Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Decat sa ne vindem tara, o putem lista la bursa

Daca Bursa de la Varsovia are 25 de listari pe bursa (IPO-uri) anul acesta, iar noi avem pe Bursa de Valori Bucuresti doar vreo doua mai importante, ar cam fi cazul sa ne trezim.

Avem o nevoie sufocanta de mecanisme de piata care sa transforme si sa diversifice optiunile unei companii, sa actioneze ca un reper pentru investitori si sa atraga investitii din mai multe parti, inclusiv de la nou createle fonduri de pensii.
Romania nu se mai construieste invatand viitorii economisti despre branza, barza si viezure, ci invatandu-i mai degraba despre finantare mezzanine, listari pe bursa (IPO-uri) si produse hibride (sau derivative) de finantare . Motivul este simplu – viitorul se prezinta sub forma unei simfonii (in engleza!) de concepte noi care au nevoie sa fie implementate aproximativ ieri. Cum nu prea am reusit, trebuie macar sa le intelegem si sa ne folosim de ele incepand de maine. Un exemplu bun, recent, este listarea la bursa a Transgaz-ului. Constat cu satisfactie ca partea destinata micilor investitori este deja suprasubscrisa.
Cum listarea Transgaz va fi fara indoiala un succes, mai multe companii de stat ar trebui sa ii urmeze, pentru ca singurul precedent similar este tranzactia reusita a listarii Transelectrica, iar dezvoltarea pietii de capital ar necesita un efort de listare al mai multor companii.
Mai mult chiar, in eventualitatea crearii unei companii nationale, prima decizie importanta ar trebui sa fie listarea la bursa a unui pachet minoritar si privatizarea elementelor sistemului energetic care nu vor fi parte a noii companii.
/> Daca in cazul Transelectrica a fost o suprasubscriere de mai mult de 6 ori, anticipez un succes similar pentru Transgaz, chiar daca conditiile de piata sunt probabil mai volatile. In ambele cazuri este vorba de companii solide din punct de vedere financiar, operatori-monopol ale diverselor componente ale sistemului national de energie.
Succesul IPO-ului Transelectrica a fost cat se poate de clar, mai ales avand in vedere ca urmatoarea clasata in topul listarilor la bursa este tranzactia Flamingo, suprasubscrisa de „doar” 3 ori.
Exista mai multe motive pentru care listarile sunt o idee buna. Analistii spun ca listarea permite construirea unui reper sigur, imediat referitor la valoarea unei companii si tendintele ei viitoare. In functie de semnalul dat de cotatia zilnica, analistii bursieri, brokerii si managementul companiei au un impuls continuu pentru maximizarea profitului operational si pentru corectarea oricaror decizii la care investitorii reactioneaza negativ. Investitorii institutionali prefera randamentul bursier decat o investitie intr-o alta gama de active, iar investitorii de portofoliu si fondurile de pensii au nevoie de diversificarea investitiilor.
In sfarsit, managementul companiei castiga prin capitalizarea companiei cu banii obtinuti in urma listarii si prin finantarea planurilor de dezvoltare cu ajutorul lor.
Singura problema pe care o are sectorul de stat legata de acest tip de tranzactii este legislatia privatizarii conexata cu legislatia care guverneaza controlul financiar al institutiilor de stat.
Am sa ma explic. Daca mai multe actiuni ale unei companii de stat sunt impartite si dintr-un motiv sau altul sunt vandute la preturi diferite, oficialul care isi pune semnatura pe hartie pentru semnarea tranzactiei are o importanta problema de ordin procedural.
El trebuie sa demonstreze faptul ca nu a adus prejudiciu statului, ca diferenta intre pretul obtinut la un moment dat (pe un pachet minoritar) si pretul (mai mic) obtinut pentru pachetul majoritar.
Dintr-o viziune pur contabila, adeseori intarita prin vizitele unor inspectori depasiti de la Curtea de Conturi, o asemenea problema, incredibila din perspectiva sectorului privat, devine cat se poate de posibila din perspectiva sectorului de stat.
O viitoare lege a privatizarii trebuie sa mentioneze explicit posibilitatea splitarii pachetelor de actiuni detinute de stat si posibilitatea vanzarii lor in valuri, la pretul pietei din momentul respectiv, fara raspunderi ulterioare pentru incontrolabilele diferente ale cotatiilor bursiere.
Daca listarile pot sa aduca companiile de stat din epoca de piatra in era Star Trek, ar trebui sa profitam de ele. Bursele lumii ofera si alte instrumente, pe care am sa le descriu in detaliu in continuarea acestui articol: imprumutul cu gaj pe actiuni intermediat de Citigroup pentru compania de telefonie RDS&RCS si listarea pe bursa de la Londra a A&D Pharma.
Concluzia e simpla: decat sa ne vindem tara, o putem lista la bursa, companie cu companie!

10 dec.2007

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap