Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Peticele lipsa ale sacului bugetar

Bugetul nu e nici sac fara fund, dar n-ar trebui sa fie nici sac fara petice. La fel ca in fiecare an, bugetul e adoptat de Parlament fara mecanisme reale de control financiar. Peste 30% din PIB nu e impartit pe proiecte cu o destinatie precisa si nu e alocat pe prioritati. Verificarea lui se face doar pe articole bugetare, taiandu-se 10% sau 20% dintr-o suma care nu are nici o noima fara a fi cuprinsa intr-un proiect. Bugetarea multianuala ramane un vis frumos al birocratului roman, vis ce va deraia si proiecte europene ce au nevoie de cofinantare din acel buget.

Bugetul nu sa va putea face la infinit pornind de la istoria bugetului pe anul trecut : cati oameni, cate salarii, cat alumina, adunata inflatia in plus si pastrata structura osificata. Bugetul va trebui gandit ca in Europa: in fiecare an, o institutie trebuie sa isi justifice existenta. In plus, trebuie sa vina cu o cheltuiala de minus 10% din cresterea eficientei, intr-un program articulat pe mai multi ani. Daca nu vine, e desfiintata si punct. Corelativ, Ministerul de Finante ar trebui sa isi dezvolte o capacitate de a verifica o institutie pe fiecare proiect pe care il depune, nu doar pe cheltuielile globale.

Este incredibil ca gandim din punct de vedere bugetar la global intre centura unui orasel mai mic ca marime si autostrada ce ar trebui sa ne lege de Europa.

Bugetarea multianuala este o alta minune asteptata care nu mai vine. In Romania anului 2010, spre exemplu, o companie mare care este contractata de statul roman sa construiasca o autostrada nu stie efectiv de la luna la luna ce buget de proiect are. Bugetul actual este valabil in forma actuala pana la prima rectificare – daca ne luam dupa istorie, luna aprilie sau mai, dar el ar vrea sa stie exact pana la final de an pentru a-si pregati frontul de lucru in consecinta. Daca ar exista si la noi, ca in Statele Unite, acele „earmarked expenditures”, categorii de cheltuieli care nu se modifica atunci cand se fac rectificari bugetare, nu am ajunge in aceasta situatie de permanenta negociere. Am putea chiar sa prognozam incet-incet pentru 18 luni, macar pentru proiectele mari de infrastructura cum sunt Coridorul IV sau Autostrada Transilvania.

Corelativ cu bugetarea multianuala, avem bugetarea legata de fondurile UE. Exista deja situatii in care Romania a dat cu piciorul la programe europene pentru ca nu a venit la timp cu o finantare ce reprezenta 2% din totalul unui proiect, restul fiind asigurati de Uniunea Europeana. Exista o incapacitate in a gandi pe proiecte ce nu fac distinctie intre modalitatea de a obtine finantare (de la buget sau de la Uniunea Europeana), astfel incat sa putem fi flexibili si sa avem capacitatea de a muta proiecte de pe fonduri bugetare pe fonduri europene.

Exista pe de o parte si un deficit cronic de oameni care pot scrie proiecte cu sanse de a fi finantate, dar si un deficit de manageri buni de proiect exact in zonele cu cea mai mare nevoie de finantare- agricultura de exemplu.

Solutia poate ca ar putea veni tot de la Fondul Monetar si de la Uniunea Europeana: un program de de asistenta in domeniul financiar intins pe mimum trei ani bugetar. In plus, s-ar putea realiza o expertiza riguroasa a ficarui buget ministerial de catre un auditor cu reputatie, cum ar fi primele 4 companii de contabilitate recunoscute in lume. Indicatorii de cost vor ajuta si ei la restabilirea ordinii in cheltuiala publica daca sunt operationalizati rapid si monitorizati imediat. Vom ajunge astfel sa mai peticim pe ici pe colo sacul ce curpinde bugetului Romaniei.

19 ian.2010

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap