Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Despre servicii secrete, spagi si justitie

În iureşul nebun de ştiri, există câteva detalii „sărite” în povestea cu vameşii.

În primul rând, este penibil să susţii, în România, că nu există o parte a sistemului care contabilizează exact cine cât fură şi în folosul cui. Vorbim în primul rând de ştiinţa lucrătorilor din serviciile de informaţii, infiltraţi inclusiv în structurile vămii. Vorbim de „băieţii de la sinteza” care pun cap la cap rapoarte. Vorbim de telefoane monitorizate de la vameşi şi posibil pe filieră până la nivel de secretar de stat – dacă nu cumva chiar mai sus. Vorbim, de asemenea, de un raport de analiză al directorul SRI, George Maior, într-un raport prezentat în CSAT încă din 28 iunie 2010, când s-a elaborat şi „un plan comun de acţiune a instituţiilor cu responsabilităţi în combaterea evaziunii fiscale şi a contrabandei”.

„Noutatea” episodului, dacă exista vreuna, constă într-o aparentă coerenţă a structurilor chemate în CSAT şi conlucrarea lor cu DIICOT-ul, DNA-ul şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte. Să fie ştiinţa, sau se aplică tot dictonul lui Pristanda: „Curat neconstituţional, dar umflaţi-l!”?

În al doilea rând, a aştepta mascaţii care să îţi umfle cu duba şpăgarii care lucrează într-o instituţie publică este similar cu a aştepta o bombă nucleară care să rezolve un cancer local. Orice instituţie are sesizări interne în problemele de corupţie, are rapoarte ale corpului de control intern, are un regulament care poate fi folosit pentru cercetări şi destituiri.

Există, de asemenea, cercetarea administrativă, posibilitatea de rotire a personalului şi de solicitare a unor note explicative. Există o Direcţie de Supraveghere în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor care îi fugăreşte teoretic pe vameşii corupţi şi o Direcţie Generală Anticorupţie care se ocupă de politiştii de frontieră. „Băieţii” ar putea începe prin a lămuri misterul BMW-uri rânduri-rânduri aparţinând apropiaţilor acestor şpăgari, în defilare după terminarea audierilor. Dacă nu, ce am putea spune despre ei: dorm în pantofi, acoperă hoţiile, fac verificări de mântuială sau sunt complici?

În al treilea rând, înainte de a vedea ce se întâmplă cu şpăgarii de 2011 ar fi bine să ne uităm ce au păţit şpăgarii prinşi înainte – nimic nou sub soare! Să ne reamintim cazul celor 16 lucrători vamali din Ploieşti, arestaţi preventiv în 2006, respectiv cazul celor 21 de lucrători vamali de la Otopeni cercetaţi în libertate, întrucât justiţia nu a aprobat arestarea lor în 2007, deşi rechizitoriul proba comiterea unui număr de 8.121 de fapte de corupţie. De patru, respectiv trei ani judecătorii nu au dat nici o sentinţă – probabil în această perioadă nu au trecut prin nicio vamă pentru a li se cere şpagă.

În concluzie, voi fi convins de coerenţa acţiunii dacă justiţia apucă taurul de coarne şi dă drumul la procese şi, în paralel, se desfăşoară o anchetă administrativă. Dacă nu, vom avea un nou serial Elodia la televizor, cu ministrul de interne în rolul poliţistului Cioacă. În plus, vom rămâne şi cu ştampila de corupţii irecuperabili ai Europei, neprimiţi în Schengen.

10 feb.2011

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap