Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Internet, retele deschise si politica in secolul XXI

Am asistat recent la o fascinanta prezentare aici la Harvard a lui Ben Scott, eminenta cenusie si mana dreapta a lui Hillary Clinton in materie de utilizare iscusita a mediului online. Departamentul de Stat, pentru a proiecta influenta statala chiar si in cazul singurei super-puteri mondiale,trece printr-o adaptare severa . Fiecare process care in mod traditional era organizat in mod centralizat in toate statele –fie ele socialiste sau capitaliste- se dezorganizeaza si se reorganizeaza in stil matricial. Politica a fost deja si va fi din ce in ce mai mult influentata de mediul online. Drept argument personal, locul ideal al acestor ganduri este, evident, aici pe contributors.ro.
Un mic exemplu – fostul diplomat Mihai Razvan Ungureanu, cel a carui pagina de Facebook exista, dar nu e controlata de el si pluteste in deriva in spatiul informatizat, ar putea copia ceea ce face Departamentul de Stat. Ar putea evita astfel situatia in care ultima mentiune pe propriul profil este o critica deschisa venind, poate surprinzator, de la Mihail Neamtu. Vehementa acelei mentiuni sapata in memoria internetului m-a surprins: “Gigi Becali si Gabi Oprea intr-o miscare alaturi de Mihai –Razvan Ungureanu? Ar fi o sinucidere curata pentru acesta din urma. Vinul nou in burduf vechi? E ca si cand Tony Blair ar fi fuzionat cu Ion Iliescu”. Ar evita si situatia suplimentara, simpatica, in care mai are pe “zidul” virtual doar un comentariu de la Vasile Dancu, un strateg clujean foarte activ in mediul online si de la Sandra Pralong, care reposteaza un comentariu critic de pe Vertical News. Internetul este un mediu in care asteptarea este de raspuns 24/24, stampilarea este apriga, imediata, injuraturile si laudele instant iar rapiditatea conteaza foarte mult. Raspunsul oricarui vector important de imagine nu poate fi decat o comunicare constanta, oficiala, bine dozata. Iar daca vi se pare ca nu conteaza foarte tare, in cativa ani vor fi 5 miliarde de oameni online, 800 de milioane sunt doar pe facebook; comparati aceste cifre cu ce televiziune vreti dumneavoatra, ca e din partea “vuvuzelelor opozitiei” sau a “trompetistilor puterii”. Daca tot nu credeti ca e relevant, aveti in vedere ca Facebook adauga la 3 luni aproximativ 50 de milioane de noi utilizatori.
Sa incepem cu sfaturile lui Hillary Clinton pentru diplomati, chiar in contextul actual, dupa catastrofa Wikileaks, cel mai mare furt de date informatizate din acest secol. In primul rand, secretarul de stat a interzis descrierea tehnologiei ca un patratel separat in institutie si a insistat pe component electronice in toata activitatea Departamentului de Stat. Hillary Clinton trimite note pe tweeter, in timp real despre activitatea proprie. Institutia e prezenta pe Facebook, Google+, Tumblr, RSS Feed, Flickr, are canal pe YouTube. Asteptarea din partea tuturor diploamatilor este sa aiba o biografie completa pe internet, in toate ambasadele SUA. Exista o platforma integrate a departamentului. S-a lansat Open Government, o baza de date prin care un morman de date detinute de guvern au fost scanate si puse in domeniul public, pentru transparenta totala. S-a organizat o conferinta prin care la retea au aderat alte 50 de state – Romania, in caz ca nu e clar, nu a fost acolo, calculatoarele statului roman sunt in continuare niste rasnite manuite “dibaci” de matusici care cateodata se mai mira de forma mouse-ului si altadata nu gasesc in graba butonul on/off. O situatie speciala a fost data de o batalie pe internet intre fortele Kremlinului – care atacau mai organizat decat postacii de partid care se lipesc de site-urile televiziunilor de la noi si “armata” departamentului de stat. Noul Ambasador american la Moscova era improscat intr-o mare de noroi chiar inainte de confirmarea in Senat. Noii industriasi ai internetului de la Departamentul de Stat i-au facut o pagina de Facebook, care a primit foarte rapid mii de “like-uri”, iar prin raspunsurile direct catre cetateni rusi valul de furie s-a intors : prima data curiozitate, apoi feedback pozitiv. Asteptarea este ca orice cetatean strain sau american sa poata interactiona cu guvernul federal online. Baza de date pentru vize este organizata online si accesul la aceasta baza de date este impartit intre mai multe agentii federale. Exista un department special la Sediul CIA de la Langley care “fugaresc” islamisti pe blogurile de specialitate – pentru ca nu doar “imperialistii” se organizeaza online, ci si “partea cealalta”.
Sa continuam cu efectul “revolutionar” al Facebook. Protestele anti-Kremlin au fost organizate aproape exclusiv prin aceasta platforma, plus platforma similara, in limba rusa vkontakte, o platforma cu mai mult de 100 de milioane de utilizatori (populatie totala in Federatia Rusa : 141.8 milioane). Protestele de la noi au “incins” facebook-ul inainte de a se revarsa in Piata Universitatii. “Primavara Araba” a avut acelasi catalyst, guverne autoritare s-au prabusit rand pe rand datorita faptului ca un stat modern nu mai poate detine monopolul informatiei, in secolul XXI. Ca sa il citez pe Ben Scott, tot ce poate obtine este sa devina o voce in cacofonia publica de pareri si contra-pareri. Efectele sunt evidente peste tot – se subtiaza sau se darama diferenta dintre blogger si jurnalist, se gasesc martori oculari ai unor evenimente care devin ei insisi furnizori de informatii, totul este instant. Chiar si “operatiunea secolului”, organizata in secret de asasinii CIA impotriva lui Osama Bin Laden a fost pusa pe twitter, live, de un consultant IT din Abbottabad. “Elicoptere deasupra orasului, chiar acum la ora 1 noaptea”. Lumea avea sa afle abia inspre dimineata despre moartea si capturarea celui mai cautat om de pe planeta. In ultimele zile, inflamarea subiectului ACTA si aducerea lui in prim plan isi are aceleasi origini, in reconfigurarea unui nou mediu. Un subiect precum ACTA acum 7 ani ar fi fost aruncat intre doua propozitii, la finalul unui jurnal – acum nu mai este posibil si ca atare politicienii trebuie sa se adapteze – sau mesajul lor se va auzi din ce in ce mai slab.
Alte tari in dezvoltare folosesc practicile internetului pentru oprirea spagii si a abuzurilor statului. In Brazilia, publicarea detaliata a cheltuielilor guvernului in timp real a condus la destituirea mai multor demnitari, in Marea Britanie guvernul are publicate cheltuielile online si a rugat orice om care gaseste vreo cheltuiala nejustificata sa transmita propuneri guvernului – contabilii au luat foc de euforie si au salvat mai multe miliarde prin atenta periere a documentelor. A nu crede ca influenta tehnologiei e folosita doar de oameni care au acces la calculator. Recent, un ONG indian care a observant o coruptie nemaipomenita in subventiile regionale pentru agricultura a preset guvernul pana a publicat pe site, nominal, tabelul nominal cu cei platiti. Niste postere printate si puse in satele respective au provocat revolta taranilor – unii murisera de 30 de ani, altii aveau 2 ani si nu aveau cum sa fie agricultori la o asa de frageda pruncie, in final multe, multe rude ale capateniilor locale au fost dibuite, in timp ce alti oameni care trebuiau sa aiba acces nu beneficiau. Un alt exemplu, din China : in urma accidentului feroviar la liniile de mare viteza, raspunsul initial al guvernului a fost de a incerca sa puna batista pe tambal si a indeparta urmele accidentului, in timp ce televiziunile erau tinute la distanta, cu botnita pe gura. Au fost suficiente cateva poze raspandite prin weibo si twitter si blogosfera a luat foc, cu peste 12.000.000 de mesaje – de altfel, nici nu e de mirare, pentru ca numarul celor care au acces la retelele de micro-blogging in China se apropie de 300.000.000. Guvernul a trebuit sa raspunda prin demiteri, vagoanele care erau ingropate pentru a li se pierde urma au fost dezgropate, scandalul s-a extins pana la varf. Tot China va folosi miliarde de euro doar pentru a pastra restrictiile online grupate sub softul “Marele Zid”.
Si intrucat vin alegerile – ar trebui sa vedem cum se fac la altii. Obama are o infrastructura electorala incredibila, in care o platforma foloseste pentru organizarea suporterilor cu eforturi minime din partea echipei de campanie. Oameni care se logheaza si primesc rugaminti personalizate de la organizatorii campaniei cu privire la lucrurile pe care le poate face (donatie, organizarea unei petreceri acasa la respectiva persoana, coacerea unor prajituri care sunt vandute si sumele trimise campaniei, etc.) – totul este organizat online. Campaniile beneficiaza de o vasta baza de date cu privire la tintirea oamenilor , in functie de profilul de vot, se organizeaza telefoane tintite pentru a sustine prezenta la vot, mesaje inregistrate, aparent personalizate sunt folosite in campanii in care roboti informatizati suna toate numerele de telefon, in toate combinatiile posibile. Si la noi, politicienii raspund schimbarilor, dar foarte incet – vezi decizia, de pilda, a lui Ion Iliescu de a-si face blog.
Sa spun ceva despre Romania, de ce ma ocup doar de China, Rusia si SUA? Am infiintat in AVAS ore de informatica obligatorii pentru salariati, o simpla schimbare a logo-ului institutiei a insemnat perindarea departamentului de IT la fiecare salariat. Cand am reusit implementarea unei “identitati corporatiste” cum i se spune, primeam hartii cu acelasi logo, dar cu fonturi diferite. Departamentul de Lichidari sublinia intr-un fel , cei de la Piata de Capital scriau ingrosat, etc. Mi-au fost necesare nu mai putin de doua luni de implementare a unei simple masuri administrative, plus de reorganizare a site-ului (care din 2006 e neschimbat). Site-ul AVAS este mai putin complicat decat cel al NASA, spuneam din cand in cand in timpul celor doua luni de schimbari si reverificari. Am asistat, de departe, la eforturile bineintentionate dar nefinalizate ale lui Cseke Attila de a crea un circuit electronic al documentelor in Palatul Victoria – inainte de efortul de a reforma sanatatea. Publicarea propriului program pe site-ul AVAS cand eram acolo a avut efecte interesante – cei care sustineau ca “m-am inteles cu presedintele si trebuie facut asa” primeau raspunsul stupefiant al functionarilor ca linkul la pdf-ul cu programul meu este online si “domnu Radulescu, eu va cred ca ati fost, dar nu figurati in programul publicat acolo.“ Salut, in contextul anti-coruptiei, extraordinarul site porcisme.ro – nu stiu cine l-a facut, dar ar merita un premiu. Ideea site-ului este foarte simpla – publicarea unor linkuri cu articole ce detaliaza feluritele “tunuri” de la stat – cifra care se aduna pana acum este de 16.3 miliarde de euro. Internetul este mult mai important pentru politicieni decat realizeaza – iar colaborarea oamenilor, prin intermediul interenetului este abia la inceput. Societatea digitala nu mai “urmeaza sa vina”, traim deja in ea.

26 feb.2012

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap