Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Electroputerea privatizarii

Daca AVAS reuseste astazi finalizarea privatizarii companiei Electroputere, va bifa fara indoiala cea mai mare realizare din ultimii doi ani. Ce Erste – BCR, ce Enel – Muntenia Sud, ce Ford – Automobile Craiova? A sasea tentativa (reusita) de privatizare a Electroputere ar demonstra (la fel ca in cazul mai marunt al companiei Laminorul Braila, privatizata in 2006) ca doftoricia Bancii Mondiale nu functioneaza peste tot. In ultimii trei ani, una dintre recomandarile constante, atat ale Bancii Mondiale, cat si ale FMI, a fost „scoaterea la privatizare de doua ori, iar, in caz contrar, lichidarea imediata”.
Privatizarea Electroputere, reusita, repet, la a sasea incercare, are toate sansele de a pastra cei 2.600 de salariati angajati in prezent, de a recupera mare parte din datoriile Electroputere la bugetul de stat (nu mai putin de 40 de milioane de euro), precum si de a continua o activitate industriala de traditie. In plus, va atrage investitii importante intr-o zona industriala – Craiova – in plina dezvoltare dupa venirea Ford. Avantajele privatizarii vor fi imediate: credite cu o dobanda mai mica pentru companie datorita riscului mai scazut si o mai mare incredere a partenerilor contractuali. Pretul obtinut pe actiuni, care va fi modest avand in vedere problemele actuale ale companiei, nu este atat de important pe cat este respectarea investitiilor angajate de cumparatorul din Arabia Saudita.
Electroputere e intr-un fel un simbol – produce mai toate locomotivele folosite pe caile ferate romanesti, iar in ultimul timp a devenit subfurnizor pentru General Electric pe acelasi tronson. Este o societate importanta si pentru metroul bucurestean – noile garnituri produse de Alstom sunt asamblate pe platforma de la Craiova, printr-o companie mixta, detinuta impreuna cu Electroputere. In plus, compania produce transformatoare energetice pentru toata tara, ba chiar pentru Grecia si Orientul Mijlociu. In vremea ei de glorie exporta locomotive in China si transformatoare in Arabia Saudita. Mai concret, Electroputere este mai mult un holding decat o companie, intrucat detine cinci divizii (business units, daca vreti) importante: locomotive, motoare, masini rotative, transformatoare electrice si aparate electrice de masura.
Electroputere e un simbol si din alt punct de vedere – cel al unei liste funeste, apartinand unui program al Bancii Mondiale – PSAL 1. Programul respectiv prevedea, sub guverne succesive, lichidarea unor societati care nu au avut succes la privatizare. Pe lista, printre altele – Electroputere si Laminorul Braila. Mai multe dintre companiile de pe lista au avut pana la urma soarta lichidarii – Aversa, Rulmentul, Laminorul sau Metalurgica Aiud. Laminorul si Electroputere insa vor scapa. Laminorul Braila a fost cumparat in extremis anul trecut de o firma ruseasca, care era pana atunci doar furnizor de materie prima. Azi, compania a reintrat pe profit si e restructurata complet, cu inca 150 de muncitori angajati in plus fata de cei 500 care si-au pastrat locul de munca. Electroputere are o sansa similara, sub un nou proprietar.
Un element foarte clar in contractul de privatizare va fi stipularea, sub penalitati drastice, a principiului ca transformarea Electroputere intr-o afacere imobiliara nu este permisa. Daca in cazul Tractorului Brasov, o alta companie de pe lista mai sus-amintita, lichidata de curand, dezvoltarea imobiliara va prima, in cazul Electroputere lucrurile vor sta cu totul altfel. Acest lucru se intampla intrucat afacerea are un viitor financiar bun, mai ales avand in vedere necesitatea inlocuirii a 75% din locomotivele care ruleaza in prezent.
Mai exista un motiv pentru care aceasta companie a rezistat, in timp ce altele s-au scufundat sub povara economiei de piata: sindicatele. Sindicatele de la Electroputere – spre deosebire de cele de la Brasov, care cereau facilitati suplimentare si subventii si se credeau indreptatite sa le primeasca din oficiu – mi-au repetat mereu un singur lucru: „Domnule consilier/presedinte, noi nu vrem decat sa muncim. Avem si noi uscaturile noastre, de care ne ocupam, insa haideti sa gasim pe cineva la privatizare, pentru ca altfel murim”. Mai mult, mi s-a solicitat de catre sindicate reducerea schemei de directori si restructurarea interna, petrecuta partial anul trecut in urma acestei solicitari.
Oamenii acestia merita o soarta mai buna decat cea pe care o au in prezent. Cu privatizarea, este acum aproape cert ca aceasta companie se va redresa. Fiecare zi in care vor activa pe piata, in mod profitabil, va fi o dovada vie a faptului ca recomandarile Bancii Mondiale sau ale FMI nu ar trebui totusi considerate intotdeauna litera de Evanghelie.

27 sept.2007

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap