Lista rusinii, lupta cu evaziunea fiscala si efectele ei in timp

Am constatat ca anuntata publicare de catre ANAF a unei liste cu datornici a invartosat dezbaterea publica – s-au discutat pe toate partile efectele acestei “noutati” in viata publica. Numai ca nu e deloc o noutate – in 2006, in calitate de presedinte, publicam lista de datornici la AVAS (singura autoritate a statului cu legislatie similara cu ANAF-ul in recuperari) si anuntam blocari de conturi daca respectivii nu isi achita datoriile. Pana la urma au fost necesare atunci 60.000 de blocari de conturi pentru a recupera un sfert de milliard de dolari, adica o cincime din toate datoriile Bancorexului recuperate din 1999 pana in prezent. Efectele asteptate le prezint mai jos.  Voi studia cu atentie si mare speranta sa vad daca Romania birocratica a anului 2006 difera fundamental de 2016 (am serioase dubii). Scriu acest articol sub rezerva ca nu am vazut efectiv  publicate listele respective.  Vorbesc de liste complete, pana la ultimul leu si cu referire la datornicii din toate judetele – liste pe care ma astept sa gasesc pe primele locuri ….tot companii de stat.

Efectul 1: Lipsa de incredere a subordonatilor

Nu am sa uit niciodata modalitatea in care, sfatos, un director cu multi ani de experienta in spate incerca sa ma previna inainte sa semnez ordinele de poprire (ordinele care merg la banci pentru blocarea conturilor debitorilor). “Stiti, domnu’ Presedinte, asta e ….. si celelalt este…..”. Omu’ a dat din cap a mila paterna amestecata cu o vaga disperare cand i-am explicat, poate prea sec, ca nici nu vreau sa stiu prea multe despre respectivii, doar ca sunt datornici. Intr-o institutie in care se semnasera cateva zeci de astfel de ordine in toata istoria au pornit primele documente in care anexele se numarau cu sutele. Inainte de blocari, au fost listele negre, preluate foarte bine de presa locala, avida de subiecte….tocatul pe plan local mai aduce bani la buget, mai ales din cei cu notorietate crescuta si cu incuscriri politice foarte vizibile. Evident, seful ANAF, Dragos Doros, similar cu ceea ce am facut in 2006, se va alege cu foarte multi dusmani personali, insa va ramane, peste ani, cu respectul ca a reusit sa faca asa ceva –evident, in caz ca va conduce aceasta operatiune la bun sfarsit. Nu-i va tine nici de cald si nici nu ii va aduce prea multe oferte de munca, insa e ceva de care se va aminti peste ani, daca operatiunea chiar reuseste.

Efectul 2: Cartitele sunt in interior

Am constatat ca pana sa devina publica decizia si ordinele aferente, avertizati din interior, terti externi si-au declarat si inregistrat disponibilitatea de a achita, unii imediat, altii in transe, altii prin diverse off-shore-uri din Luxemburg. In numele statului roman si al colectarii sumelor respective, nu am fost nici mofturos nici mai catolic decat Papa – atata vreme cat exista un angajament de plata, o esalonare sau prime sume platite, nu am facut publice niciodata numele respectivilor datornici, oricat de savuroase ar fi fost stirile de presa. Asa, nici azi nu se stie ca  un cutare ministru de stat era, culmea, dator la stat cu niste multe milioane, ca un cutare potentat a cumparat datoria printr-un obscur off-shore platind 100%, cumparand astfel cu vreo cinci milioane de dolari linistea aferenta. Bine, nu se stie nici ca AVAS-ul e actionar la acel Gelsor (vezi aici, inainte de Gerovital http://www.aaas.gov.ro/upload/Minoritare_SIS_17.03.2009.pdf) . Se stie doar ca s-au colectat banii respectivi si asa e si corect sa fie, povara sa apese pe umerii celor care nu platesc.

Totusi, ce pot spune cu precizie este ca am fost avertizat de directori din cadrul Autoritatii sa fiu foarte atent atunci cand dau drumul la ordinele de poprire, pt. ca existau scurgeri de informatii datorate ciclului prea lung de semnaturi. Am impus, la sugestia unui director iscusit, un timp de maxim 24 de ore pentru semnare, iar acest simplu fapt a crescut incasarile cu minim 15-20%. Mici reparatii la “tevile” din departamente pot rezulta in majorari spectaculoase de bani in visteria statului, atunci cand conducerea unei institutii gen ANAF este ferma si nu cumparata.

Efectul 3: Erorile sunt inevitabile

Adrian Vasilescu a iesit public sa besteleasca AVAS-ul, atunci in 2006, pentru ca am scos o filiala a BNR-ului datornica la stat. Informatia era corecta, la nivelul preluarii ei de la Casa de Sanatate (AVAS-ul are in portofoliu astfel de creante preluate) , insa poate chiar Casa de Sanatate a gresit sau poate nu s-a inscris plata respectivei datorii. Inclusesem insa in lista de 60.000 si o filiala a BNR-ului in ordinul de poprire, cand puteam trimite o scrisoare. Evident, insistenta mea ferma ca “nu iertam pe nimeni” a fost luata ad-litteram de subaltern, ceea ce a fost corect pentru 59.999 de cazuri, insa poti compromite public o masura buna pentru o creanta nesemnificativa de acest fel (care s-ar putea sa se dovedeasca a fi si o eroare contabila).

Apucasem sa spun atunci ca e o “lista a rusinii”, insa sistemele institutiilor de stat, mai ales cele care colecteaza sunt atat de deficitare incat erorile sunt inerente si necesita interventie rapida, asta ar fi prima lectie. A doua lectie ar fi ca, in putine cazuri, o adresa scrisa e mai eficienta decat un conflict public, desi pentru majoritatea cazurilor publicarea listei este cea mai buna metoda, de departe.

Efectul 4: Statul dator la stat

Pe lista datornicilor ne-executati de stat se numara adeseori foarte multe companii….de stat. Efectul este pervers si atat de mare incat FMI-ul a impus monitorizare la nivel de economie pentru datoriile in lant, arieratele. Statul roman are datoria de a fi foarte dur cu datornicii, inclusiv cei de la stat. Nu am inteles multi ani de ce fabrica de termopane si fabrica de conserve ambele atasate Oltchimului nu puteau fi valorificate. La fel, am insistat pentru executarea unor terenuri din patrimoniul datorinicilor, facand licitatie cu strigare pentru unele active, uneori vandute in bloc sau in flux tehnologic. Licitatia a doua terenuri din Baneasa, de pilda (de la IPRS Baneasa, datornic AVAS si cu o poveste cu cantec) a adus statului peste 10 milioane de dolari. Insa, mai general, nici pana in ziua de azi nu exista o procedura onesta, transparenta care poate fi aplicata pentru executarea limitata a companiilor de stat, in coordonare cu reprezentantii statului in aceste comapnii – fara insa a le trimite astfel in incapacitate de plata sau faliment.

Efectul 5: Televiziunea “prietena”

O poveste din 2006. Dl director al unei televiziuni importante cere legatura telefonica directa la AVAS, dupa scandalul cu “lista rusinii” facuta publica atunci – au trecut zece ani ca un vis. Buna ziua, buna ziua….. Mi-a spus, scurt ca am un “cretin de la PR” care a dat publica lista datornicilor.  Cretinul de la PR eram eu, reformulasem cu mana mea anuntul popririlor accentuand “lista rusinii”. Trustul TV era datornic cu o suma modica la AVAS, ramasa iar de la Casa de Sanatate, insa suma era corecta si a fost incasata prin poprire, poprire la randul ei anuntata prin comunicat de presa. Multi s-au intrebat cum am avut “curajul sa ma iau de televiziunea x” – azi probabil ca as proceda altfel, dar acum 10 ani nu prea existau nuante in anuntul public de “toleranta zero fata de rau-platnici”.  Ideea care se poate retine – intr-o lupta cu evaziunea fiscala, daca scuturi bine datoriile este imposibil sa nu dai de vreo televiziune (si e un noroc chior daca e doar una si nu e vorba de actionarii mai multor televiziuni).

Efectul 6: Temerarul sef de institutie care lupta cu evaziunea isi pierde functia

Presiunile incep discret, foarte discret….”Bai, dar voi chiar nu stiti ce face ala acolo?!”, urmate de “Da’ ce !!”£$£!”£$ face ala acolo?!?”, urmate de un “Da’ ce, bai, ne face un mucea-flaimucea pe noi!?” .

Am cunoscut si etape superioare – anchete guvernamentale pentru ca un cutare tartor de partid pusese mana prin fini pe corpul de control al Guvernului, taieri de buget pentru ca un anume fin al unuia jumulit prin popriri, etc, era, a naibii coincidenta, oficial de rang inalt in Ministerul Finantelor Publice. Cel mai tare si aprope imparabil este un control al Curtii de Conturi – unii, sa nu uitam, au oameni si pe acolo. A se retine ca si dupa 10 ani coruptia in Romania este atat de mare incat adeseori cel care de fapt incearca sa faca bine si sa fie onest este adesea cel care este mai vartos anchetat de institutiile statului – corpuri de control ministeriale, comisii de ancheta, comitete interministeriale, plutoane de executie mediatica organizate ad-hoc etc.

Dar mai exista si alte variatiuni pe aceeasi tema– rapoarte de control interne ale binevoitorilor care vor sa se puna bine cu noii sefi dupa ce pleci din respectiva institutie publica, campania de presa in care ai dedicate personal de catre o publicatie saptamanala 2 pagini in care esti tocat sistematic (seful de publicatie se face ulterior politician de top), sirene industriale in fata institutiei care vuiesc asurzitor astfel incat sa nu poti lucra la modul propriu, mici insemnari personale furate din institutie si publicate in cotidiane de can-can, incercari de decredibilizare imediat dupa plecare din functie etc. Oricum, traseul are variatiuni, insa finalul e acelasi – temerarul pleaca din institutie dupa sase-noua luni de cand incepe batalia anti-coruptie, anti-evazionisti, etc, timpul fiind suficient pentru a pune in miscare suficiente presiuni pentru inlaturarea celui vizat… In general, pana la plecare, imaginea, deteriorata sistematic in timp de masinaria de PR net inferioara a unei institutii de stat fata de masinaria de PR a intereselor private, e atat de sifonata incat mai sunt si foarte multi care racnesc de pe margini “Tradatorule, bine ca am scapat de tine. Ticalosule, nemernicule, talharule…!”.

Rezultatul sec e acelasi – incasarile la buget nu depasesc 32% din PIB, indiferent de guvernare, iar niste inocenti se intreaba mereu de ce nu avem 6% din PIB pentru sanatate si 6% din PIB pt. educatie.