnificativ pentru stilul mistocaresc-agresiv al politicienilor de a doua generatie PSD-ista si nu numai care s-au crezut stapani pe tarla si sunt pusi in tomberon de niste mii de oameni. Este reprezentativ si pentru spiritul guvernarii care s-a incheiat – manifestata prin Ordonante de Urgenta, fente, glumite si umbra coordonatorului de doctorat numit Adrian Nastase. Exista momente in viata, mai ales in fata unei tragedii nationale de proportii, cand pana si caracterele de carnaval, funambulesti din politica romaneasca ar fi bine sa isi inchida buzitele din care au tocat marunt-marunt, la misto, orice situatie – ca era tragica sau vesela, ca era interesanta sau plictisitoare, punctuala sau generala. Glausuieste Mirel Palada, consilierul lui Ponta si fostul lui purtator de vorbe, asa:
“O seamă de români, mulţi, au votat cu Ponta şi au vrut ca acesta să fie Preşedintele României. În acelaşi timp, o altă seamă de români, mulţi şi ei, au votat să iasă Iohannis Preşedintele României. Cei mai mulţi dintre aceştia – şi care s-au dovedit a fi mai mulţi decât ăia care îl voiau pe Ponta – au următoarele caracteristici dominante. A micuţ: sînt de regulă mai tineri, mai frumoşi şi mai sălbateci. Şi b micuţ: îl urăsc pe Ponta cu toată sinceritatea tinereţii lor de frumoşi anti-comunişti, anti-sovietici, anti-chinezi, anti-pesedişti”.
Pentru un fost purtator de cuvant, este descalificanta persiflarea unor mii si mii de oameni care, decent, s-au manifestat in spatiul public. Este incredibila o astfel de descriere – parca mai injura la plecare cei 25.000 de protestatari. Pentru un sociolog, este descalificanta informatia ca votantii lui Iohannis au fost mai tineri – Iohannis a castigat si alte categorii de populatie, intr-o proportie mai mare decat Ponta, cu exceptia celor peste 65 de ani. Pentru orice observator de bun simt, se intelege ca protestantii nu sunt nici anti-chinezi, nici anti-japonezi ci sunt anti – clasa politica actuala, nici macar anti-pesedisti. A numi salbatici oameni decenti care nu s-au manifestat niciodata in ani de zile cu violenta verbala extrema pe care dl Palada ne-o serveste pe post de pamflet si de comunicare guvernamentala,denota ori o dezorientare completa a personajului, probabil chinuit profund ca s-a rupt scaunul sub seful lui cel mare, ori pur si simplu o ticalosie care ar merita sa dispara definitiv din prim-planul vietii politice. Speranta este ca asemenea specimene nu vor reveni niciodata din crapaturile pamantului in care vor sta cel putin pentru urmatoarele luni, daca nu urmatorii ani.
Nu lipseste nici unul de la PNL. Declaratia lui Mihaita Calimente cum ca “daca poporul nu ne vrea pe noi, sa voteze bulgari” este catastrofala pentru mai multe motive decat mai am spatiu sa argumentez aici.