Privatiza-rea! (epistola din anul de gratie 2020)
Anuntata dorinta a Ministerului Transporturilor de a privatiza Aeroporturi Bucuresti, o noua entitate formata din contopirea fostelor aeroporturi Otopeni si Baneasa, a trezit o discutie care ar trebui continuata. La fel si intentia AVAS de a privatiza in urmatoarele 18 luni complexele energetice. Unde ar trebui asezate granitele firesti intre sectorul public si cel privat? Si ce relevanta mai are azi cea mai paguboasa dintre croncanelile post-decembriste, sloganul „noi nu ne vindem tara”?
Daca in Romania mai dezbatem inca daca sa se privatizeze sau nu societati din domeniul energetic inainte de aparitia strategiei in domeniu, Marea Britanie, de pilda, a privatizat inca din anii ’80 nu doar energia nucleara, calea ferata si aeroporturile (nu mai spun de British Airwarys), ci chiar industria de aparare, cateva linii de metrou, operarea porturilor si se pregateste pentru privatizarea Postei. Ba mai mult, de curand, sub un guvern laburist, s-a privatizat chiar controlul traficului aerian!
In Romania, ar trebui intai terminata privatizarea societatilor asupra carora exista un consens ca trebuie privatizate. Peste cateva saptamani, ma astept ca Electrica Muntenia Sud sa devina proprietatea Enel. In toamna, Ford, General Motors sau o firma ucraineana va ajunge proprietarul Automobile Craiova. Fuz
iunea Oficiului de Privatizare de la Ministerul Economiei cu AVAS a fost insa doar un prim pas al unui proces care trebuie continuat. Pe langa companiile care le privatizeaza pana in 2008, AVAS-ului ar trebui sa ii treaca in administrare, pentru o urgenta privatizare, si companiile care inca apartin de alte ministere, de la Posta Romana si Tarom la mai multe proprietati ale Regiei Autonome a Protocolului de Stat.
Imediat dupa aceea, ar trebui revizuita si legislatia privatizarii pentru pachetele minoritare. In momentul de fata, daca vei cumpara 3% dintr-o companie de la bursa, ai niste informatii minime, publice si nimic mai mult decat flerul de investitor in dibuirea unui profit. Daca doresti sa achizitionezi in schimb un pachet similar de 3% dintr-o societate unde AVAS este actionar minoritar, vei descoperi o procedura legala absolut similara cu achizitionarea a 93% (comisie de privatizare, termene similare, dovada bonitatii, conditii de mediu, bilanturi contabile obligatorii etc.). Asta in conditiile in care mai sunt peste 400 de astfel de participatii in ograda statului.
Pasul complementar trecerii in sectorul privat este ca sectoarele economice privatizate sa se organizeze in piete functionale care sa regleze jocul cererii si al ofertei. Reglarea pietei inseamna implicit si preturi mult mai rezonabile pentru consumatori. De pilda, pe masura ce contractele bilaterale din domeniul energiei nu sunt reinnoite, mai mult curent va fi negociat la bursa si diferentele de pret ar trebui sa scada. Totusi, momentan, puterea cumparatorilor nu are forta unei presiuni concurentiale complete, cata vreme 3 distributii de electricitate sunt detinute de stat. Pana la o privatizare completa, este imposibila o concurenta reala intre cei 8 operatori de pe piata distributiei de electricitate.
Dupa reglarea pietelor in domeniul utilitatilor publice, urmatorul pas ar putea fi privatizarea transporturilor. Peste 10-15 ani, sectorul ar putea arata foarte diferit. Taromul nu va rezista pe termen lung fara o privatizare atent gandita si/sau management privat. Privatizarea CFR Infrastructura, una din putinele companii profitabile in domeniul transporturilor, ar putea duce la cresterea concurentei si a investitiilor in capacitate pe o piata unde exista deja doi concurenti privati. La fel, CFR Calatori, ar putea fi, in viitor, un candidat pentru privatizare. Dar mai e ceva drum pana acolo.
In fine, unde putem trage linie? In Marea Britanie (o luam iarasi de exemplu!), chiar si o parte din serviciile guvernamentale au fost incredintate sectorul privat. Fiscul britanic are un contract pe 10 ani cu o firma de consultanta care gestioneaza bazele de date interne si formularele online de plata a taxelor. De aceea, cand se spune ca privatizarea in Romania se apropie de sfarsit, ma enervez de fiecare data. Pai nu mai avem ditamai sectoarele energetice, miniere, de aparare, transporturi si mii de proprietati si terenuri de privatizat? Dar cele circa 500 de companii inca detinute de AVAS? Este evident ca avem de lucru pana prin 2020 toamna, daca nu grabim ritmul!
Atentie!