Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Decat sa ne vindem tara, o putem lista (II)

Rar mi-a fost dat sa aud atatea hiperbole referitoare la o singura tranzactie cate am auzit cu referire la listarea pe Bursa a companiei Transgaz. Cea mai de succes listare la bursa organizata de stat, cea mai mare suprasubscriere pe piata romaneasca (de 28 de ori), cea mai mare suma pusa in joc pentru o singura operatiune de listare (1,8 mld. euro). Prin aceasta padure de elogii, cu greu s-ar mai putea strecura ideea ca succesul operatiunii deriva din alinierea perfecta a tranzactiei la cerintele (conjuncturale!) de piata si ca succesul la bursa nu trebuie sa vina neaparat sub forma unui IPO.
De fapt, Transgaz-ul pare atat de spectaculos pentru ca face apel la instrumente ale pietei rar folosite la noi, dar absolut banale in pietele mature (SUA, Marea Britanie, Germania).
La fel ca niste OZN-uri ce se confrunta cu o lume inca populata de universul din The Flintstones, instrumentele de piata manuite elegant de omuletii verzi ai bancilor de investitie de la Londra (si putinii romani asemeni lor care le-au invatat tainele) vor deveni in timp familiare. Leveraged buy-outs, IPO’s, hedging, project finance, risk management, credit derivatives, mezzanine finance, tradable corporate bonds, synthetic/vanilla products vor deveni si pentru noi in 5-10 ani echivalentul lui „Ana are mere”.

/> Pana nu ne vom insusi regulile elementare ale unui IPO, vor exista evident in continuare „analisti” care croncanesc referitor la pretul „exagerat de mic” al actiunii Transgaz, pe cand doar in urma cu ceva vreme existau prelungi lamentatii referitoare la cat de scumpa este actiunea la lansare. Faptul ca exista tranzactii in China unde suprasubscrierile sunt cate-odata de pana la 100 de ori, fara sa se lamenteze cineva, pare sa fi scapat cu totul unor analisti. De asemenea, pare sa fi scapat complet faptul ca fata de 10.000 de investitori cu conturi deschise pe bursa, la operatiunea legata de Transgaz au participat nu mai putin de 12.000 (adica cu 20% mai multi). Parerea mea este ca in ceea ce priveste Transgaz-ul, pretul are majoritatea componentelor si variabilelor incluse, fara a fi prevazut vreun discount special, cum se obisnuieste in asemenea tranzactii, iar tranzactia se inscrie in parametri rezonabili, obisnuiti intr-o piata matura.
Transgaz este departe de a fi singurul succes recent la bursa. A&D Pharma este o companie farmaceutica ce a reusit inca din 2006 lansarea a 34% din actiunile proprii in piata. Si nu oriunde, ci la Bursa de la Londra, de unde a reusit sa stranga 120 de milioane de euro. Banii au fost folositi pentru extindere regionala, iar Bursa de la Londra pare sa fi fost atractiva datorita reprezentarii mai multor companii farmaceutice din topul mondial. Totusi, lichiditatea certificatelor globale de depozit (forma sub care A&D Pharma a ales conectarea la bursa) nu pare sa fie grozava. De aceea, actionarii au promis sa decida, pana la sfarsitul acestui an, lansarea pe o a doua bursa. Daca va fi listata la Bucuresti, compania ar putea probabil beneficia de o lichiditate a actiunilor in piata suplimentara, mai ales avand in vedere specificul local si concentrarea veniturilor acestei companii pe piata romaneasca.
In mod similar, nu cu mult timp in urma, RDS&RCS a fost la un pas de listarea la Bursa de la Londra. Morgan Stanley si UBS (mijlocitorii tranzactiei care pana la urma nu a mai avut loc) propusesera acelasi instrument: global depository receipts. Spre deosebire de bonduri, instrumentul global depository receipts este emis pe bursa ca instrument derivat, pe piata secundara de capital. Este un instrument tranzactionabil, negarantat, de obicei cu maturitate fixa. La sfarsitul perioadei de maturitate, se poate opta pentru intrarea in actionariatul companiei.
Zvonul in piata era ca pentru echivalentul a 15% din capitalul social compania romaneasca va obtine intre 390 si 540 de milioane de dolari de la Londra. In cele din urma, compania a optat pentru un imprumut sindicalizat de aproximativ 500 de milioane de dolari cu gajare a 80% din actiuni. Chiar si aceasta forma este tot una relativ noua pentru piata romaneasca, iar fondurile obtinute vor contribui fara indoiala la accelerarea investitiilor in curs ale companiei.
La fel ca varful unui aisberg, metodele inovative de finantare a unei afaceri ascund mult miez decat arata. Ascund viitorul unei economii sofisticate. Viitorul se va compune dintr-o avalansa de produse sofisticate, la fel de banale pentru piata europeana precum este un autobuz rosu supraetajat pentru bancherii de la Londra.

19 dec.2007

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap