Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Mos Craciun si poporul roman

De Craciun, Romania pensiilor mici si a oamenilor amarati, inzapezita nitel si televizata excesiv, se transforma cu o uluitoare viteza in Romania magazinelor ticsite de oameni care gonesc printre raioane, “spargand” sume impresionante si ciocnindu-se in carucioare. Puhoiul de oameni cumpara marfa de pe raft de parca nu ar mai fi si o zi de maine, pentru ca, nu e asa, “asa se cade”, “asa se cuvine”, “asa e obiceiul”. Obiceiul stramosesc spune clar, inca din vremea comunismului, ca frigiderul trebuie obligatoriu burdusit pana crapa. Motivul? “Sa avem si noi ce pune pe masa de Craciun”. Asta de parca ati vazut vreodata un roman care sa puna pe celebra masa de Craciun doar vaza cu flori din sufragerie. De aceea, orice strain care se nimereste in Romania la acea masa pleaca acasa cu trei-patru kilograme in plus si o indigestie zdravana. Ceea ce, desigur, nu ii va impiedica pe romanii nostrii care se intorc dupa sarbatori sa ticseasca in portbagaj carnati, jumari si cartabos.
Suplimentar, in fiecare an, de Craciun, se sparge conducta cu pomeni. Politicieni locali care au mers de mana cu noii parlamentari alesi au impartit cu spor ulei, zahar si paine. Auzisem intr-un loc si de pui congelati. Casele de ajutor reciproc prezinta televiziunilor de stiri cozile la care stau batranii pentru a prinde si ei cateva franzele gratis. Casele de copii si de batrani sunt vizitate cu regularitate de binefacatori care vor sa isi mai spele din multele pacate de peste an. Vedete TV de doi bani isi acopera non-activitatea de peste ani cu mult ruj si niscaiva cadouri date vreunui orferlinat. Noi toti avem atat de multe alimente cumparate din veniturile putine pe care le avem incat exista suficient si pentru vecini si pentru vizitatori, neamuri si colindatori. Sa ne reamintim insa obligatoriu sa ne plangem constant de cat de prost o ducem cu banii si cat de oropsiti suntem, daca se poate in timp ce mestecam agale bucati de cartabos, carnati si sorici.
Chiar daca nu exista intordeauna bani de atata risipa – iar oameni amarati nu fac stirile zilei, in Romania e obligatoriu sa te imprumuti ca sa contribui la nebunia generala. Pensionari se imprumuta de la casele de ajutor reciproc – imprumuturile cresc aproximativ cu 40% in aceasta perioada. Salariatii imprumuta cu descoperire de la banci – dupa ce se vor ghiftui bine in decembrie, vor strange cureaua in ianuarie. Ideea generala este ca ospatul de Craciun sa depaseasca pe cel din toata prima saptamana din ianuarie.
Guvernul, ca un Mos Craciun autentic, a promis din nou ca o sa dea. Ministrul de interne va da norma de hrana si de echipament, ministrul educatiei va da bani suplimentari pentru invatamant, guvernul va da bani suplimentari tuturor pentru ca vor scadea taxele din 2016. Ascunsi de ochii lumii, birocrati din ministere se vor transforma si ei in Mosi Craciuni pentru clientela abonata la bani publici – pentru ca oricine stie ca spre sfarsitul anului acea osanza raspandita prin diversele conturi ale institutiilor publice, neutilizata, poate fi “pulverizata rapid” – mai usor ca un fulg de nea maturat de vant. Acesti oameni fac, atentie, un act patriotic, responsabil, “pentru a nu pierde banii din buget”, deoarece orice suma neutilizata se returneaza Trezoreriei iar banul dumneavoastra trebuie tocat atent si maruntit pana la ultima firmitura, precum patrunjelul care ajunge in mancarea de pe foc.
O alta preferinta simpatica este pentru achizitii publice cu incredintare directa, trantite intre Craciun si Anul Nou. Tin minte ca mi-am dat seama, uluit, de cele 13 privatizari petrecute la AVAS intr-un an dupa Craciun si inainte de 8 ianuarie – evident, nu in mandatul meu. Votarea bugetului poate insa asteapta pomana porcului, nu ar fi corect ca alesii neamului sa revina dupa Craciun si sa treaca bugetul inainte de inceputul anului la care se refera – ei trebuie sa nu fie tulburati, sa se bucure de caldura caminului si mai ales de semineul vilei de la munte. In cazul domnului Mitrea, de pilda, al unui munte din Austria.
In fine, ultima preferinta in materie de Craciun este traditionalul cos. Cand eram la Palatul Victoria, am produs o rumoare – chiar un soc – prin returnarea tuturor cadourilor, a cosurilor doldora de cozonaci, a vinurilor scumpe, a cognacurilor fine, a bijuteriilor de birou, a pixurilor Mont Blanc, a gadgeturilor electronice etc.. Le-am considerat pe toate inutile si excesive – am pastrat, simbolic, doar felicitarile insotitoare si am intors restul. O intreaga extravaganta bazata pe scuza ca “este un mic simbol de Sarbatori pentru dumneavoastra” – de fapt, primul pas catre coruptie intr-o tara vesela. Eu, unul, stiam ca de fapt cosurile nu imi erau adresate mie, ci functiei mele de la acea vreme.
In plus, cineva mi-a spus ca pe vremea lui Ceausescu cei din provincie mergeau catre cei de la centru cu portbagajul burdusit – cei din zona Timis, de pilda, umpleau tovarasii de la centru cu pantofi Guban si alte lucruri de prin zona. Forfota cadourilor din decembrie ca pas pregatitor pentru contractele din februarie….De altfel, as vrea sa ajungem sa petrecem macar un Craciun fara a mai reveni obsesiv la povestea cu Ceausescu – nu spun sa o uitam, e interesanta pentru oricand altcandva in timpul anului. Poate vom reusi sa progresam un pic, dupa atatia ani…
As vrea sa traiesc sa apuc si ziua in care bunastarea in Romania nu se va mai masura in frigidere burdusite – ci in conturi la banca, acces la creditare pentru cat mai multi oameni si acces la cultura si traditie cu banii astfel rezultati. As vrea sa traiesc intr-o Romanie in care mancatul sanatos devine un fel de-a fi si nu o rusine sau ceva tolerat la marginea societatii, ca o ciudatenie profunda. As vrea sa traiesc suficient si sa vad portbagajele burdusite de Craciun si cosurile doldora ale grohaitorilor pe bani publici pedepsite ca odioase fapte de coruptie, nu tratate cu o dragalasa ingaduinta.
Nu mai pomenesc ce li se intampla in aceste zile adevaratilor grohaitori de Craciun pentru a nu strica veselia difuza care ne invaluie pe toti in aceste zile. Nu va amintesc nimic nici de normele europene de gazare obligatorie a porcului, pentru a nu va plictisi… De altfel, a existat un cetean acum cativa ani care dupa zisa gazare, care e noua – sa procedeze la arderea cu paie, care e traditionala… Cu mic, cu mare – cu globulete, colinde si o tuica fiarta… a mai trecut un an…am mai ales o data….Craciun Fericit si La Multi Ani!
UPDATE:
Apropo de Craciun si de brad, o sceneta nemuritoare din vremurile de alta data – vezi link aici
P.S. Cum am uitat sa adaug un cuvant despre ghirlandele luminoase din orasele patriei? In general, cu cat sunt mai cu sclipici, cu atat e mai corupt primarul. Ganditi-va, deci, cu blandete la aceste decoratiuni.
P.P.S. Acest sezon este si sezonul lui Stefan Hrusca, expatul nostru preferat, de sarbatori. Ziurel de Ziurel si Leru-i ler – atata vreme cat ne vine din Toronto, Canada. Hai inca o data La Multi Ani, neamule!

22 dec.2012

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap