Jefuitorii cailor ferate

Deşi plaiurile mioritice sunt mult prea binecuvântate cu mici hoţi de fier vechi, din aceia care cară cu roaba cabluri de cupru smulse şi bucăţi din calea ferată tăiate cu flexul, noi ar trebui să ne îndreptăm atenţia în primul rând spre jefuitorii profesionişti, cu spate politic, de la vârful companiei CFR. Aceiaşi care ridică tarifele la bilete.

Dacă o luăm doar cu ultimii trei directori şturlubatici, îl avem pe domnul Necolaiciuc, din guvernarea Năstase, cap de listă. Domnul Necolaiciuc a părăsit patria care i-a dat o pâine, grasă de tot, să mănânce şi a trăit o vreme în America. Trei dosare are DNA-ul în lucru (prejudiciu estimat – 55 de milioane de euro) şi tot trei apartamente şi-a cumpărat domnul Necolaiciuc în splendida şi însorita Florida, unde a petrecut bine din 2007 până în 2011, când a fost extrădat. Dânsul susţine că şi-a dobândit averea „economisind din diurne”. Însă, chiar dacă ar fi mâncat doar pateu de la conservă în toţi aceşti ani, tot nu ar fi ajuns cu trei apartamente în America. Deşi acum nu-l mai revendică nimeni, Necolaiciuc a fost mai întâi uns director de regională la Iaşi (mandat ministru Băsescu), apoi a fost pus director general (mandat ministru Boagiu, în 2000), apoi a fost cel mai puternic susţinut de ministrul Mitrea – între 2000 şi 2004, ani care corespund cu potlogăriile anchetate. Domnul Mitrea apare şi azi pe la televizor, tunând şi fulgerând împotriva „jafului actualei puteri” atunci când nu poposeşte la vila proprietate per sonală de la Innsbruck, din Austria. Dacă mergem în amănuntul situaţiei CFR, a cumpărat din banii dumneavoastră trandafiri, costume de scafandru, oglinzi la 48 de milioane lei vechi bucata, mese de 113 milioane de lei vechi, precum şi pilote la superpreţul de 120 de miloane bucata. Simpatic, nu?

Recent, Agenţia Naţională de Integritate a verificat averea succesorului domnului Necolaiciuc, Alexandru Noapteş, investigând anii 2006-2007 şi a cerut confiscarea a aproximativ 3 milioane de euro ce nu pot fi justificate, ca diferenţă între averea dobândită şi salariul domniei sale ca tartor- şef al CFR-ului până în 2009. Domnul Noapteş susţine că au fost depuse documente la ANI, dar nu explică şi public acele documente. Eu îmi amintesc doar de tupeul legendar al domniei sale cu care am fost tratat atunci când m-am interesat de pierderile CFR-ului în august 2008. Tupeul rămâne, funcţia s-a pierdut, iar banii probabil vor rămâne şi ei, pentru că instanţele romaneşti, la pachet cu ANI, nu sunt felinele ucigaşe din alte ţări, ci mai degrabă nişte pisicuţe ştirbe şi oarbe.

În decembrie 2010, noul ministru Boagiu anunţa public, în urma unui control un „jaf la companiile feroviare”. Întrebată cine este autorul jafului, ministrul răspunde: „Despre jaf şi jefuitori nu trebuie să mă întrebaţi pe mine. Eu îmi fac datoria şi, atunci când găsesc că ceva este în neregulă, sesizez instituţiile statului.” Nu ştiu dacă a existat vreo sesizare a parchetului, însă până la urmă domnul Liviu Cristian Pescăraşu, al treilea director CFR de care vroiam să amintesc, a fost destituit în urma unei licitaţii cu cântec, ce nu s-a mai ţinut până la urmă. Valoarea ei maximă ar fi putut ajunge la 42 de milioane de lei. După acest episod, s-a aşternut o linişte suspectă. Trei directori ca trei brazi, fiecare s-a descurcat cum a putut. Hoţia a continuat indiferent de guvernare. Rezultatul? Vom scoate cu toţii 18% în plus pentru biletele CFR, pentru că jaful e pe buzunarul nostru, al tuturor. Stoparea veseliei se poate face doar printr-o verificare contabilă independentă şi printr-o clarificare a patrimoniului companiei. S-ar mai putea pune o întrebare de baraj: câte vagoane şi câte locomotive deţine CFR Călători, astăzi, faţă de 2001, de pildă? Câte au dispărut între timp şi de ce? Nu mă iluzionez că va face cineva valuri înainte de alegeri. Totuşi, întrebările în sine ar putea trata o parte din tupeul şi ţâfna şefilor CFR, atunci când au în faţă pasageri şi implicit contribuabili nemulţumiţi.