Eroii terfeliti si uitati

Cavalcada îngrozitoare a arestărilor din vamă a fost tocată zile în şir de politicieni deşucheaţi şi televiziuni furibunde. Nimeni nu a amintit măcar zece secunde de eroii terfeliţi şi uitaţi ai acestei poveşti: investigatorii sub acoperire, cei care au probat efectiv flagrantul şpăgilor, atacând astfel putregaiul din vami.

Cristalul lichid ce se scurge spre uitare – timpul – şterge orice urmă a lor din amintirea noastră.

Noi am reuşit să facem ţăndări până şi un cuvânt plin de miez: erou. Avem oameni botezaţi eroi ai Revoluţiei din 1989, însă o minoritate dintre ei s-a dovedit a fi nişte neica-nimeni care s-au bucurat astfel de pământuri de la stat şi bilete ieftine de tramvai. „Eroii muncii socialiste” din vremea lui Ceauşescu erau cei care ne înţepau în orbite cu rezultatele lor la producţia din fabrici şi uzine. Probabil ultimii eroi autentici ai acestui neam sunt cei care s-au luptat în al Doilea Război Mondial, însă urmează să-i îngropăm în curând şi pe ei – nu că părem a fi mişcaţi de existenţa lor mizeră.

De ce îi numesc eu eroi pe aceşti investigatori, când un amic susţine sus şi tare că sunt nişte oameni banali, mărunţi, care doar şi-au făcut meseria? În primul rând, sunt eroi pentru că îşi riscă viaţa pentru dreptate, făcând pentru justiţie mai mult în şase luni de foc decât au făcut toţi politicienii în frunte cu cei trei preşedinţi în douăzeci şi unu de ani de la Revoluţie. În tot acest timp, trăncănitorii neamului au încercat să-i pună fiecărui român un mixer în creier şi să dea la turaţie maximă, asezonând neuronii astfel făcuţi spaghetti cu cimbrişor de făţărnicie şi busuioc de vorbe goale. Investigatorii au acţionat, morile stricate au clămpănit. Într-o Românie în care unii vameşi umflaţi cu duba îşi angajaseră avocaţi cu o săptămână înaintea descinderilor, avertizaţi fiind, se vor găsi suficienţi potenţiali pârnăiaşi care le vor pune gând rău, ticluind împotriva lor cu colectorii sistemului. Investigatorii vor petrece următorii patru ani dând declaraţii peste declaraţii în instanţă, încercând să pună capăt unui coşmar infracţional, care se va transforma într-un coşmar juridic şi va sfârşi ca un coşmar al trecutului lor care le va greva întreaga viaţă. Iar povestea lor este îngropată mediatic deja.

Ce ar trebui făcut? În primul rând, alocarea unor sume importante pentru protecţia acestor oameni, cu familii cu tot. Orice breşă în sistemul de protecţie ar transmite semnalul că în România eşti efectiv fraier să te pui în pericol pentru curăţirea sistemului, când ai putea liniştit să-ţi construieşti viloaia din şpaga colectată în instituţiile ciuruite ale statului. În al doilea rând, aceşti oameni ar trebui decoraţi cu cele mai înalte distincţii ale statului român, decise printr-un decret clasificat, pentru a se menţine secretul identităţii lor. În al treilea rând, ar trebui să le fie oferită o nouă identitate, inclusiv cu posibilitatea relocării în alt oraş. Cine să facă aşa ceva pentru nişte banali eroi?

Mai mult, folosirea investigatorilor sub acoperire la o scară largă, prin infiltrarea nu doar în puncte vamale, ci şi în agenţii fiscale, ministere şi în alte zone de risc ar reprezenta o posibilitate interesantă de curăţire a sistemului sau măcar de zguduire a lui. Întrebarea este cine ar sprijini aşa ceva. Iar politicienii care fornăie la televizor şi se păruie cu aplomb pe rezultatele altora (cu mici pauze în care sunt chinuiţi de grija poporului) ar putea avea minima decenţă să le mulţumească măcar public acestor oameni. Sau poate nimeni nu le mulţumeşte pentru că bieţii nenorociţi au încurcat?

„Şi dacă investigatorii au luat şi ei şpagă?”, se întreba o duduie bulbucată la televizor în timp ce îmi venea să-l sparg. Păi cum să ia şpagă, dom’şoara Vuvuzela Confuzescu? Cum să ia şpagă, când: a) erau camere de luat vederi infiltrate peste tot şi b) ştiau că vor trebui să dea declaraţii prelungi în instanţă într-un proces complex cu sute de persoane şi în care avocaţii părţii adverse vor încerca să se agaţe precum naufragiaţii de orice potenţială suspiciune? Dar duduiii nu s-a învrednicit nimeni să-i spună ceva. Nici acestor Oameni.