Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Privatizarea – ca o pilula eficienta

Din portofoliul companiilor de stat, putine se pot mandri cu un management de exceptie, cu o cotatie bursiera peste media concurentior de pe piata, cu un brand puternic si cu niste produse de nisa de nivel mondial. Totusi, compania despre care vorbesc exista – e Antibiotice Iasi. Scopul meu aici este atat de a milita pentru urgenta ei privatizare, cat si de a analiza detaliat cateva motive pentru care ar putea fi o achizitie unica.
Stiu ca vor fi si sceptici, care vor spune: „acelasi lucru a fost promis anul trecut, ba chiar daca stam sa ne aducem bine aminte de catre un fost presedinte care (aici intervine un tusit cu subinteles) este chiar autorul articolului de fata”. E posibil insa ca viata sa nu le dea dreptate.
Sustin – inclusiv in urma unor discutii ample cu mai multe banci londoneze – ca Antibiotice este un model a ceea ce bancherii de investitii numesc „great equity story”. Expresia se traduce partial printr-un argumentar bine inchegat ce se refera la evolutia istorica, bursiera, dar mai ales la potentialul financiar al companiei. Acesta este un gen „narativ” care naste o competitie crancena si pe cale de consecinta poate rezulta intr-un pret al tranzactiei de multe ori peste veniturile brute ale companiei (mai corect, in jargon, EBITDA).
Daca asteptarile de la o eventuala privatizare sunt clar descrise mai sus, nu ar strica sa ne amintim de cateva motive pentru care Antibiotice este unic pozitionata in piata. In

primul rand, reprezinta ultima posibilitate a unui producator de medicamente sau a unui fond de investitii din zona investitorilor in piata farmaceutica de a intra pe piata romaneasca, fara o investitie de la zero. In al doilea rand, piata insasi e atractiva – crescand constant cu 12-15% in ultimii 5 ani, in timp ce fondurile Casei de Sanatate sunt duble fata de 2004. In al treilea rand, Antibiotice detine 9% din piata de generice, o categorie care domina in Romania piata medicamentelor. In plus, costurile scazute pozitioneaza Antibiotice ca furnizor de medicamente al caror pret devine de multe ori pretul de referinta pentru decontarea facuta de Casa Nationala de Sanatate.
Motivele citate mai sus sunt doar o mica parte din motivatia pentru care actiunile Antibiotice sunt tranzactionate pe Bursa la Valori care au atins de 16 ori veniturile brute ale companiei. Un alt motiv foarte serios este echipa de management. Dupa stiinta mea, directorul Antibiotice este, alaturi de directorul Oltchim, singurul director care mai conduce de 17 ani, neintrerupt, o intreprindere de stat. Si o conduce foarte bine, reusind un plan de investitii ambitios, finantat pe parcursul ultimilor ani in mare parte prin reinvestirea dividendelor care ar fi revenit statului si doar in mica masura din credite bancare. Ba mai mult, acest director a reusit omologarea si exportarea produselor in Statele Unite si in Europa si schimbarea completa a liniilor de fabricatie care arata in realitate ca un pliant al unei intreprinderi germane.
De aceea, privatizarea Antibiotice va genera un interes imens si va angrena foarte multi jucatori – foarte posibil peste 20 dupa ultimele mele estimari.
O parte importanta va fi reprezentata de companii farmaceutice de generice, care incearca sa isi extinda prezenta in Romania si sa foloseasca forta Antibiotice pentru o lansare regionala. O alta parte va fi reprezentata de un alt gen de investitori – fondurile de investitii (multe dintre ele cu profil specializat asupra sectorului farmaceutic). Ele trebuie sa participe cu sanse egale la procedura de privatizare.
Scopul final al intregii tranzactii ar trebui sa fie unul singur: maximizarea pretului obtinut de stat pentru participatia de 53% pe care o detine, printr-o procedura cat mai transparenta, care sa contina foarte putine conditionari.
Succesul unor tranzactii private pe piata in ultimii ani obliga la o atentie sporita in construirea strategiei de privatizare, mai ales ca viitorul detinator al Antibiotice va trebui sa concureze parte in parte cu alti grei ai industrei, cum ar fi Ranbaxy (care detine Terapia) sau Zentiva (care detine Sicomedul).
In general, tratamentul cu privatizarea poate fi recomandat cu multa caldura majoritatii intreprinderilor de stat – presiunea pentru performanta creste, valoarea pentru actionari devine cuvantul de ordine, iar piata devine singurul reglementator – chiar daca asta inseamna ajustari uneori bruste la nivel de strategie sau de management. De aceea spun ca privatizarea este in general la fel ca o pilula buna, cu efecte terapeutice imediate.

21 nov.2007

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap