Ioan Mang, ingerul de pe dric al educatiei nationale

Am scris atat de mult despre penibilul plagiator Mang incat ma doare mana. Am sapat mai adanc decat mi-as fi dorit in universul sordid al unui personaj provincial, scos din naftalina operelor lui Caragiale si protapit in fruntea Ministerului Educatiei, pe jiltul lui Spiru Haret. Daca educatia nationala este mortul natiunii, plimbat de colo-colo in dric de fiecare guvern care se perinda, fara curajul ingroparii oficiale, domnul Mang in mod cert poate fi numit unul din ingerii aceia care vegheaza deasupra acestui dric. Pentru cei care au ratat stirea, ieri (miercuri) fostul Ministru al Educatiei Ioan Mang a fost declarat oficial plagiator de catre Consilul National de Etica. In sfarsit.
Povestea e simpla si e scrisa pe larg aici – episodul 1, episodul 2 si episodul 3 . Mang – Trahanache si cucoana lui au trecut prin toate fazele unei minciuni penibile, adancindu-se in mocirla cu fiecare declaratie. Prima data au zis ca e razbel politic, ca sunt niste minciuni, apoi a negat evidenta pe motiv ca acuzatiile sunt pe internet. Apoi au spus ca odiosii de PDL-isti sunt de vina, cand acuzatia a pornit de la Stefan Vlaston si de la mine. PDL-istii s-au dovedit a fi de la filiala Taiwan si Japonia, pt. ca acolo erau o parte din cercetatorii plagiati. Cosmina Dorobantu a gasit si altii, in Europa, iar Stefan Vlaston a venit cu unul din Israel – curat conspiratiune planetara (linkurile le gasiti usor in articolele mele de mai sus). Cand s-a ingrosat gluma si s-a sesizat inclusive prestigioasa revista Nature, bizonul a demisionat si a spus ceva cu nevinovatia.
Extras din borhotul Universitatii Oradea, condusa o vreme de actualul puscarias Maghiar , Mang si-a lustruit biografia cu migala, asezonand-o cu halci intregi de scrieri despre criptografie, preluate pana la 91% din textele altora. S-o fi bazat omul ca Taiwanul e departe si laboratoarele Fujitsu nu sunt atat de usor accesibile. Mi-au trebuit fix patru zile sa pun povestea cap la cap, chestiune pe care ar fi putut-o face oricine – am avut insa ajutorul nepretuit al cititorilor contributors.ro care au sapat, au agitat, au descoperit, au pus pana la urma adevarul cap la cap. A fost o perioada cand trecea ziua si se descoperea plagiatul – dupa 5 plagiate am cam pierdut sirul. Domnul Mang, cu tupeul de bizon plagiator si avantul de la partid a fost pana la urma stampilat inclusiv de un organism special al Ministerului. Nu am auzit sa fi iesit, fie si in ultimul moment sa isi faca mea culpa publica, sa anunte ca paraseste toate functiile universitare si ca se apuca de o alta meserie impreuna cu duduia plagiatoare care ii sta alaturi si scrie in format PDF documentele pe care dupa aceea dl Mang nu le recunoaste. Autorul japonez plagiat de la Laboratoarele Fujitsu i-ar putea trimite un fotocopiator sa porneasca o noua afacere prin campusul studentesc, de pilda.
Problemele sistemice ale educatiei raman, insa, indiferent de eticheta aplicata borcanului cu zacusca stricata a acestei povesti, iar viitor acestei tari va deconta ani de zile vremurile sinistre in care un plagiator poate ajunge Ministru al Educatiei, un sef de liceu cu promovabilitate scazuta poate ajunge Secretar de Stat si ministru interimar. Asta pentru a nu mai vorbi de episodul demolarii liceelor profesionale. Cum intreba un cititor, Leo : “ Parerea mea e c-ar fi de-un minim bun simt sa vedem cum s-au publicat articolele respective. S-au respectat procedurile? Cine au fost reviewer-ii (sau reviewer-ul) care a recomandat publicarea respectiva? Cine a certificat acest lucru cu semnatura? Ce nu mai e in regula la nivelul universitatii si revistei? Ceva e putred de tot in ecuatie. La nivelul universitatii, la nivelul revistei, chiar si la nivelul primului ministru. Bine, nu s-a lipit oficial eticheta de plagiat, insa e evident pentru o tara-ntreaga c-a copiat. Oare domnul Ponta pricepe mai greu, sau e ceva putred in Danemarca?”
Adica, lantul putreziciunii este mult mai larg. Sau,daca vreti, o alta analogie : in 2002 m-am aflat pentru o perioada in China si am vizitat un loc unde se prabusise o mina – din acelea fara norme de siguranta, unde se sapa cu tarnacopul si lopata pana cand se prabuseau galeriile peste mineri, murind cu sutele in fiecare an. Atunci am realizat : coruptia din Romania este precum mineritul din China – se sapa fara echipament de protectie pana cand, din cand in cand, ii cade unuia galeria in cap (ori se sesizeaza presa, ori amusina DNA-ul pe langa povestea respectiva). Apoi, se incepe a se sapa alaturi, exact in acelasi fel si nimic nu se schimba de la guvernare la guvernare. In urma unui caz cutremurator in care insusi ministrul s-a umplut de rusine nu s-a intamplat nimic : nu s-au activat comisiile de etica din facultati, cum a cerut Coalitia pentru Universitati Curate in nenumarate randuri, nu s-au transmis catre ONG-uri nici macar rapoarte de activitate pe Legea 544, nu s-a sesizat nimeni nici macar cand coautorii plagiatori ai cuplului Mang de la Universitatea Oradea isi recoafau CV-urile pe principiul „nici usturoi nu am mancat, nici gura nu imi miroase” .
Sa mai pomenim cate ceva si despre declaratiile premierului, dupa demisia lui Copy-Paste Mang : “ Ioan Mang mi-a solicitat astăzi să îşi înceteze activitatea ca ministru având în vedere situaţia în care a fost pus, acuzaţii care mai de care venite într-o sarabandă pe care o cunoaştem, pornite şi susţinute de către cei din PDL şi UDMR…Mang are în acest moment mâinile dezlegate să-şi poată apăra imaginea, prestigiul şi munca de atâţia ani şi sunt absolut convins că, în zilele următoare, fără a mai avea presiunea acestei funcţii care se dovedeşte mult mai dificilă decât am crezut vreodată, va restabili adevărul şi mă va ajuta şi pe mine, şi probabil şi pe dumneavoastră, să înţelegem exact ce s-a aflat în spatele acestor atacuri repetate asupra celor care au fost nominalizaţi pentru funcţia de ministru al Educaţiei”. Iata ca imaginea i-a fost facuta tandari prin verdictul oficial, chiar daca a venit cam tarzior. Imaginea lui Mang este astazi precum cea a unei oglinzi sparte. Domnul in cauza nu mai are decat sa isi ia talpasita din viata publica si sa se ascunda, rusinat, in vreo crapatura a pamantului – asta daca are proprietatea termenului „rusine”. Deci domnul premier era absolut convins ca dl Mang va restabili adevarul – asteptam cu interes, daca mai e ceva de demonstrat. Apoi, ramane intrebarea ce s-a aflat in spatele atacurilor. In spatele atacurilor se afla un adevar, pur si simplu un adevar descoperit prin cercetari minimale de o mana de oameni cu determinare. Adevar sosit dupa un alt episod simpatic, cel cu Corina Dumitrescu, episod care nu a fost descalcit pe deplin nici astazi.
Zidurile Ministerului Educatiei nu se cutremura, stirea trece la „diverse”, printe alte tipete si urlete politice, cei care sunt acum in clasa a noua nu stiu din ce vor da bacalaureatul sau cum pentru ca sistemul se brambureste in fiecare an. Romania merge inainte cu huruitul ei birocratic. Dupa cum spuneam, educatia nationala sau o buna parte din ea este intr-un dric si se plimba de colo – colo . Va veni si ziua in care va trebui sa recunoastem inevitabilul si sa facem ingropaciunea de rigoare, incercand sa o luam de la capat. Ramane o singura intrebare : daca educatia nationala este intr-un dric si Ioan Mang este unul dintre ingerii de pe acel dric, numele cui ar trebui scris pe bomboana de la coliva?