Die Hard Dragnea şi „un fleac, m-au ciuruit”…

Circul din care nu aţi înţeles nimic este de fapt o luptă de putere în interiorul PSD. Nu e o luptă statică, cum zice lumea Dragnea vs. Tudose, ci e ceva dinamic. Folosindu-se de resursele statului – că nu degeaba vorbim de fonduri de dezvoltare locală (Shhaideh), fonduri UE (Plumb) şi fonduri pentru drumuri (Cuc – Ministerul Transporturilor) – se decide în mod dinamic viitorul guvernării. Adică mai pe şleau, „bibicul” care numeşte miniştrii este cel care va tăia şi va spânzura. Adică va decide unde merg fondurile pentru dezvoltare locală – la baronul x sau la baronul y, unde merg fondurile UE şi unde merg fondurile pentru drumuri. Degeaba eşti ditamai baronul dacă ţi se taie robinetul de la fonduri UE, fonduri de dezvoltare şi fonduri de drumuri judeţene unde prietenii din companiile agreate sifonează jumătate şi îţi mai dau şi ţie de o campanie, de o măslină, de o atenţie. Sau ca să îţi mai cumperi ce se poate, de la Picasso-uri dosite în pereţi la un lac plin cu ştiuci…Adică şi în 2017 funcţionează principiul că cine are pâinea şi cuţitul bugetar în mână începe să îşi facă prieteni şi să păstorească reţele, e la fel că în anii ’90.

Deocamdată, este adevărat că Tudose şi-a impus decizia în privinţa doamnelor, care au zburat precum nişte rândunele, însă meciul nu este încă jucat. Abia când se vor anunţă înlocuitorii şi – atenţie! -când vor fi confirmaţi de la Cotroceni este meciul jucat. Pe de altă parte, puterea în interiorul PSD pare a fi aproape de paritate între Dragnea şi Tudose, însă numirile vor tranşa în care parte bate vântul. Dacă Tudose reuşeşte să îşi impună măcar doi oameni din trei, meciul este pierdut de tot pentru Dragnea, care oricum are o putere din ce în ce mai mică în PSD. Apoi, chiar dacă să spunem Tudose pierde majoritatea numirilor, meciul tot nu e jucat. Iohannis nu îşi poate permite să fie simplu spectator în acest meci, că lumea va spune că nu contează şi doar trăncăneşte de pe margine, ori mai nou are interesul de a se auzi. Ca atare, ar putea respinge cel puţin o propunere din cele trei, că dacă le respinge pe toate cartoful încins şi gurile de tun din televiziuni se vor regăsi pe acoperişul de la Palatul Cotroceni ori acum fixarea acestora este pe Sediul din Kisselef şi pe Palatul Victoria.

Atenţie, însă. Aşa cum am spus mai demult, puterea absolută demonstrată de „dl preşedinte” Dragnea la demolarea Guvernului Grindeanu nu se va mai repeta vreodată, a fost maximul de putere. Dragnea este pe toboganul care se va sfârşi cu o căzătură finală – cea în care nu va mai fi nici şef de partid şi probabil nu va mai fi nici în libertate. Prima dată, explicaţia pentru decăderea din şefia partidului, PSD-ul, aşa cum bine ne-a spus cândva Alin Teodorescu, îşi devorează mereu conducătorii, erau cât pe ce să îşi devoreze şi fondatorul partidului. Când nu mai are ce oferi celor care l-au pus în frunte, se vor găsi rapid facţiuni dizidente care îşi vor găsi un nou tătuc în postura şefului de la Palatul Victoria, cel cu multe manete şi butoane. Dragnea va rămâne din ce în ce mai izolat, dar va fi „săpat” treptat, nu dintr-o dată. După ce au picat sau s-au cărat adjuncţii în care avea încredere nemijlocită (Sevil Shhaideh şi, atenţie, şi Mihai Busuioc trimis la Curtea de Conturi în locul lui Văcăroiu), Palatul Victoria este un loc aproape complet eliberat de trupele pretoriene apropiate de Dragnea, iar aparatul premierului, serviciile şi funcţionărimea vor nimici rapid ultimele rămăşiţe, nu am niciun dubiu. Monitorul Oficial va mai rămâne din nou deschis, de această dată pentru nişte revocari din eşalonul doi şi trei, asta urmează, mereu se propagă în jos lupta ascuţită de la vârf. Doamna Shhaideh nu va mai sta în capot şi şlapi de casă până în crucea nopţii în minister să împartă banii cui trebuie. Cei care vin vor avea mai puţină îndemânare administrativă indiferent ce tabăra reprezintă.

Tudose mai are o pârghie pe care nu înţeleg de ce nu o foloseşte, schimbarea secretarilor de stat, a şefilor de agenţii şi a tuturor funcţionarilor şi consilierilor de stat care stau fix în mâna lui. Dacă aş fi în situaţia respectivă, aş face un snop de 10-12 schimbări fulger de secretar de stat mai ales în cele trei ministere astfel încât să nu fie pierdut momentul de mică victorie în febra negocierilor de mâine şi de poimâine. Ba mai mult, ar însemna că secretarii de stat noi, loialişti, ar putea intra imediat în pâine. Până ar veni noii miniştri ar mai putea trece un timp, pentru că preşedintele are la dispoziţie câteva zile pentru a studia noile propuneri. Sentimentul de victorie după şedinţa de 8 ore şi ceva ar putea fi amplificat. Nu îmi vorbiţi de principii, în birocraţia românească puterea e mereu personalizată şi exprimată prin numiri. A alege să faci nişte destituiri şi nişte numiri fix în acest moment ar reaminti tuturor în mod util la cine e cu pâinea şi cuţitul.

Dragnea rămâne să explice cum l-au „ciuruit”, cu tot cu consilierii israelieni. L-au „ciuruit” pentru că israelienii nu înţeleg jocul intern de partid, cel mai important joc care, odată scăpat din mână, poate să aducă pierderea tuturor celorlalte pârghii. De asemenea, nu au avut în vedere vechimea lui Tudose şi capacitatea de a-şi crea noi loialişti, chiar şi unul care de pildă s-a abţinut la votul de învestitură în partid. L-au „ciuruit” pentru că sondajul lui Pieleanu era străveziu de tot, a o năframă în vârf de băţ. L-au „ciuruit” pentru că a dat atacul prea rapid, nu l-a lăsat pe Tudose să se erodeze, dacă mai aştepta puţin şi asaltul era pe fundal de stocuri insuficiente pentru iarnă şi RADET în faliment şi ţara sub nămeţi, situaţia era cu totul alta. Şi l-au mai ciuruit pentru că, după episodul Grindeanu, nu şi-a reevaluat forţele, să lucreze mai colegial un pic, şi-a păstrat strict stilul de dictator de Teleorman. E ciuruit şi pentru că procesele îl presează prea tare şi nu mai are răbdare să îşi aleagă momentele mai cu grijă. Şi aşa vine omul de la Brăila şi se alege cu tot – partid, guvern, decizii, marmeladă.

Desigur, nu înseamnă că Dragnea părăseşte scena politică mâine, însă mai mult de un an nu mai are. Înconjurat din toate părţile, cu loialiştii schimbaţi, tocat pe toate părţile – politic, din interiorul partidului, mai nou mediatic, dar având şi problemele juridice – va capitula în faţa inevitabilului, la un moment dat. Tudose însă va fi inteligent să atace pe laterale şi asupra loialiştilor şi nu frontal. Îşi va mări tabăra înainte de atacul final, se va întări sistematic, se va întări treptat, zi de zi, decizie cu decizie, numire cu numire. Deja numărul doi din PSD nu îl mai susţine pe Dragnea după votul de la Curtea de Conturi, ci pe Tudose. Acesta din urmă va deveni noul tătuc, la rândul lui contestat, evident, că roata se întoarce. Însă el este, nedisputat, câştigătorul momentului şi al următorului an. E o veste tristă şi pentru doamna Firea. Praful se ridică asupra scenei finale – preţuri crescute, matrapazlâcuri, afaceri penale, certuri politice… Die Hard Dragnea se îndreaptă spre apus, cu DNA-ul pe urme…