Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Hodoronc-tronc, cu birja in pivnita!

Episodul doi din razbelul premierului cu evaziunea s-a savarsit ieri la Palatul Victoria, dupa semi-decapitarea lui Blejnar de la ANAF. Cu o privire fixa si cu muschii fetei incordati, in fata unui ciorchine de jurnalisti si cameramani, premierul a mai rostit o data o fraza care este identica cu cea de acum 60 si ceva de zile: ca rata de colectare a Fiscului, ca procent in PIB trebuie sa fie musai 40%, si nu aproape de 30%, cum a fost vreme de 21 de ani, invariabil. Backgroundul era o intalnire a Comitetului Interministerial pentru Combaterea Evaziunii Fiscale. Am mai scris aici despre acest subiect, reanunt convingerea mea ca problema este bine dibuita si ca scuturarea Fiscului este necesara – din pacate trebuie sa reanunt si concluzia ca premierul are sfatuitori cel mult mediocri la capitolul economic. Altfel nu ar compara lucruri care nu se pot compara foarte simplu, cum ar fi rata de colectare din Romania cu media europeana (spuneam in articolul trecut ca este echivalent cu a incerca sa compari o pruna cu un cactus).
In primul rand, e o problema matematica si manageriala cu acest procent de 40%, rostit de fiecare premier care a descalecat la Palatul Victoria, invariabil, in prima perioada a mandatului. Sa presupunem ca bugetul Romaniei este 100 de lei. O majorare a taxelor colectate de la 31% la 40% din PIB ar insemna, teoretic, o diferenta de la 31 de lei la 40 de lei, teoretic 9 lei. Nu suna mult, dar altfel spus pentru a ajunge de la 31 de lei la 40 de lei, trebuie crescuta performanta cu 29.03% – asta intr-o institutie cu probleme grave, unde 200 de vamesi au fost umflati cu duba, unde spaga a ajuns pana la un adjunct al lui Blejnar, conform procurorilor. In lipsa unei reorganizari din temelii, care are nevoie la randul ei de o capacitate de analiza si regandire structurala pe care institutiile romanesti nu o au, planuri cincinale in cele cateva luni inainte de alegeri nu duc nicaieri.
In al doilea rand, avem o problema cu baza la care ne referim. Cifrele definitive cu PIB-ul, poate il anunta cineva si pe dom’ premier, vin uneori cu pana la 6 luni de intarziere fata de terminarea anului, pentru ca Institutul National de Statistica are o procedura riguroasa, dar greoaie, o metodologie care trebuie respectata pana in momentul in care se poate anunta PIB-ul, adica exact valoarea viitoare din al carui procent domnul premier vrea sa incurajeze Fiscul sa colecteze azi. Managerial, ca atare, premierul tocmai a anuntat invartosat, apasand fiecare litera, umflandu-si muschii in direct la TV, o cifra pe care nu o va putea verifica decat in…vara 2013. Nu e util, performanta de parcurs a diriguitorilor ANAF trebuie verificata luna de luna. Iar daca, Doamne Ajuta, economia creste, matematica buclucasa face ca niste venituri, chiar crescute in termeni nominali, sa poata reprezenta acelasi procent din PIB sau chiar un procent mai mic. Procentul depinde, in mod evident, de baza la care se aplica – un PIB mai mare inseamna un procent mai mic. Cum ar spune Sherlock Holmes, “Elementar, dragul meu Watson, elementar”.
In al treilea rand, cineva ar trebui sa ii explice premierului putina macroeconomie. Daca intr-o economie de 100 de lei statul reuseste sa colecteze 40 de lei in loc de 31 de lei, apar distorsiuni importante. O anumta parte a sectorului privat este “scos din joc” pentru ca banii, in loc sa circule in continuare privat catre privat vor fi redistribuiti catre stat (crowd-out, in limbajul economistilor). Fenomenul se intampla pentru ca un leu incasat de stat va fi, foarte proabil, un leu cheltuit de stat – sectorul privat se va alege cu o fractiune din acei bani. Iar statul, dragutul de el, ii va sifona prompt catre mafia locala de partid, cum se intampla in prezent, mai ales la Ministerul Dezvoltarii. Orice optiune economica are un cost bine precizat, atunci cand incercam sa il definim , incercand sa vedem efectele dinamice, in sistem. Cele mai predictibile efecte economice atunci cand cresc taxele sunt cresterea dimensiunii spagii, cresterea taxelor contabililor care dosesc/exporta/preschimba/modifica profitul in contabilitatea firmelor si mai ales in operatiunile intre firme, astfel incat statul sa piarda urma. In lume, atunci cand orice fisc (sau, hai sa folosim jargonul birocratic, orice “organ fiscal”) a crescut gradul de colectare al taxelor, primul lucru pe care l-a facut este sa tinteasca rata voluntara de plata (care in SUA, de pilda, e 98%), facand publice toate cheltuielile si informand tot public unde se duc taxele si impozitele oamenilor, pentru a-i determina, indirect, sa plateasca in mod corect. In paralel, se folosesc delatiuni, telverde pentru fraude, denuntul anonim pe internet, toate in taramul democratiei – Statele Unite.
In al patrulea rand, avem o confuzie institutionala simpatica, cum numai in Romania se poate intampla. Evaziunea fiscala a fost discutata in CSAT, a fost discutata pe axa servicii-procuratura, s-au facut sedinte, iar acum premierul convoaca o sedinta interministeriala la care, intre altii, a participat, spasita, dna procuror Kovesi. Premierul a tunat , a fulgerat, a spus ce trebuie sa se intample, apoi a intrebat daca cineva are ceva de obiectat, iar nimeni nu a avut. Doamna procuror, cu toate bune si rele – si eu cred ca sunt de trei ori mai multe bune decat rele- reprezinta o parte din forta justitiei, care este putere independenta in stat, egala cu cea executiva, reprezentata de dl premier.E membru in Consiliul Superior al Magistraturii, ea nu este obligata sa stea cuminte, impaturindu-si batista cata vreme premierul se razboieste cu vechiul sef al ANAF si il mustruluieste pe cel nou – aceste lucruri se putea face foarte bine fara dansa de fata, in Sedinta de Guvern. Nu cred ca ne dorim sa ne intoarcem in epoca stahanovista in care un sef al executivului spune ceva, iar apoi “ca prin farmec” procurorii se apuca de treaba. Ca atare, precizarea statului doamnei procuror ca invitat, o minima politete de recunoastere a prezentei domniei sale, orice gest marunt ar fi reusit sa acopere macar cu o frunza de smochin modestia intalnirii si aranjamentul simbolic de la masa – doamna procuror a stat in stanga Ministrului de Finante, care la randul sau a stat la stanga premierului. Departamentul de Protocol de la Palatul Victoria cred ca s-ar putea stradui o jumatate de zi sa explice institutional aranjamentul de la masa si tot nu i-ar da de capat. Sunt curios insa ce fire intortocheate au avut in cap juristii cand au creat documentul de infiintare al acestui organism – oare or mai fi citit si ei prin vreo lege ca un comitet interministerial nu inseamna ca il poti include si pe procurorul general al tarii, care nu are nicio calitate fata de Guvern? Procurorii pot eventual sa il fugareasca pe fostul ministru Botis, pe alti fosti ministrii; ar fi putin bizar ca sa fi participat la foarte multe sedinte cu ei inainte de fugarire.
Ultimul lucru pe care il precizez este ca pentru rezultate cat de cat multumitoare premierul va trebui sa aiba in vedere pentru Fisc o resursa umana proaspata, cu background in banking sau in marile firme de contabilitate. La masa era, de pilda, Dl Mihai Gogancea-Vatasoiu, vice ANAF din 2009, fost consilier eparhial la Arhiepiscopia Tulcea si masterand in 2005 la Universitatea Danubius din Galati, in paralel cu un Master la ASE Bucuresti – citesc in CV-ul domniei sale de pe site-ul institutiei. Va inchipuiti cum se pot face doua cursuri de masterat full-time alergand fuga-fuguta intre Bucuresti si Galati, asa ceva cred ca este posibil doar in Romania. Geniul organizatoric nu a fost descoperit insa in 2005, cand s-au desavarsit cursurile de master, era prea devreme. Au fost necesare studii in Securitate si Aparare Nationala, iar in prezent omul este doctorand la Academia Nationala de Informatii in stiinte militare si informatii. Cu atatea studii profunde in derulare, ne putem intreba cum de mai are timp sa mai si colecteze taxe, intre o intalnire cu premierul si un curs la Academie – ba chiar, iata, taxe mai multe, echivalente cu fix 40% din PIB. Domnului Gogancea i se va alatura dl Blejnar, proaspat uns director al Directiei de Mari Contribuabili, desi este in razbel mediatic cu premierul. Domnul Stelica Barna zis “Faliment”, fost sef la Garda Financiara Bucuresti (fost director la Aversa S.A. in buza falimentului) nu mai e la post dupa ce a fost gasit de jurnalistii de la Adevarul cu o firma evazionista. Nici domnul Silviu Vaduva, fost sef la Vama Bucuresti. Pacat, amandoi erau, asa, ca doua pete de culoare intr-un univers cenusiu.
In final, trebuie sa explic titlul acestui articol. Simpatica expresie nu-mi apartine, ci este a unui sever profesor de matematica ce mi-a predat in liceu. Era folosita de fiecare data cand, intr-o insiruire matematica relativ scurta, fie se pierdeau termeni pe drum, fie se treceau gresit dintr-o parte in alta a semnului egal. Era de asemenea folosita, cu efect comic maxim, cand unei intrebari foarte simple (in genul: “Cum am putea reduce evaziunea in mod rezonabil?”) i se dadea un raspuns “uluitor”.

19 apr.2012

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap