Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Refacerea din temelii a statului roman si a structurilor sale, pariul urmatorilor 10 ani

Cei care vor discuta cu orice roman obisnuit, oprit pe strada din fuga sa, pret de mai mult de 5 minute vor ajunge la cel mai mare “rau” al Romaniei – statul insusi, sau mai precis functionarea sub orice critica, uneori cu mult sub limita de avarie a institutiilor care ar trebui sa il deserveasca si sa ii furnizeze servicii.
Premisele fundamentale in comunism si in democratie se pot explica in oglinda. Daca pentru un sistem comunist individul este pana la urma parte a unei mase (sau uneori parte a unei clase sociale – daca esti muncitor te promovam, daca esti urmasul regimului burghezo- mosieresc te dam afara din facultate), pentru democratie intreg sistemul se bazeaza pe dorintele libere, aspiratiile, dreptul de asociere al unui individ. Sistemul comunist opera asadar cu notiunea de “populatie”si “popor”(ele mai supravietuiesc mai ales la politicienii formati inainte de 1989), in timp ce sistemul democratic ar trebui sa porneasca de la cetatean, cu drepturile , libertatile dar si obligatiile sale (mai ales cu privire la ultima parte nu ne-am lamurit in 25 de ani) , sau, si mai precis de la notiunea de “contribuabil” – adica exact cel care plateste din buzunarul propriu pentru ca o armata de birocrati tafnosi cu comportamente de caporali care fac smotru cu racanii(vezi Mos Teaca) sa il faca albie de porci, cand cere lamuriri cu privire la hatisul adminstrativ. Evident, a dicta pentru niste “mase”/ a pretinde ca stii ce sa faci pentru popor este fundamnental deobsebit de a reprezenta niste indivizi diferiti si a pune in functiune mecanisme democratice pentru a-i servi in mod real (noi nici pe asta nu o facem, politicianul din nefericire inca se mai crede uneori vataf de judet, tartor pe tarlaua lui, care suduie,improasca invective, dicteaza, suna ministri, bate cu pumnul in masa, etc.) .
Radacina situatiei actuale o gasim inainte de 1989, iar structurile statale au trecut in mare parte intacte prin Revolutie. Statul comunist functiona intr-un mod hiper-centralizat, pentru a controla o tara europeana mediu, functiona cu un aparat urias administrativ-birocratic pentru ca se baza pe coercitie si nu pe persuasiune sau participare democratica, functiona prin impartirea in unitati teritoriale mai mici decat au fost ele inainte pentru a controla teritoriul mai bine cu structurile de partid si cele administrative. De asemenea, premisa de baza era ca partidul controleaza administratia si nu invers – exact cum se intampla pana in ziua de azi, pentru ca politizarea are origini vechi, atat de vechi incat au devenit parte din ADN- ul nostru politic. Sa observam doar ca aparatul represiv – constituit in mare parte din servicii de informatii dimensionate la un nivel care putea prelucra cele cateva milioane de dosare de informator nu permitea, atunci, infiltrarea sistemului politic (daca vroiai sa racolezi un membru de partid, mai ales unul de conducere,aveai nevoie de aprobare scrisa).
In plus fata de structura centralizata si premisa de baza de la care se pornea, aveam parte de un sistem unitar, centralizat, dirijist, care avea la baza celebrele planuri cincinale. Planurile se traduceau apoi la nivelul fiecarei unitati administrative/cooperatiste – cu alte cuvinte primeai lumina de la Bucuresti sau altfel spus, primeai instructii din capitala, de la secretariatul Partidului Comunist si de la secretarii regionali, nu “faceai de capul tau”. Ne miram dupa 24 de ani, in lipsa de descentralizare si imputernicire a structurilor locale si a oamenilor obisnuiti asteapta mereu “instructiuni de la centru” – chiar si in caz de inundatii sau catastrofe…in continuare ne asteptam sa faca personal conducatorii turul zonelor inundate (bine, nu ne asteptam sa fie dusi in spate de jandarmi intr-o barca, dar asta e o alta problema). Aveai de asemenea, un sistem de propagandisti (Ion Iliescu este un exemplu) care aveau sarcina trasata de la partid sa mearga sa “vorbeasca cu masele”. Inca mai exista si azi bizoni politici care tot cu masele vorbesc….Cat despre planurile cincinale, le-am desfiintat fara a pune in locul lor nimic (cele 25 de strategii nationale/planuri nationale/ strategii sectoriale le echivalez, chiar asa, cu numic).
La pachet cu structurile statale intreg esafodajul acestui sistem este sustinut pana astazi de un sistem bugetar bazat pe un sistem contabil infiintat de francezi in anii ’60 , insa preluat cu ravna mare de romani si facut chiar mai stufos si putin comprehensibil decat originalul. Rezultatul, 25 de ani mai tarziu este faptul ca indiferent de guvernare avem un sistem contabil, bazat pe clasificatii bugetare, de parca realitatea unor proiecte ar putea fi impartita foarte simplu in cheltuieli materiale, cheltuieli de capital, cheltuieli de personal….Asa se ajunge, de pilda, ca sa ai intr-o clinica mare bucuresteana de cardiologie un aparat de 5 milioane de dolari (cheltuiala de capital), dar sa nu ai acele materiale consumabile care deservesti acel aparat (cheltuieli din alt tip de clasificatie bugetara) si sa nu ai posibilitatea sa faci training specializat (pentru ca s-a gandit cineva sa iti inghete cheltuielile de personal – subcapitolul de instruire si specializare). Asa se ajunge sa nu ai capacitatea structurala de a fi flexibil si a analiza organigramele– iar cand tai cu 25% sa tai croitoreste, de sus pana jos, salariile bugetarilor.
Si sistemul clientelar este format in conlucrare cu sistemul statal. In vremea lui Nea Nicu, cei 100 de lei in plus la salariu ar fi trebuit sa potoleasca o populatie care era tinuta cu ratii, intr-un sistem politic opresiv. Si astazi, punga de malai si zahar si cozile la pui congelati sunt menite a tine sub control acea parte a populatiei care fie nu are constiinta democratica, fie nu isi valorizeaza un vot cu mai mult decat valoarea unor produse. Baza sistemului clientelar este de a cere de la “boier”/”baron”/primar/vataf sa iti dea si tie un oscior de la masa lui de imbuibati – prin definitie in cadrul acestei tranzactii cetateanul fiind cel umil si mic, care cere, iar “marinimosul” (care isi face plinul de 7 ori furand apoi din bani publici) este politicianul care da si imparte…Cand oamenii vor ajunge la constiinta cetateneasca – cea in care este nu doar indreptatit, dar obligat sa il ia de maneca pe ales, sa ii ceara socoteala ce a facut cu banii lui – se vor schimba multe, iar lucrurile astea se construiesc in timp….
De aceea, singura solutie valabila, singura solutie structurala care se va impune in urmatorii ani va fi de reforma profunda, reinventare (daca preferati termenul lui Bill Clinton/ Al Gore), restructurare (daca preferati exemplul Margaret Thatcher/ John Major). Tarile au facut-o de mult – Marea Britanie in anii ’80, Statele Unite in anii ’90, toate guvernele sunt alcatuite structural altfel decat erau. Pentru individ ai nevoie de servicii personalizate – ca nu mai vorbim de “populatia” si de “masele” care stau precum vitele ordonante in cozi, in fata unor functionari tafnosi. Pentru a gasi solutie la la structura centralizata, avem nevoie de o reimpartire administrativa in regiuni mai mari, care pot ajuta dezvoltarea economica si sunt capabile de serviciile publice cerute inclusiv de investitori. Pentru a conduce descentralizat, avem nevoie de empowerment (imputernicire suna foarte comunism, nu e o delegare de responsabilitate de la un stab mai mare la unul mai mic, este o forma de a starni pasiunea celor mai mici din schema administrativa de a avea initiativa). In loc de buget pe clasificatii bugetare, avem nevoie ca de aer de o bugetare pe proiecte si programe. Unde sunt solutiile la aceste probleme fundamentale in dezbaterea publica? Eu, unul, nu prea le vad nicaieri….Stimati cetateni ai Romaniei, daca nu mai vreti sa fiti parte din masa amorfa numita “populatie” (sau, vorba unuia, populime), vremea va veni curand sa reactionati.
Formulele sunt multiple. In Marea Britanie/ SUA este o banalitate sa poti interactiona online cu fiscul si majoritatea structurilor administrative, 24/7/365. In Polonia si Franta, activele de stat au continuat sa fie privatizate in plina criza. In mici orasele din SUA, poti da click online pentru a raporta o groapa in asfalt si ea este plombata in 48 de ore. In Romania, zilele trecute o functionara de la Posta (aproape de Piata Romana) s-a scuzat ca nu poate acepta plata prin card la Posta, “noi nu avem POS-uri, noi suntem inca in urma, domnule”. Regiunile nu s-au refacut – iar dezvoltarea tarii va avea de suferit pana nu se vor face. Romania incearca sa prospere in secolul XXI cu structure de secol XIX, uneori de secol XX – e ca si cum concurezi un supersonic cu avionul lui Aurel Vlaicu.

28 iul.2014

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap