Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Educația în moarte cerebrală. Ministrul cum se simte?

Începem bătrânește cu actualul ministru al educației, nemailuând-o de la Adam și Eva pentru a termina cu tavanul prăbușit la școala din Rahova. Vă mărturisesc public, spășit, rușinat, credința mea inițială că avem de-a face cu un om de bună credință, un maramureșean autentic poate lipsit de o anumită șlefuială, care încearcă sa facă bine. Când am auzit regionalismul “genunche”, din fraza “sunt accidentat la genunche” mi-am amintit de bunica mea din Bihorul alăturat Maramureșului, care tot “genunche” spune însă draga mea bunică are patru clase și nu e Ministru al Educației. Lucrurile au luat-o însă generos la vale. Nu insist aiurea pentru a critica o persoană, în sistemul hipercentralizat din România ministrul dispărut ieri de pe Facebook are o putere foarte mare, în special de a înrăutăți lucrurile.
O primă etapă a fost episodul sinistru al decapitării CNATDCU, organism legal pe cale de a da o decizie legală. Toată chestiunea era croită, pentru a salva, în chiar ziua verdictului, pe atunci premierul Victor Ponta de verdictul de plagiat care până la urmă tot îi șade atârnat frumușel de gât, chiar dacă a fost dat vreo doi ani mai târziu. Domnul Pop a intrat cu bocancii într-o instituție, care de bine, de rău, funcționa, dărâmând unul dintre puținele ziduri nesparte ale integrității academice, restul zac precum ruinele de la Sarmisegetuza. Este adevărat că pe domnul Andruh pot să îl susțin doar cu niște rezerve și amendamente serioase după comica decizie că 4% este un grad de plagiatură acceptabil dacă e vorba despre doamna Kovesi, însă demolarea acelei instituții și-a pus ștampila definitiv pe cariera domnului Pop. Mai târziu, domnul Pop a revenit ca secretar de stat. Prima faptă de vitejie la revenirea în minister a fost co-semnarea unei circulare de pe 7 ianuarie 2017, contrară dispozițiilor unui ordin de ministru semnat de Mircea Dumitru, ministru tehnocrat. Așa e la Partidul Social Democrat și nu numai – circulara bate legea, alminteri partidul a beneficiat de-a lungul timpului de expertiză unui profesor în drept internațional, de cea a unui doctor în drept și tot așa cu lucratul pe “genunche”… Ordinul a repolitizat liceele, directori care au ratat concursul pe criteriu de competență revin cu blagoslovirea partidului. Dumitru a spus, supărat la vremea aceea, că legea “nu e formă fără fond” . Ba da, pentru unii este.
Mai nou, domnul Pop a luat-o la vale în mod accelerat. Primul lucru care pe care Pop l-a făcut ca ministru este că a îmbrățișat tandru mafia manualelor, ba chiar o oblojește ocrotitor. Caracatița își extinde tentacuelele în toate zonele – s-a făcut dirigenție 27 de ani fără manual, pe principiul chelului îi lipsește tichia de mărgăritar, atunci musai (e un regionalism, înseamnă “neapărat sau obligatoriu”, domul ministru pricepe sigur) să mai inventăm unul, deși elevii din gimnaziu sunt deja cocoșați de dimensiunea manualelor. Nu e suficient că avem manuale făcute cu picioarele, plătite scump, în licitații cu dedicație, în care în general se înscriu pe persoană juridică inspectorii principali din sistem, pentru că nu-i așa, sistemul de educație din România este pentru inspectori, nu pentru elevi. Acum vom avea manuale și pentru toate disciplinele posibile de pe planetă: manual de dirigenție, manual de yachting, manual de educație fizică și sport, aștept sincer și manual despre cum poți deveni ministru competent la educație sau despre civilizația extraterestră, pentru că nivelul actualmente atins de sistemul de educație din România e pe cale să părăsească planeta, bubuind de competență în stratosferă, cu un boom sonic.
De vreo 10 ani încoace România nu-și revine cu calitatea miniștrilor la educație. De pildă, tot pe mâna PSD-ului, pe domnul Mang și doamna Mang, cei care-l plagiau pe Chin Cheng Chang – am publicat investigația chiar eu, Nature doar a preluat-o, citându-mă. Un domn fost șef la PSD Bihor, plagiator la tot ce mișcă în domeniul său de activitate (criptografie). Domnul a plagiat pana și p ecineva care lucra la Fujitsu din Japonia, Fujitsu fiind evident compania care produce inclusiv fotocopiatoare. După aceea, PSD-ul a scos de la naftalină, pe sinistra doamnă Corina Dumitrescu, zisă StanDford pentru că ea așa știa sărăcuța să scrie universitatea la care cică fusese pentru a se educa… apăruse un domn Robert Deutsch, năpârlit după afacerea Mega Power din anii ’90 să spună minciuni mitraliate în cascadă, despre capacitățile uluitoare ale doamnei rector de la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir. Minciunile au curs în valuri – a fost la StanDford (cu d!!!) în „ținutul” Hoover, a făcut cursuri cu Joseph Stiglitz. Stiglitz era la Casa Albă în perioada respectivă, am confirmat cu purtătorul lui de cuvânt, minciuna străbătea tot continentul american, de pe o coastă pe cealaltă. L-au mai băgat în ciorba minciunii și pe domnul Paul Brest, decanul de la Facultatea de Drept, mințind pur și simplu că i-ar fi predat ceva, domnul Paul Brest comunicându-mi clar că nu o cunoaște.
Nici cu Pavel Năstase nu am avut foarte mult noroc, el fiind la rândul lui acuzat de plagiat în cadrul alegerilor pentru rector al Academiei de Studii Economice. Dacă îl mai adăugăm și pe un domn tot ministru care nu cunoștea legenda fondatoare a Romei, despre lupoaică, respectiv despre Romulus și Remus precum și pe domnul ex-ministru Cristian Adomniței – puternic susținut de ex-pușcăriașul Relu Fenechiu- care nu știa să numere stelele de pe steagul Uniunii Europene (sunt 12), avem o imagine aproape completă a delăsării aproape incredibile pe care acest sistem hipercentralizat o suferă de aproape 15 ani, ca să nu mai spun de 65 de ani.
Paradoxal, ajungi să-ți dorești ca PSD-ul, aflat la guvernare în jumătatea timpului cel puțin, să mai vină cu oameni de genul Liviu Maior (tatăl e mai deștept decât fiul, aș adăuga), un ministru din guvernul Văcăroiu care măcar a făcut primul Congres al Educației, ceva ce Ministerul Educației nu a mai făcut din 2013. Să spunem după cum ne învață dl Pop, când mai demolează o instituție, “cu subiect și predicat” – România merită mai mult.

01 aug.2017

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap