EXCLUSIV Premiul Nobel pentru ciuruit jurnalistii cu rafale de minciuni – Corina Adriana Dumitrescu, membru in Consiliul Superior al Magistraturii

Va mai amintiti ca inaintea scandalului cu penibilul Mang a mai existat o doamna care a fost la un pas de a deveni Ministru al Educatiei. Sturlubatica doamna Dumitrescu continua sa ocupe, chiar dupa tot acel scandal, un jilt confortabil in Consiliul Superior al Magistraturii, singura instanta care judeca procurorii si judecatorii din Romania. Sunt convins ca majoritatea romanilor nu stiu acest “amanunt” – doamna Dumitrescu s-a scurs de pe prima pagina a ziarelor catre anonimat, dar inapoi in functia de la CSM, cu o viteza uluitoare, chiar tulburatoare. Ea va ramane toata viata cu porecla “StanDford” atarnata de gat. Niciun jurnalist roman nu s-a straduit, pana acum, insa, sa duca acea poveste pana la capat, sa verifice, metodic, fiecare afirmatie. Pe scurt, superficialul scandal a pornit pe firul apei de la celebrul “D” in plus adaugat numelui prestigioasei universitati – Stanford pe numele ei. Cazul de fata este emblematic pentru modul in care jurnalistii, in special cei care lucreaza sub presiunea timpului, preiau “pe nemestecate” subiectele aruncate de-a valma de potentatii zilei, subiecte care sunt apoi varate pe gatul cititorilor, telespectatorilor si al tututor celor interesati de stiri.
Episodul 1 – Cum sa scuipi minciuni la foc automat cu decanul Stanford Law School – fara a fi detectata de toata presa din Romania
Exista multe minciuni spuse pe caseta de numitul Robert Deutsch (ma ocup mai tarziu de elemente din biografia domniei sale) si intarite cu aprobari din cap de impricinata doamna Dumitrescu, intr-o conferinta de presa de pomina, cu toata floarea presei de fata. Conferinta se dorea o oportunitate de clarificare a faptelor din CV-ul doamnei. Doua sunt afirmatiile cele mai socante, anume cele care se refera la admiratia de proportii cosmice pe care ar fi avut-o fata de doamna Dumitrescu Paul Brest – rector la Stanford Law School (vezi pagina de Wikipedia) si Joseph Stiglitz , fost profesor la Stanford si laureat al Premiului Nobel. Citatele exacte din conferinta de presa sunt transcrise mai jos si le puteti asculta in fisierul alaturat, inregistrat chiar cu vocea domnului Deutsch.
“Imi amintesc ce mi-a spus profesorul Paul Brest de la Facultate Drept de la Facultatea de Drept, dupa ce ai avut convorbirile – ca ii pare rau ca nu esti de acum (adica de acum 18 ani) ministrul Justitiei din Romania” si urmatoarea:
“Auzi Corina, by the way, Joe Stiglitz , care acuma este laureat al Premiului Nobel si este o personalitate faimoasa, cand ai trecut la programul lui si ti-a explicat el ce e cu economia – dupa aia mi-a spus Robbie imi pare rau ca fata asta nu se consacra economiei . De fapt acelasi lucru pe care mi le-a spus Paul Brest, cel de la Facultatea de Drept, care mi-a zis ca ar fi vrut sa ramai in continuare acolo si sa participi la activitatile departamentului care se ocupa de drept international” . Daca va doriti un clipulet suplimentar, il veti gasi la : http://www.antena3.ro/politica/corina-dumitrescu-eu-joc-cu-mandatul-pe-masa-165873.html
(dar, gasiti inregistrarea audio completa aici)
Am luat legatura cu Paul Brest, acum presedinte la fundatia William and Flora Hewlett, institutie filantropica fondata de William R. Hewlett, cofondatorul companiei HP (Hewlett-Packard, fondata in 1939), cu active de peste $ 7 miliarde, lasate mostenire de intemeietor. Mi-a raspuns de pe adresa de la Hewlett, desi i-am scris si pe cea de la Stanford. Intre 1989 si 1999, domnul Brest a fost decanul Facultatii de Drept, in 2012 s-a intors pentru a preda un singur curs, ca profesor emerit, este membru in Academia Americana de Arte si Stiinte,
L-am intrebat direct exact despre citatele de mai sus, explicandu-i ca exista niste persoane din Romania care este posibil sa se foloseasca de reputatia profesionala pe care are o are (si de cea a fostului coleg Stiglitz) pentru a-si demonstra anumite competente. Raspunsul pe care l-am primit a fost naucitor: reputatul fost decan nici macar nu a auzit de madam Dumitrescu si monsieur Deutsch – nici vorba sa le fi ridicat vreodata osanale si sa spuna tot felul de lucruri nastrusnice, cum ar fi ca doama Dumitrescu ar trebui sa fie ministreasa chiar din anii ’90. Citatul exact din corespondenta pe care o atasez in integralitate, in fisierul atasat acesti articol:
“I never met, heard of, or commented on Mr. Deutsch or Mrs. Radu or Mrs. Dumitrescu.” (Nu m-am intalnit niciodata, nu am auzit si nu am comentat despre domnul Deutsch sau doamna Radu sau doamna Dumitrescu)
Sincer sa fiu, initial am ramas interzis. Nu ma asteptam la asa o minciuna sfruntata din partea unui om care imbraca roba celei mai inalte instante din aceasta tara, Consiluil Suprem al Magistraturii, un om care are o obligatie profesionala de a avea o buna reputatie, avand in vedere ca este cel care judeca judecatorii si procurorii acestei tari. Ma asteptam cel mult la o exagerare, la o siluire groaznica a adevarului. Nu ma asteptam insa la inventarea de la zero a unor lucruri care nu exista, la amestecarea unor oameni cum este domnul Brest – o adevarata personalitate in domneiul dreptului – intr-o mocirla slinoasa, damboviteana de plagiaturi, politica si minciuni turnate in conferinta de presa. Toate acestea, evident, in timp ce jurnalistii noteaza constitiincios, cuvant cu cuvant, pentru a informa intocmai, fara prea multe alte verificari, milioanele de romani cu ochii in televizor.
Episodul 2 – Cum sa continui minciunile la nivel continental si planetar, aducand in discutie un laureat al Premiului Nobel
Cum regulile jurnalismului obliga la coroborarea acestei afirmatii din cel putin doua surse, am continuat sapaturile, incercand in paralel sa obtin un punct de vedere de la Joseph Stiglitz, laureatul premiului Nobel. Am inceput initial pe site-ul universitatii Columbia, unde preda reputatul profesor, insa intr-un final am ajuns la paginahttp://www.columbia.edu/cu/news/pressroom/electionexperts.html si la adresastiglitzpress@gmail.com . Prin intermediul ei, desi nu am reusit sa iau legatura cu dl Stiglitz, insa am putut sa intru in legatura cu un consilier din biroul domniei sale, dl Eamon Kircher- Allen. Domnul Eamon imi confirma doua lucruri esentiale, anume ca reputatul economist a plecat de la universitate, in perioada 1995-1997 (cursul doamnei Dumitrescu cica ar fi avut loc in 1996).
“…but you can see from his CV that he was in Washington serving as the chairman of the Council of Economic Advisers from 1995-1997.”
Razvan Orasanu: “ I would be grateful if you could, at least, confirm if Prof. Stiglitz was on leave from Stanford Univ during those two years that he was in Washington.”
Eamon Kircher- Allen, ofiter de presa pt. Joseph Stiglitz: “That is correct”
Carevasazica, Joseph Stiglitz era nitelus ocupat sa ii explice lucruri lui Bill Clinton, Presedintele Statelor Unite, la Casa Alba, nicidecum sa o mangaie pe crestet pe inegalabila doamna Dumitrescu,rector la Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir din Bucuresti. Cv-ul laureatului premiului Nobel confirma in clar – Stiglitz a fost membru in Consiliul Consilierilor Economici intre 1993-1995 si apoi presedintele acestuia intre 1995-1997 (vezi link aici)
Pentru a clarifica mai bine, exemplific cu o lucrare despre miracolul economic asiatic, scrisa de Stiglitz intr-o publicatie a Bancii Mondiale in 1996 (Vezi linkul aici) . Stiglitz este prezentat ca fiind “on leave” de la Stanford University. On leave, inseamna, pentru oricine stie o iota despre sistemul american, ca este dus, ca nu este prezent fizic, in campus, ca a plecat. Este oarecum echivalentul notiunii de suspendare a contractului de munca din Romania – profesorul respective primeste o functie publica, de care se ocupa 100%, nu revine in mod curent la universitatea respectiva, postul ii ramane insa in ideea ca se va intoarce la el dupa terminarea serviciului public. Am gasit pana si confirmarea prin comunicatul de presa de la Stanford, in clipa in care Stiglitz a fost numit in Consiliul Consilierilor Economici – vezi aici.
Care e bomboana de pe coliva in acest caz? Doamna Dumitrescu sustine ca a fost invatata lucruri de laureatul premiului Nobel in campusul Stanford din California, dl Stiglitz se afla la Washington, taman pe coasta cealalta a continentului american. Adica minciuna, poate, iata strabate un continent intreg, de la vest la est – sa fim precisi 2485 de mile. (vezi aici Google Maps)
Episodul 3 – Alte trei minciuni , in rafale scurte
Incoltita de jurnalisti, in plin scandal, prima grija a doamnei la data sus-pomenitului scandal a fost sa se agate de reverul premierului Ponta, cel care o desemnase. Initial a spus pe 5 Mai 2012 ca “ În permanenţă, în aceste zile, pe chestiuni profesionale, politice, am ţinut legătura cu Victor Ponta, am avut discuţii personale inclusiv aseară. I-am propus ca după această conferinţă de presă să ia în considerare că nominalizarea mea e la dispoziţia sa. A spus că ia act, că mergem înainte”. Cu alte cuvinte, mesajul indirect era, intr-o prima etapa ca premierul nu i-a cerut retragerea – lucru infirmat in conferinta de presa cand premierul a declarat textual: “Un ministru care în fiecare zi trebuie să se vadă cu dumneavoastră şi să răspundă la nişte acuzaţii, chiar dacă acestea se dovedesc a fi neadevărate, este un ministru care nu poate să funcţioneze la 100% din capacitate. Din acest motiv, am rugat-o pe doamna profesor Dumitrescu să accepte ca pentru acest moment să nominalizez o altă persoană pentru funcţia de ministru al Educaţiei’. Cu alte cuvinte, i-a cerut sa se retraga.
Intr-o alta declaratie, a doua, doamna Dumitrescu facea socanta “dezvaluire” pentru jurnalisti ca insusi premierul Ponta ar fi debutat in viata academica la Universitatea Cantemir, lucru contrazis imediat de premier (vezi povestea de mai jos, scrisa in Gandul). Ponta a spus, destul de elegant, ca “doamna este in eroare”, nu a spus direct ca a mintit in mod incalificabil despre cel care urma sa devina seful ei direct. CV-ul oficial consultat de jurnalisti arata destul de clar- debutul in viata academica a fost realizat de premier ca preparator universitar la Catedra de Drept Penal a Universitatii Romano-Americane.
Cea de-a treia minciuna legata de cursul absolvit la Stanford a fost legata de context. Un alt citat din declaratiile doamnei Dumitrescu: ”profesorul care a coordonat acest stagiu de formare profesională la care am participat, la Universitatea Stanford, ţinutul Hoover (sic!), California, se află în Europa, fiind dispus să intervină în calitate de martor în acest “proces moral ad-hoc” pentru a confirma ceea ce am declarat”. Ea a mai spus că profesorul, numit Robert Deutsch, a fost oprit de către strategii de imagine ai USL, să intervină în acest scandal. Corina Dumitrescu a declarat însă că , dacă ”ar fi intrat in legatură cu presa românească dl profesor, dincolo de cele pe care deja le-am menționat, ar fi afirmat că, la întoarcerea în SUA, urma să trimită o adeverință care să certifice cele afirmate, inclusiv că acest program a fost finanțat de catre instituția dumnealor și inclusiv că era dedicat tinerilor personalități care urmau să ocupe funcții de conducere în statele foste comuniste. Cu titlu de exemplu, un curs similar de formare profesională la aceeași instituție a fost urmat de Theodor Stolojan, Cătălin Zamfir, președintele Cehiei, Vaklav Klaus, precum și de alți demnitari din țările Europei Centrale și de Est.
Theodor Stolojan a negat ferm, intr-o declaratie pentru Curentul (vezi link aici) ca ar fi participat la vreun stagiu. Citat exact: “Deci nu am participat la niciun stagiu, doar la o prezentare. La vremea respectiva – era, daca imi amintesc bine, in prima jumatate a anului 1990. (…) A durat o zi, dar n-am stat mai mult de 2-3 zile acolo”. Deci o alta minciuna – sa mai amintim si ca dl Stolojan vorbeste de anul 1990, doamna Dumitrescu are trecut stagiul in CV in anul 1996. Domnul Catalin Zamfir nu a facut vreo declaratie presei, legata de aceste declaratii. Cat despre Vaklav Klaus, singurul link relevant pe care l-am putut gasi din aceasta epoca este acesta http://news.stanford.edu/pr/97/971119klaus.html. Vaklav Klaus nu era presedinte in 1997, cand a fost la o reuniune comuna Stanford Univresity- Institutul Hoover. El a tinut acolo o prelegere studentilor, era intr-o pauza de lobby in Congresul American, de la care dorea sprijin pentru integrarea Cehiei in NATO. Nu era in niciun curs, in niciun “stagiu”, nu era nicaieri impreuna cu doamna Dumitrescu, venea sa spuna el ceva oamenilor. Domnul Klaus a devenit, de altfel, presedinte abia in 2003, pentru doua mandate, iar intentia doamnei Dumitrescu de a se compara cu el este ori demna de mila, ori demna de tot rasul.
Episodul 4 – Simpatice nepotriviri, care au scapat de atentia presei
Pentru amuzament, jurnalistii au pescuit de la capitolul intitulat “Alte aptitudini sicompetente” (aceeasi pagina 13 din 21, cu ghinion, se pare – legarea ultimelor doua cuvinte este “opera” doamnei Dumitrescu si nu e eroare de redactare a acestui articol) un hobby mai deosebit: “innot”, pe langa baschet si tenis de masa. Jurnalistilor le-a scapat insa bursa “Jean Monet Chair”, mentionata la cinci randuri distanta de semnatura doamnei Dumitrescu – la aceeasi pagina. Chestiunea ar fi simpatica, si nu dramatica daca doamna Dumitrescu nu ar locui, conform paginii 10 din documentul inaintat la Senat, pe strada… Jean Monnet nr. 54, bl. 14, et. 3., ap.4 (de data aceasta adresa este, ce-i drept, scrisa corect). Scuzele ulterioare ca CV-ul a fost prost redactat de altcineva nu stau in picioare, simpatica doamna semneaza CV-ul (vezi pagina 13 din 21 a documentului atasat), ca atare, din punct de vedere juridic, si-l insuseste in totalitate – cu virgule in plus si greseli de ortografie cu tot. Sa reusesti a scrie gresit pana si un substantiv pe care se presupune ca l-ai scris de sute de ori in diverse documente este o adevarata peformanta pentru un demnitar de rang inalt. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii ar trebui sa fie cei mai onorabili si mai competenti din intreg sistemul administrativ- intrucat garanteaza pentru bunul mers al justitiei, in ansamblul sau si au puteri asupra judecatorilor si procurorilor din toata tara.
Un alt aspect peste care presa a trecut foarte usor este competenta profesionala si parcursul in meserie al doamnei Dumitrescu. Doamna Dumitrescu isi termina facultatea de drept, conform CV-ului, in anul de gratie 1990, dupa absolvirea Liceului de Chimie din Oradea. In acelasi an 1990, dupa ce isi termina facultatea (probabil in iulie 1990), doamna in cauza are timp sa faca si cursuri in drept comparat la Universitatea din Leuven, Belgia si sa devina asistent universitar incepand cu 1 Noiembrie 1990, dupa ce in prealabil fusese numita secretar stiitific din 8 Octombrie. Patru calitati intr-o singura jumatate de an: student la drept, student in Belgia, secretar stiitific si asistent universitar- o performanta demna de Cartea Recordurilor.
Este asistent universitar intre 1990 si 1997, desi doctoratul in drept se desfasoara intre 1994- 1998, conform aceluiasi CV – de la Facultatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Acesta este cazul fericit in care citesc bine si mentiunea “doctorand” al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala (care a inceput in 2006 si nu era finalizat la final de 2008, cand doamna a fost propulsata in Consiliul Superior al Magistraturii) – se refera, cum banuiesc, la altceva. Un expert in educatie imi spune ca nu este nimic neobisnuit a fi asistent universitar fara doctoratul finalizat. Ba mai mult, pe 1.10.1997, din nou inainte de a termina doctoratul, doamna Dumitrescu este promovata lector universitar la Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir”, unde ajunge apoi conferentiar universitar in 2003, pro-rector in 2004. Lector aproape un an fara doctoratul terminat – sau nu citesc bine? In paralel (pa-ra-lel, cu un singur “l”, nu cu doi, cum figureaza in CV-ul doamnei), se mentioneaza “aptitudini manageriale dobandite in 18 ani de cariera universitara si in perioada 2001-2005 cand, in parallel, am detinut functia de Secretar General in Ministerul Justitiei”. Din nou, notiunea de “parallel” este mentionata la pagina 12 a respectivului document, in ortografia doamnei devenita rector al Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir inca din 2007. Putem afirma oare ca doamna Dumitrescu este “parallela” cu realitatea – sau cu justitia? Sau putem aminti cel putin ca in perioada 2001-2005 performantele Ministerului Justitiei unde doamna a fost secretar general au fost “extraordinare” – intarzieri si balbe care vor duce la aderarea Romaniei cu mare dificultate in 2007, in conditiile pastrarii mecanismului de cooperare si verificare?
Episodul 5 – CSM-ul doarme in pantofi, un singur membru protesteaza anemic. Sau altfel spus: de ce ne-am bate capul cu acest caz? Reprezentantii societatii civile dorm si ei!
Dupa rasunatoarele minciuni de presa, CSM-ul a mosit rapid o ancheta pentru a gasi vinovatul cu privire la tehnoredacaterea CV-ului – insa nu am auzit pana acum vreo concluzie a mirobolantei anchete. Poate se gaseste vreo amarata de secretara care sa fie mustruluita exemplar. Un singur membru a protestat, spunand ca, daca afirmatiile doamnei Dumitrescu sunt adevarate – cum ca ar fi fost de fapt propusa de un partid politic, atunci rolul domniei sale de reprezentant al societatii civile – daca nu stiati asta este doamna Dumitrescu in CSM- se potriveste ca nuca in perete(vezi aici ) . Ceilalti membrii CSM s-au prefacut ca nu aud, iar situatia a ramas ca in gara. Domnul Danilet a venit pe contributors, de pilda cu o “strategie de comunicare” a CSM-ului – cred ca ar trebui sa adauge acolo ca, pentru credibilitatea forumului membrii lui nu ar trebui sa minta cu nerusinare atunci cand convoaca o conferinta de presa.
Cat despre vajnicii aparatori ai democratiei si ai statului de drept, expertii in justitie chinuiti de talent nu am vazut nicaieri vreun protest al faptului ca doamna Dumitrescu ii reprezinta pe ei. Da domnule Parvulescu, doamna Dumitrescu va reprezinta si pe dvs, este reprezentanta societatii civile. Da, doamna Mungiu, si dvs. sunteti reprezentata de doamna Dumitrescu. Da, stimati domni de la Fundatia Adenauer – doamna Dumitrescu va reprezinta. Atata vreme cat nu protesteaza nimeni, inseamna ca e bine. Restul reprezentantilor societatii civile –domnilor, puteti dormi linistiti, doamna va reprezinta cu cinste!
Spre exemplu, doamna probabil se pregateste temeinic in aceste zile pentru a-si da cu parerea cu privire la calitatile procurorului general al Romaniei, al viitorului sef DNA. Cand nu e prea preocupata cu chestiunea asta plus condusul Universitatii Dimitrie Cantemir (de unde taie chitantele de profesori universitari unei parti insemnate a politicienilor nostri simpatici – gen Elena Udrea, William Branza, Titus Corlatean, Rodica Stanoiu) , doamna Dumitrescu va trebui, ca membru CSM, sa apere reputatia magistratilor, inclusiv a procurorilor hartuiti. CSM-ul este de altfel garantul suprem al justitiei din Romania. Sa ne traiesti, neamule! Maestre cu vioara – zi-ne una de of si inima albastra, sa crape pietrele… Cat despre impricinata – in opinia mea, demisia e singurul lucru onorabil care i-a mai ramas de facut.
______________________________________________________
Documente:
1 Paul Brest – letters to RO
2. Joe Stiglitz- letters to RO
3. Propunerea de candidatura pentru CSM a Corinei Adriana Dumitrescu