Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

RAFO, o “tristete de etapa” si un pariu cu Robert Turcescu. Bonus Marin Anton il rapune pe Adrian Papahagi

Adun elemente in acest articol care nu par a avea un numitor comun – bani, politica, discutia cu un fost presedinte, petrol si evaziune fiscala plus un pariu un realizator de televiziune, Robert Turcescu pe numele sau. Nicaieri in lume nu ai putea conecta elementele astea disparate, exceptie face Romania, cea “mereu surprinzatoare”, cea mereu incalcita, tara in care atunci cand tragi de un fir, poti sa te cutremuri cand ajungi la ghem.
Episodul 1(2001): Castelul Windsor din Marea Britanie
Era cu peste patru ani inainte de implicarea mea in viata publica din Romania si cariera de consilier al premierului. La vremea respectiva, eram student la London School of Economics si impreuna cu unul-doi prieteni am mers catre Castelul Windsor al Reginei. Nu ne-a asteptat Elizabeta a doua, am zarit rapid un presedinte al BERD si am mers acolo pentru a ne intalni informal cu domnul Emil Constantinescu, impreuna cu unul-doi colegi. Singurul lucru tangibil pe care il primisem de la el pana atunci fusese acea scrisoare personalizata la implinirea celor 18 ani – numele meu, “Razvan – Catalin” era scris cu stiloul, semnatura dlui Constantinescu era de asemenea trecuta cu stiloul, parea ca si-a luat din timp. Am observat mai tarziu ca, de fapt, cele doua nume erau de fapt scrise de doua maini, in doua culori de cerneala diferite – niciunul nesemanand cu scrisul presedintelui, mai tarziu a confirmat si Dorin Marian ca a fost o miscare gandita de consilierii presedintelui pentru cei care implineau 18 ani.
Cand ne-am intalnit, insa, domnul Constantinescu nu a avut o reflectie legata de viata de presedinte sau sfaturi legate de tinerii studenti pe care ii avea in fata, singurul sfat a fost sa ne gandim la o noua miscare in viata publica, Alianta Populara, pe care tocmai o crease – si sa ne alaturam ei. Am primit un material doctrinar si am ascultat (foarte sceptici, dar politicosi) vreo ora si jumatate.
Chiar daca dl Emil Constantinescu este orator convingator cand stai fata in fata, mi-am dat seama atunci, cu putinele date pe care le aveam, ca Alianta Populara nu va ajunge nicaieri, chiar construita fiind de un presedinte al Romaniei dupa finalul mandatului. Multi ani mai tarziu, un alt presedinte construieste Partidul Miscarea Populara, apropiindu-se de un alt final de mandat. Efectul va fi acelasi, in opinia mea – un partid de buzunar din care se vor alege, cand va fi necesar, un palc de politicieni de pripas ce se vor aglutina intr-unul dintre partidele mari, acolo pe unde se vor putea aciua, pe principiul binecunoscut in politica romaneasca: “Nimic nu se pierde, totul se tranforma”.Cel putin in mintea mea, situatia este absolut paralela, chiar si numele e similar, ideea de constructie este similara – un fost presedinte care isi cauta o perna de aterizare.
Episodul 2 (2006): O discutie cu Marin Anton
In 2006, eram deja presedintele AVAS si ma lovisem deja timp de un an si ceva de una dintre cele mai spinoase probleme ale statului roman, anume RAFO. Pentru memorie, in 2004 se trecuse de Guvernul Nastase o Ordonanta de Urgenta prin care datoriile erau transformate in actiuni (modelul Rompetrol), iar Guvernul Tariceanu a suspendat si ulterior invalidat respectiva Ordonanta de Urgenta chiar pe 28 decembrie 2004, prima zi de functionare a noului guvern, cea in care s-a adoptat si cota unica. Situatia datoriilor (din memorie , de peste 300 de milioane de euro) pe care RAFO le avea la buget era atat de grava incat inclusiv Departamentul de Stat, la pachet cu toate institutiile informative ale stului se interesau de subiect. Acuzatiile cuprinse in documente serioase (nu toate romanesti) erau de un actionariat-fantoma, acuzat de spalare de bani, de evaziune fiscala, de bani negrii manuiti de colo-colo.
Despre Marin Anton nu auzisem foarte multe pana cand nu a venit la o intalnire, desi daca stau acum sa scotocesc exista cateva investigatii despre domnia sa – vezi un inceput foarte bun din Revista Bilant aici: http://investigatiilacheie.blogspot.ro/2009/05/micile-secrete-ale-lui-marin-anton.html). Domnul Anton a fost manager la RAFO Onesti (un contract de management semnat pe o suma fabuloasa), in vremea cand sindicatele de acolo blocau drumurile nationale de langa rafinarie, tropaind din picior ca nu e necesar sa se plateasca datoria catre bugetul de stat si ca sunt ticalosi toti – inclusiv subsemnatul – care cautau un comportament fiscal corect (vezi stire si aici http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-07-05/muncitorii-de-la-rafo-au-iesit-din-nou-in-strada.html) . Vorbim de asocierea dlui Marin Anton cu o poveste care il implica, intr-o alta secventa, si pe dl Teoader Gaurean, pe Marian Iancu si vorbim de lucruri care nu au fost niciodata lamurite pe deplin (de altfel un dosar penal stufos a ramas spart, initial, si apoi oarecum in aer). Un alt articol interesant a fost publicat de Evenimentul Zilei si il gasiti aici:http://www.evz.ro/detalii/stiri/noii-sefi-de-la-rafo-416369.html
Episodul asta la RAFO intervine dupa episodul Tender, cel in care dl Tender era consiliat juridic dl Ponta, pe atunci un june avocat in plina afirmare; consiliat intr-un mod atat de apasat incat l-a investigat CSM-ul pe domnul Ponta…vorbim de o serparie financiara pe care nu o pot detalia intrutotul, intrucat o buna parte a informatiilor care mi-au ajuns prin fata ochilor continua sa fie secretizate, ca atare informatiile de mai sus sunt din sfera publica si sunt singurele pe care le pot dezvalui, fiind responsabil si acum, dupa 7 ani de la terminarea mandatului de demnitar, de confidentialitatea unor lucruri. Mai pot spune doar atat – legat sau nu de subiect – doi oameni importanti din serviciile secrete care s-au ocupat de acest subiect sunt intre timp la doi metri sub pamant. Desigur, bolile…oboseala…leucemia…Altii, insa au promovat.
Nici macar nu trebuie sa ma credeti pe mine, trebuie doar sa citam cate ceva din celebrele telegrame Wikileaks ale guvernului american, reproduse aici de Kamikaze: http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/ambasada-sua-basescu-fara-reactie-in-cazul-rafo/
“(S) RAFO’s convoluted story of corruption, fraud and non-transparent deals continues. The court and creditors have yet to reach a decision on the refinery’s fate. Meanwhile, labor union pressure, press campaigns and even high-level lobbying from Austrian Vice-Chancellor Hubert Gorbach seem to be pushing the GOR toward the Russians. Former AVAS head Oresanu had spearheaded an aggressive approach against Calder-A’s takeover attempt. Atanasiu and the PM may be keen to use RAFO as a tool in their simmering conflict with President Basescu.”
In treacat fie spus ca dl Basescu a decis la un moment dat sa “re-evalueze” situatia de la Rafo, iar urmare a re-evaluarii dl Anton, din manager RAFO, a devenit secretar de stat in doua ministere. Intre timp, topul Forbes il crediteaza cu o avere de aproximativ 10 milioane de euro. Tot in treacat fie spus, pana la urma datoria care ar fi “falimentat compania” a fost achitata, din cate stiu, sau cel putin peste 200 de milioane de euro din ea. Cei care m-au atacat la vremea aceea in toate felurile posibile, cei care au luat spatiu publicitar in toate ziarele din Romania intr-o singura zi pentru a ma calomnia (reclamele platite pe jumatate de pagina atasau poza mea langa niste facaturi fara precedent, niste orduri nejustificate de genul “cele 6 minciuni ale lui Orasanu”) au fost dovediti, peste ani, drept ceea ce sunt : niste mincinosi, evazionisti, zurbagii, niste cozi de topor cu conexiuni politice care, probabil, vroiau sa mai dea o gaura la stat daca ar fi avut un presedinte AVAS “mai maleabil, mai intelegator”, asa cum ma indemnau diversi sa devin. In fond, niste soparle nerusinate cu conexiuni pana la varf, acolo unde a ajuns putreziciunea din asa-zisul serviciu public.
Episodul 4 (2010-2012) – O cariera administrativa fulminanta
Nu sunt foarte sigur asupra datelor exacte ale fiecarui mandat, dar dl fost manager la Rafo Marin Anton a ajuns la un moment dat secretar de stat la Ministerul Mediului si secretar de stat in Ministerul Transporturilor, pe linie PDL. Mai precis, a fost prima data la Transporturi, iar aici pot fi gasite unele dintre motivele plecarii, prezentate intr-o ancheta Curentul:http://www.curentul.ro/2011/index.php/Actualitate/Afacerile-necurate-ale-secretarului-de-stat-Marin-Anton.html. Dupa ce a reajuns in Parlament, Dl Marin Anton a fost trimis vicepresedinte la Comisia de Agricultura din Camera Deputatilor (vezi aici o stire Digi 24:http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Cine+este+Marin+Anton+initiatorul+legii+ca+supermaketurile+sa+fi), unde s-a distins mai intai prin propunerea unei legi pentru inchiderea supermarketurilor la sfarsitul saptamanii. Apoi s-a distins prin virarea brusca spre PNL, iar pentru ca portretul sa fie desavarsit, dl Marin Anton s-a indreptat spre Partidul Miscarea Populara, dupa ce parasise PDL-ul cu trei zile inainte de finalul guvernarii lui Mihai Razvan Ungureanu. Domnul Ciucu l-a numit “ticalos banal” pe dl Anton pe Facebook, deci formularea nu imi apartine – i-am raspuns domnului Ciucu ca dl Anton este ceva diferit. Motivele le aveti descrise mai sus si este o poveste care se scrie pentru prima data.
Episodul 5 (2014) – Un schimb amical de replici pe Facebook
Doamna Udrea, de pilda, anunta cu fast pentru Miscarea Populara : “Ne-am propus să facem altfel de politică, faţă de politic pe care o fac partidele deja consacrate, altfel de politică faţă de USL şi faţă de alte partide din opoziţie.”. Povestea despre oameni noi, credibili, adevarati se baza pe figuri precum Papahagi, Baconschi, Funariu, Tomac (pe ultimii doi eu unul ii apreciez).Cum poti, totusi, sa alaturi acestor actori pe cineva precum Marin Anton, fara sa rezulte un ghiveci greu comestibil pentru oameni?
Chiar cu cateva zile inainte de aceasta poveste urata, reactionasem pe Facebook la un slogan pe cat de bine construit verbal, pe atat de neverosimil al lui Adrian Papahagi. Citez din memorie : „Partidul Miscarea Populara, urmeaza statia Victoriei, cu peronul pe partea dreapta!”, reactionand (din nou citez din memorie) : „ Din punctul meu de vedere PMP se indreapta mai degraba spre depoul IMGB, sau spre celalalalt depou de pe Magistrala 5, care este doar 40% construit”. Domnul Papahagi, probabil patruns de spiritul democratic al dialogului polemic, a reactionat neraspunzand in vreun fel, insa scotandu-ma de pe pagina domniei sale de Faceobok. Si mai ciudat, in apararea domnului Papahagi a sarit domnul Robert Schengen Nicolae Turcescu. Domnul Turcescu, cel ale carui emisiuni 100% le urmaream in familie cu niste ani in urma (inclusiv celebra emisiune in care dna Udrea a fost facuta zob si a trebuit sa demisioneze), in calitatea domniei sale de jurnalist independent, sarea in apararea unui politician, fara sa fi fost implicat in discutie – polemica era intre mine si dl Papahagi. I-am raspuns si pe Facebook, amintindu-mi de un cantecel simpatic: „Aoleu ce taraboi, dai intr-unul tipa doi”.
Episodul 6 (2014-2016) – Un pariu cu Robert Turcescu
Robert Turcescu, fara a fi provocat (si initial fara a fi amestecat intr-o discutie care era intre mine si dl Papahagi), a plusat si a propus un pariu. E atat de sigur, a spus, incat poate pune pariu ca Papahagi va avea un viitor politic, cu alte cuvinte ca partidul nu va ajunge la depoul IMGB, cum spuneam eu. Eu, uluit de propunere, am acceptat totusi pariul – cu intentia de a vedea cat de departe merge sustinerea unui jurnalist (si nu orice jurnalist) pentru un politician. Am propus ca ramasagul, miza pariului sa fie urmatorul: cel care se dovedeste ca nu a avut dreptate va explica in trei emisiuni de televiziune, pe larg, motivele pentru care a judecat situatia gresit. Turcescu in emisiunea lui, eu pe unde sunt invitat. S-a lasat apoi o tacere adanca, nu s-a mai mentionat nimic de vreun raspuns.
Apoi, zilele trecute, cand dl Papahagi a demisionat (s-au s-a retras, cum sa spun mai bine? sa nu fim rai, nu e o retragere/ demisie dezonoranta) din Partidul Miscarea Populara. S-a retras, atentie dupa urmatorul mesaj pe Facebook – care il arata cum este, cantitate neglijabila in formatiunea in care este, formal, co-fondator:
“Nu știu nimic despre venirea niciunui Marin Anton la PMP, deși sunt vicepreședinte fondator. Dacă a fost primit fără știrea mea, e grav. În principiu, dacă vine el, demisionez eu din partid. Ca să fie clar și să nu mi se mai ceară declarații.”
Dialogul meu cu Robert Turcescu a continuat, public, pe Facebook:
Razvan Orasanu: “Robert Nicolae Schengen Turcescu, cum mai ramane cu credinta in cariera politica a lui Adrian Papahagi pe care o credeai infloritoare in urma cu foarte putin timp, cred ca sunt doua saptamani sau ceva similar? Ai refuzat sa pui pariu (l-ai fi pierdut cu brio), dar poate e necesar un comentariu…cat de mic….”
Dl Turcescu a raspuns, dupa o gandire suplimentara:
Robert Nicolae Schengen Turcescu: Bine, Razvan Orasanu, am priceput jocul: fortezi un raspuns, il vei avea. Dar ai prostul obicei de a forta concluzii la inceputul meciului.Adrian Papahagi n-a murit. Nici macar politic. Prin urmare, viu fiind, tin in continuare pariul. Ii dam si-o dimensiune, sampanie scumpa, ca sa-l punem pe Marius Stoian la treaba. Prin urmare, Adrian Papahagi e in continuare o figura politica pe care pun la bataie un capital de incredere si speranta pe care nu mi-l spulbera o reactie venita dupa constatarea amara ca in politica nu exista Feti-Frumosi si neprihaniti. O sa-i treaca, o sa admita jocul politic si va merge inainte. Nu e cel mai bun politician din garda tinara, dar are capacitatea de a deveni un reper. Declaratiile lui recente si tristetea de etapa care-l incearca sint confirmarea unui caracter puternic. In plus, omul e cultivat, inteligent si bun orator. Are idealuri si asta nu-i putin deloc. N-a ars etapele, nici macar la capitolul dezamagirilor cauzate de realitatea politica a acestor vremuri. Va fi. Si va fi mai bun decit multi altii. Sa-ti notezi asta si sa mai tii minte ceva: sampania trebuie sa fie musai rece si, daca tot pierzi, la vremea respectiva sper sa avem ocazia sa ciocnim” idei fata in fata. Termenul il stii: maximum doi ani!
Va las pe fiecare sa apreciati singuri, sunt curios ce punct de vedere aveti. Pun punct spunand doar atat : nu am pus pariu in viata mea pe sampanie, de altfel abordarea“sampanie si caviar”, dupa cum stiu toti cei care au discutat macar 5 minute cu mine, vreodata, nu ma caracterizeaza. Deloc. Totusi, daca insista domnul Robert Turcescu, pot fi de acord si cu sampania, si cu termenul de “maxim doi ani”(initial era vorba de europarlamentarele din acest an, dar treaca de la mine), pentru un pariu public (propus de dl Turcescu si nu de mine),in legatura cu dl Papahagi si viitorul sau politic. Acest viitor politic este inexistent in opinia mea – atat cel de acum, cat si cel de peste doi ani, dupa ce domnul in cauza va fi trecut peste “tristetea temporara” cum o numeste dl Turcescu. Pana una alta dl Papahagi a cazut rapus de Marin Anton (nu un oarecare Marin Anton), despre care nici macar nu stia ca va veni in partid, desi a fost vicepresedinte fondator. Un Marin Anton, infinit mai periculos pentru Romania decat Adrian Papahagi, despre care se pot spune multe, dar nu si ca ar fi fost manager la o companie investigata penal pentru evaziune fiscala si spalare de bani.Pot spune pe dos – Papahagi are educatie, o doza de idealism induiosatoare, poate inclusiv are dorinta nu de parvenire ci de a face bine…Totusi, oare asta o fi noua politica, noile orizonturi, noua generatie? Jos Papahagi, sus Marin Anton? Oare asta sa fie ceea ce Elena Udrea propune cu “un alt fel de a face politica”?
UPDATE
Stefan Dragos spune:
Sincer, e primul articol al dvs pe care il citesc si plecand de la faptul ca sunt un admirator atat al domnului Turcescu cat si al domnului Papahagi, vreau sa spun ca mi-a facut placere sa citesc acest articol. Fac parte dintre cei care chiar cred in cariera politica a lui Papahagi dar cred, de asemenea, ca veti castiga pariul deoarece un politician tanar ca Papahagi are nevoie de muuuuuult timp pentru a fi identificat ca “noul” politician. Din pacate, in Romania e mult mai usor sa faci politica urland decat sa expui principii, idei, educatie si valori morrale. Iar ca exemplu o sa-l dau pe domnul Ungureanu care e unul dintre cei mai valorosi politicieni romani dar care nu se poate evidentia el fiind inghitit de mocirla politicianista de la noi.
Complimente pentru articol.

21 feb.2014

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap