Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Lebăda neagră și democrația participativă

Furia populară ce a erupt ca un vulcan, cu proteste ce au antrenat sute de mii de români, a lăsat perplexă o parte a clasei politice – nu doar puterea, ci și parte din opoziție. Departe de a înțelege că am asistat la o mișcare socială de anvergură, structurală, revoluționară chiar, departe de a înțelege faliile create în societate și a construi punți de dialog și încredere, ei o țin pe a lor: „a fost o problemă de comunicare, ministrul a demisionat, problema e închisă, ne concentrăm pe celelalte promisiuni din programul de guvernare și ar fi momentul ca „lebăda neagră” să ne lase sa ne facem treaba”.
Lebăda neagră e ceea ce mulți politicieni văd în proteste și exclamă uluiți: „Așa ceva nu e posibil, cineva a vopsit-o neagră dinadins să ne facă nouă în ciudă – Iohannis sau serviciile, în mod cert. Uite, dovada supremă – o lebădă desenată pe wall la Felix Tătaru. Mai e și un articol de pe un site prieten care ne arată cum au cărat noaptea vopseaua neagră iohanniști sub acoperire, băsiști odioși. Am mai inventat și un articol despre pensulele folosite pentru a vopsi în negru lebedele”. Ei bine, deși sunt rare, lebedele negre există și nu le-a „planificat” nimeni în niciun laborator. În plus, în logica lui Nassim Taleb, ele ilustrează un eveniment foarte improbabil, de schimbare structurală, care izbucnește atunci când un set de evenimente sunt aliniate perfect – cazul Ordonanței 13, „furtuna perfectă”.
Prima lor scuză e problema de comunicare. Hai să o lămurim. Dacă nu ești un comunicator de încredere, poți să reciți și din Biblie, nu te vor asculta decât activiștii de partid și câțiva aliați de conjunctură ai cauzei tale, din interes sau necesitate materială. Dacă nu ai niciun forum de dezbateri, se erodează însăși temelia de încredere a unui guvern, acel ciment care ține împreună cărămizile din ministere. Apoi, mai e credibilitatea. receptorului nu îi pasă ce ai tu de spus înainte să afle, concret, dacă îți pasă de el și de problemele lui. Iar dacă ai credibilitate, dar ai un conținut tehnic aproape irelevant și îți livrezi mesajele în formate TV penibile în care ai moderatori de tipul „Și ce părere mai aveți despre univers?”, comunicarea nu există. În cleptocrație, dialogul cu o clasă politică pusă pe jaf nu poate fi, pentru cetățenii treziți, decât „DNA să vină să vă ia” și „Hoții, hoții”, atât. Dacă agrează să nuanțeze, să consulte, să se îndrepte, situația ar fi alta.
Vor afla până la urmă domnul Dragnea că România nu poate fi condusă precum Teleormanul. Ce consideră val trecător, spumă risipită în patru zări e de fapt durabil, e imposibil “să se revină la normal”. Cetățenii care au făcut “un progres în conștiința libertății” (Hegel)nu mai pot redeveni sclavi tăcuți. Văd în emisiuni politicieni agățați stupid de paradigma veche, înghețați cu punctajele de la partid în brațe. Nu-și dau seama că, la fel ca în teoriile lui Darwin, vor rezista cei care se vor adapta. A se vedea cazul furiei Colectiv când primarul Piedone explica apăsat că dosarul avea toate avizele, cazul lui Gabriel Oprea și al polițistului Gigină, cazul lui Daniel Barbu, care nu a înțeles nici azi huiduielile din club A, după inițiere proiectul de lege de la Roșia Montană, leit situației cu Ordonanța 13.
Deocamdată nici măcar propunerile – bune – ale doamnei Birchall de dialog la CSM și cu asociațiile magistraților nu au fost puse în practică, pentru detensioanarea situației. Din nefericire, pentru o parte a celor din Piață acest lucru înseamnă că discursul incoerent al guvernanților va continua (când vine Ș. Nicolae războinicul, când vine Grindeanu împăciuitorul, când împinge Dragnea „să se închidă odată povestea”, când ies o jumătate de milion de oameni în stradă). Manipulările de duzină (Soros, protestatari plătiți cu 30 de lei per cățel, doar la România Tv) și contorsiunile logice (ordonanța avea toate avizele, guvernul este legitim să continue programul de guvernare) pot duce la o nouă izbucnire.
Disonanța cognitvă se manifestă și prin titulaturile atribuite manifestanților. „Golani” și „drogați” sunt apelativele din epoca Iliescu, doar ultimul invectiv fiind reluat. „Trepaneți” (trepanații de pe internet), spunea Mircea Badea mai demult, cu noul apelativ de „milogi” care primesc gratuități pe calea ferată. „Tinerii frumoși și liberi” („tefelei” spune Victor Ciutacu) e o formulare mai soft, dar ideea e aceeași. „Răgălii” spunea domnul Buzatu, șef PSD. „Fasciști civici” spunea un vicepreședinte ALDE, domnul doctor Răzvan Constantinescu. Invectivele vor continua, pentru că oamenii care au fost la proteste refuză să mai fie sclavii unor politicieni care se comportă precum vechilii pe plantație, refuză să mai fie, docili, pe post de mic dejun pe masa unor îmbuibați sictiriți, plimbați în limuzine.
Politicianul ales nu mai e Dumnezeu până la următoarele alegeri, să poată muta după cum vrea mușchiul lui granița dintre lege și fărădelege, pentru că asta înseamnă modificarea Codului Penal. Politicienii trebuie să înțelegă ce e democrația participativă, să învețe cuvinte de bază de tipul „mă scuzați, am greșit, vom trage învățăminte, ne vom consulta cu organizațiile relevante, vom îmbunătăți treptat și nu vom da totul peste cap peste noapte”. Fie vor învăța, fie vor fi învățați că sunt servitorii României și nu e România e servitoarea lor. Ei vor trebui să accepte respectarea legilor chiar când existența uneia din legi îl jenează pe unul cu mușchi politici supradimensionați (a se urmări discuția pe Legea 90). S-au cam dus zilele în care votul reprezenta un cec în alb pentru politician de a fura nestingherit împreună cu o clică de îmbuibați țâfnoși și habarniști, de tipul celor care răspund cu „altă întrebare”.

21 feb.2017

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap