Dl Danila contra BNR

Din 1990 si pana astazi, mesajul unitar si bine organizat al BNR a functionat ca un ceas elvetian sub indrumarea directa a lui Mugur Isarescu si a catorva consilieri apropiati, specialisti incontestabili atat in macroeconomie, cat si in comunicarea eficienta a deciziilor institutiei. In opinia mea, aceasta buna organizare a fost facuta zob prin publicarea unor afirmatii cel putin interesante de catre un membru actual al Consiliului de Administratie al institutiei. Am citit, am fost uluit, am recitit si tot nu imi vine sa cred. (Luni, 7 ianuarie, este o sedinta-cheie cu privire la rata dobanzii, iar aceste opinii vin inainte.)
Cascada de afirmatii, hai sa le spunem surprinzatoare, din articol este atat de densa, incat scriu acest articol avertizand clar cititorii ca pornesc de la supozitia ca domnul Razvan Voican de la Ziarul Financiar (un jurnalist pe care il apreciez) a transcris exact si precis spusele domnului Danila (pe care il apreciam foarte mult pana la momentul acestui articol si speranta mea este ca viata sa imi dea motive sa il apreciez in continuare, de aici inainte). Redau declaratiile pe care le comentez aici cu litere diferite, pentru usurinta citirii. (articolul ZF e aici )
1. Prima mea intrebare cand vad titlul este de ce vorbeste domnul Danila si daca are mandat?
Pentru toata lumea din Romania, dar mai ales pentru cei din cercurile financiare internationale, purtatorul principal de mesaje al institutiei este Mugur Isarescu, uneori ajutat de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu. In mod cert, schimbarile de strategie ar trebui anuntate de unul dintre cei doi demnitari si pregatite dinainte. Un mesaj ca acela din Ziarul Financiar – neobisnuit de direct – poate fi, la limita, limbajul unui sef de banca comerciala, insa nu poate fi sub nicio forma modalitatea de exprimare publica a unui membru din Consiliul de Administratie al Bancii, un om ale carui cuvinte pot sa mute piata, prin calitatea pe care o are. De aceea, oficialii bancilor centrale vorbesc de obicei criptic si cu mare grija (pentru ca altfel ajungem la vorba guvernatorului: “in economie, gura bate fundul si il bate rau de tot”). Exista mai multe probleme: daca a fost mandatat de guvernatorul Mugur Isarescu, ar fi trebuit sa precizeze acest lucru. Daca nu a fost mandatat, introducerea mai multor vectori de imagine ai institutiei poate induce confuzie – pana la urma, pe cine sa mai urmareasca, cine vorbeste in numele institutiei? Iar daca articolul induce, cum se poate deduce usor, o schimbare de politica fata de cea actuala, BNR-ul este afectat din nou: o data, pentru ca nu mai pastreaza ambiguitatea strategica, aceea care ii permite institutiei sa mute piata doar prin indicarea tendintelor chiar inainte de a modifica rata-cheie de dobanda si, a doua oara, pentru ca, daca obiectivele se vor schimba, anuntul care va trebui facut de guvernator va induce public ideea ca modificarea intervine dupa un “lobby” facut public de un membru al Consiliului de Administratie.
2. “Nu trebuie să ne sperie în etapa actuală rea¬li¬zarea unei creşteri eco¬no¬mice inclusive (n.red.: con¬cept care vizează creşterea eco¬nomică “pentru toţi”, având ca ţintă creş¬terea gra¬dului de ocupare, reducerea sără¬ciei şi îmbună¬tăţirea ni¬velului de trai), chiar în condiţiile unei inflaţii mai mari decât ţintele pe care ni le-am propus.”
Legea de organizare si functionare a BNR (vezi aici ) spune clar ca “obiectivul fundamental al institutiei este asigurarea stabilitatii preturilor”. In spatele acestei legi sta intreaga filozofie a crearii regimului de tintire a inflatiei, ca obiectiv unic, pentru ca este greu sa tintesti un mix de obiective – precum cele citate de domnul Danila – cu un unic instrument (cel monetar). Ca atare, BNR nu se ocupa de asigurarea cresterii economice, ca o fiinclusive sau exclusive, de gradul de ocupare a populatiei, de saracie, de nivelul de trai in acelasi timp in care se ocupa de inflatie. Singurul lucru pomenit in aceasta insiruire este directia inflatiei, insa in sensul exact opus al spuselor domnului Danila. Scopul intregii arhitecturi institutionale, pregatite inca din 2004 si aplicate din 2005, a fost exact o inflatie incadrata in tintele propuse, desigur, cu marja de toleranta cunoscuta, anuntata si incorporata in semnalele pietei. Adica o dinamica, in descrestere de la peste 8% la aproximativ 3%.
A anunta dealerii bancari din Londra, care vor primi transcrierea acestei declaratii pe Bloomberg, ca inflatia ar putea fi mai mare decat tintele pe care institutia si le-a propus, in clipa in care inflatia este sub control, este o invitatie de a specula pe scaderea puterii leului si a genera, daca esti crezut, anticipatii inflationiste. Este de asemenea o confuzie de mesaj – adica, pana la urma, tintirea inflatiei este sau nu pentru institutie “obiectiv fundamental” sau nu “trebuie sa ne sperie” neatingerea lui? Si in fine, cat de credibil este un mesaj care e contra pronuntarilor publice anterioare ale majoritatii membrilor conducerii institutiei? Cat de tare poti sa crezi in atingerea obiectivelor de catre o institutie daca proiectia mesajului poate avea cel putin perceptia unui mesaj pe doua voci?
3. Dl Danila propune “regândirea echilibrată a obiec¬tivelor, a misiunii şi a rolului băncii cen-trale”.
Regandirea, daca e sa existe, nu se anunta public, pentru ca transmite un mesaj confuz pietelor. Regandirea, daca e sa fie realizata, nu poate fi facuta in afara cadrului legal – necesar a fi modifiat de Parlament in prealabil. Regandirea se efectueaza si se anunta cand e gata. Anuntarea regandirii nu poate sa nu dauneze cadrului actual, de succes. Iar daca anuntul nu e urmat si de legislatie care sa modifice temelia actuala – atunci e urmat de o scadere a credibilitatii institutiei sau, mai probabil, a celui care face astfel de afirmatii, pentru ca apoi sa nu se intample nimic. Iar anuntarea unei regandiri inainte de data de 7 ianuarie 2013, cand va fi urmatoarea sedinta a Consiliului de Administratie nu era necesar a fi facuta in public de niciun decident BNR, ci spusa acolo la masa, in spatele usilor inchise. Ceea ce trebuie sa ajunga in public este doar un mesaj articulat, unitar si puternic, nu unul divergent.
4. “Dacă tot continuăm să solicităm sprijin financiar din exterior – care este întotdeauna acompaniat de condiţionalităţi în aşa-zise programe de reformă şi ajustări cu costuri politice şi economice importante -partenerii noştri ajung uşor la concluzia că nu avem capacitatea internă săacţionăm autonom şi independent pentru rezolvarea propriilor probleme
Deci, oficialii FMI care urmeaza sa aterizeze la Bucuresti din zi in zi urmeaza sa citeasca despre conditionalitatile din acord – privatizari, tinte de reducere a aerieratelor, masuri cum ar fi plata la timp a datoriilor statului, cum este in domeniul sanitar- ca ele sunt “asa-zise” programe de reforma. Ba mai mult, vor afla ca aceastea “au costuri politice si economice importante”. Banca Nationale, conform articolului 3, alineatul 2 din propria lege de functionare“sprijinta politica economica generala a statului, fara prejudicierea indeplinirii obiectului sau fundamental privind asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor”. Adica, mai pe romaneste –daca dezinflatia costa cresterea economica, ghinion! Motivul este indeobste cunoscut de economisti – daca scapi din mana lucrurile si ai o spirala inflationista, risti pana la urma sa nu iti indeplinesti nici obiectivul crestere nici obiectivul de inflatie. Cat despre costuri politice – BNR-ul nu are, conform legii, treaba cu politica, ea se ocupa cu politica monetara, care este altceva. Conteaza pentru ca BNR-ul este “omologul” celor de la FMI in primul rand.
“Partenerii nostri” ar avea dreptate sa concluzioneze ca nu putem actiona autonom si independent – de vreme ce am ratat tinta de arierate de 7 ori, nu am facut nicio privatizare importanta din 2008 si aveam o lege care, atunci cand se pregatea prapadul planetar in termeni bugetari peste tot, se pregatea sa majoreze lefurile dascalilor cu 50%. Si da, atunci cand te imprumuti 19 miliarde de euro, programul vine cu conditionalitati. Nu vrei conditionalitati – nu te imprumuti si mentii o politica economica de o maxima credibilitate pentru piete.
5. Atragerea resurselor financiare internaţionale trebuie să se facă în completarea unui plan de utilizare şi de potenţare a resurselor şi alternativelor interne. Şi aceasta prin aplicarea unor politici economice şi monetare proactive şi corelate.”
De acord cu politicile economice corelate (adica cele fiscal-bugerare si cele monetare), insa in practica aceasta corelare nu a functionat aproape niciodata in Romania. Motivul a stat intotdeauna in veselia Ministerului Finantelor, manat de interese electorale sau mai apropiate de politic, decat de economic. De pilda, daca ar exista corelare in acest moment pedala de ajustare monetara ar fi relaxata, insa pedala de control al lefurilor, control bugetar si presiune pentru o incasare a veniturilor cu cel putin 1% din PIB in plus ar trebui apasata mai puternic decat este in prezent, iar deficitul bugetar ar fi ajustat chiar mai jos decat se plangea premierul ca este pus. Crede cineva, in mod serios, mai ales un membru al Consiliului BNR, ca acest lucru poate fi realizat luna viitoare sau macar in anul 2013? In realitate, dl Isarescu a fost, cum am mai spus, mereu vaslas cu o singura vasla (cu exceptia anului 2000, cand le-a tinut in mana pe amandoua si am inceput sa crestem economic dupa o lunga perioada de declin) – fiind obligat sa supracompenseze pe partea monetara laxitatea politicilor bugetare si fiscale. Mai pe romaneste, barca numita Romania nu s-a scufundat (economic vorbind) tocmai datorita modului in care dl Isarescu a gandit sistemul actual de tintire a inflatiei si a incercat sa pastreze politica monetara in niste parametrii pre-anuntati. Atunci cand nu a atins tintele, a spus clar motivul – politica fiscala (de exemplu majorarea TVA-ului care a fost evident creatoare de inflatie).
6.” fiind necesară desprinderea de analizele sofisticate, adeseori rupte de realitate si (…)ajungand la rezultate aberante”
Singura analiza pe care am vazut-o de la BNR in ultimele saptamani este chiar aici pe Hotnews (vezi http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-01-4-13939410-0-capcana-lichiditatii-relaxari-cantitative-democratie-independenta-bancii-centrale-lucian-croitoru.pdf) si este cat se poate de ancorata in realitate. Vorbeste –sofisticat, dar totusi pe inteles – despre instrumente suplimentare dobanzii, in viitor, cum ar fi cumpararea de asset-uri bancare de catre banca central si complicatiile pe care aceasta operatiune le-ar putea naste, aratand beneficiile si limitarile fiecarui model de guvernanta. Daca dl Danila avea curiozitatea sa citeasca, ar fi inteles raspunsul la unele dintre dilemele pe care le are. Un citat, spre exemplu: “Pentru a rezolva prima parte a problemei, unii economiști propun ca stabilitatea financiară săfie din nou un obiectiv proeminent al băncii centrale, așa cum a fost inițial, atunci când s-a înființat majoritatea băncilor centrale. Această soluție are însă o slăbiciune majoră: există două obiective (stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară) și doar un singur instrument (rata dobânzii). Ce spune dl Danila (mai jos)? Militeaza, evident, pentru “o mai eficienta supraveghere a sectorului financiar”.
7. În toamna anului trecut, profesorul Dănilă sugera chiar posi¬bilitatea ca România să discute o restructurare a datoriei externe astfel încât efortul de rambursare să nu înghită resursele atât de necesare încurajării creş¬terii economice.
Restructurarea este un semnal foarte negativ dat investitorilor cu privire la sustenabilitatea acesteia, iar aceasta ar fi inexplicabila in conditiile unor rezerve suficiente. Doua tari care au facut, totusi, restructurari sunt Argentina si Grecia- nu cred ca ne dorim asemanarea, nici macar prin prisma restructurarii.
8.”Consider că putem justifica, pentru o perioadă limitată, unele măsuri de control al miş¬că¬rilor de capital, cuplate cu o mai eficientă şi efectivă supra¬veghere a sectorului financiar, în special al celui bancar.”
Poftim? Inca de cand ne pragateam de aderarea la Uniunea Europeana, liberalizarea miscarii capitalului a fost o conditie pe care ne-am asumat-o si care este inscris in vechiul articol 56 (rebotezat 63) al Tratatului de Aderare, cel care, atentie, bate orice alta legislatie nationala. Vezi aici .
De altfel, libera circulatie a capitalurilor alaturi de libera circulatie a marfurilor si, in timp, a fortei de munca este chiar esenta Tratatului de Aderare – oare nici acesta nu e bun?
This Article stipulates that “…all restrictions on the movement of capital between Member States and between Member States and third countries shall be prohibited.” The wording of the Treaty provision defines the fundamental features of this principle:
• “…all restrictions…”
• “…between Member States…”/ “between Member States and third countries”: capital movement concerned must contain a cross-border element
• “third countries”: this freedom also concerns third countries (read more)
• “movement of capital”: the wording of Article 63 TFEU contains no limitation as to who has the right to invoke this freedom
• “…prohibited”: Art. 63 TFEU has direct effect; it does not need any implementing legislation at Member States’ level and it directly confers rights on individuals which they can rely on before national courts (see e.g. case C-101/05, Skatteverket v A, §21).
• “…all restrictions… shall be prohibited”: Art. 63 TFEU prohibits all obstacles, not just discriminatory ones. It lays down a general prohibition, which goes beyond the mere elimination of unequal treatment on grounds of nationality (see case C-367/98, Commission / Portugal, §44).
• On payments, Art. 63(2) TFEU stipulates that “Within the framework of the provisions set out in this Chapter, all restrictions on payments between Member States and between Member States and third countries shall be prohibited.” (read more)
9. “Daca (politica monetara) e asa de buna, de ce ne zbatem in starea de stagnare a economiei?”
Nici nu stiu de unde sa incep. Daca dl Danila considera ca politica monetara e proasta, trebuie sa spuna in Consiliul de Administratie al BNR si sa ii convinga pe ceilalti 8 de la masa de justetea argumentelor domniei sale. Iar instrumentul de masura – daca politica monetara e buna sau nu – este judecata in functie de inflatie, care este la un nivel scazut, cel putin atata timp cat legea actuala sta in picioare si nu se schimba, asa cum isi doreste, de exemplu, dl Nita. In general, insa, cand esti oficial BNR nu poti slobozi ganduri in piata publica precum o face un editorialist independent sau un profesor ASE care e si blogger.
Apoi – de ce ne zbatem in starea de stagnare economica? De cat de bine stim sa ne conducem economia. Pentru ca baza analitica a setarii parametrilor macroeconomici este la pamant – nu avem habar cati romani traiesc in Romania, nu mai vobesc despre prognoza PIB (vezi pe larg aici), avem pomeni electorale, cu ghiotura, depasim defictitul bugetar pana la peste 4% cand promitem mai putin, nu facem reformele structurale de care se face vorbire mai sus pentru a mai diminua arieratele, statul nu isi plateste facturile la timp si asa mai departe. Si din inca un motiv: pentru ca Guvernul isi depaseste constant orice angajament, spre deosebire de BNR care in 2011 si-a respectat cu strictete angajamentele – sa vedem ce cifre vor iesi pt. anul care tocmai a trecut. Iata motivul pentru economia romaneasca este intr-o zbatere, similara cu cea a pestelui pe uscat. Si discutiile despre economie, intre noi fie vorba, sunt unori mai mult zbateri decat dezbateri.
Concluzia rautacioasa pe care vroiam sa o propun, in cazul putin probabil in care domnul Danila sustine in continuare toate cele 9 enunturi de mai sus, ar fi fost reconversia profesionala (cel putin temporara), eventual spre apicultura sau domeniul de panificatie si morarait. Ar fi insa prea mult; contondent si nedrept fata de un sef de banca ce a condus destinele Bancii Comerciale Romane, in momentul cheie dinaintea privatizarii si a avut pozitii corecte si coerente, in general, pana acum. Cred cu tarie, totusi, ca singura optiune in situatia data este un telefon dat jurnalistului pentru schimbarea modificarii, sau un anunt oficial al BNR, urmare a sedintei Consiliului, cu o pozitie modificata pe ici pe colo, prin punctele esentiale, fata de enunturile pomenite deja. Parol!