Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Sacalii ataca din nou, muscand din retetele compensate

Am un deja-vu in aceste zile urmarind fistichiul mod in care noua reteta electronica este prezentata in public, hulita fiind deja de jurnalisti cu o memorie de trei zile – si nici aceea intrega. Pentru cei care nu stiu inca, un nou sistem al Casei de Sanatate, amanat in trecut de toate guvernarile pana la Pastele Cailor, apoi pana la Calendele Grecesti este pe cale sa fie pus in opera. Sistemul presupune existent unei retete care sa poate fi urmarit, printr-un sistem informatic ce leaga medicii de familie, farmaciile si pacientii. De ce tipa unii reprezentati ai sistemului? Pentru ca transparenta va insemna mai putina talharie din bani publici, iar acei sacali care sfasaiau hulpav starvul bugetului de stat, mestecand ciozvarte zdravene, multiplicate prin suplimentari bugetare, nu o vor mai putea face la fel de simplu. Nu sugerez, Doamne pazeste, ca talharia va fi stavilita de tot – ca doar nu s-a gasit leac inca nici pentru cancer – insa ea va mai fi domolita nitelus.
Pentru a ma explica, trebuie sa ma intorc la momentul martie sau aprilie 2005, botezul meu de foc in ale guvernarii, Romanian style. 23 de ani, proaspat consilier al premierului de cateva luni, primesc o insarcinare aproape imposibila, impreuna cu un alt coleg de la Cancelaria Premierului. Sa negociem, in numele premierului, direct cu tot lantul din sistemul medical – reprezentantii Colegiului Farmacistilor, Colegiului medicilor, producatorii si distribuitorii de medicamente. Reusim amandoi, dupa aproape doua luni de negociere, cu mari eforturi, sa realizam acest lucru – trecand peste capul Ministrului Sanatatii, ministru care a fost de altfel schimbat foarte rapid dupa aceea (fiindca parea mai ocupat sa tina partea producatorilor de medicamente ce il trimisesera la conferinte in strainatate, in specialitatea lui, in tari exotice, in hoteluri luxuriante). Povestea “valora” un sfert de miliard de euro “blocati” pe lant. Tara era zguduita de un iures de tipul celui care e probabil sa reapara in perioada urmatoare – insa era mult mai agresiv. “Montajul mediatic” sprijinit cu publicitate de sectorul medical era impecabil si pleznea guvernul in moalele capului prin crawluri, breaking news-uri si insiruire la toate stirile de la ora 7 – cetateni filmati la coada de medicamente, farmacisti depasiti de situatie, care nu stiau de capul lor si care atinsesera plafoanele de cheltuiala, pensionari care blestemau guvernul si o harmalaie generala care costa foarte mult.
Ce se intamplase de fapt si care era sistemul nebun, in vigoare pana anul trecut, sau de fapt in vigoare in fapt pana noul sistem prinde radacini? Cetateanul Georgel mergea la medicul de familie, care ii scria o reteta compensata de stat, cu care reteta cetateanul ajungea la farmacie si de unde teoretic primea medicamentul. Nebunia? Nu stia nimeni cate retete s-au scris in sistem, cate sunt in plata si ele nu aveau o valabilitate. Adica, fara trasabilitate, fara masuratoare, fara ca cineva sa stie cate intrari si cate iesiri sunt. Nu exista un sistem informatic, iar limita de plafon era stabilita practic de medic, prin ceea ce scria in reteta – tinand seama doar de hotararea de guvern cu lista de medicamente compensate. Paranteza culturala – aproximativ doua treimi din costul de medicamente (deci din piata) e suportat de stat, fiind una dintre cele mai mari piete ramase unde statul are un cuvant important de spus.
Unde a dus sistemul de coruptie? El s-a imprastiat fulgerator , pe tot lantul – doctorii au fost plimbati in excursii in Tahiti la congrese medicale si au prescris dupa aceea anumite pilule pentru cardiaci, sprijiniti de distribuitori medicalii ai firmei x care vroiau sa creasca cota de piata a companiei lor. Farmacistii, fata in fata cu pensionarii furiosi care isi cereau medicamentele, au fost ademeniti cu diverse discounturi de producatori di si distribuitori pentru a accepta sa primeasca retete si dupa ce plafonul farmaciei era depasit. Au devenit mai multi si au deschis mai multe farmacii, fiecare evident cu un nou plafon de la Casa de Sanatate. Nu a mers nimeni la puscarie vreodata pentru ca au bagat mana in buzunarul statului peste contract – Guvernul a achitat mereu datoriile in plus, pus in fata oamenilor furiosi, care apareau la televizor. Producatorii si distribuitorii au dus-o excelent in vreme de criza. Guvernul insusi a publicat o noua si o noua lista de compensate in functie de lobby-urile producatorilor de medicamente – astfel incat la un moment dat medicamentul care devenise cap de lista nu era compensate deloc in alte tari europene.
Care era sistemul financiar de fraudare a statului, luna de luna, reteta cu reteta? Banii (vreo doua miliarde de euro cand m-am uitat ultima data pe buget) sunt tinuti la Casa de Sanatate, care “aloca” plafonurile farmaciilor, limita dincolo de care cica nu ai avea voie sa cheltui. “Fraierii” care sunt cumpatati si nu depasesc plafonul sunt intrecuti de “descurcaretii” care iau mai multe retete decat e echivalentul plafonului iar apoi vin cu sacii de retete compensate sa le depuna la Casa de Sanatate. In timp, sistemul, fara un control, s-a stricat in asa hal incat s-au gasit medicamente compensate consumate de CNP-uri care apartineau unor morti veseli, care consumau evident medicamente cu ghiotura, pe lumea cealalta. S-a descoperit un singur medic intreprinzator care scrisese retete intr-o luna de peste un miliard de lei vechi. Apoi – sistemul se bloca din cand in cand pentru ca datoriile din ce in ce mai mari erau platite, dar cu intarziere – intarziere care a ajuns pana la 250 de zile in loc de cele 30 de zile normale. Apoi a venit FMI-ul si a spus ca Romania sa nu mai aiba arierate – adica datorii in lant si toate datoriile la zi au fost platite, la fel cum, periodic, au fost achitate toate sumele restante, indiferent de cat de mari au fost, indiferent daca respectivele cheltuieli au fost angajate legal. Adica, sacalii au mai primit niste carnita frageda si moale, pe care au molfait-o rapid, platita din buzunarul celui care citeste acest articol. In 2004, carnita “costa” vreun sfert de miliard de euro, in 2012 ea a ajuns la aproape un miliard.
CNAS-ul, condusa politic pana in ultimul judet,s-a facut in principal ca ploua. In primul rand, controalele care au scos la iveala CNP-uri de morti si doctori care scriau medicamente pentru tot orasul, nu doar pentru pacientii pe care ii aveau. In al doilea rand, dragalasii din sistem au vrut pe cat posibil sa amane chiar si primirea de laptopuri gratuite de la minister. Apoi, programul de informatizare a fost sabotat sistematic, din interior – in zece ani de implementare, sistemul tot nu a fost pus la punct. Pe de alta parte, companiile de medicamente puteau veni la Casa pentru a depune saci de retete, pentru ca nimeni nu avea controlul numarului lor si al valorii lor absolute. S-au descoperit falsuri. Sistemul de coruptie s-a mutat mai apoi mai sus; era necesar doar un semnal referitor la cati bani vor veni si la tanc soseau retete de respectiva valoare, ba chiar si peste – sa vada Ministerul Finantelor ca trebuie suplimentat bugetu’, dom’le. Fondurile au crescut de patru ori, aproape, intre 1999 si 2008 – apoi au scazut nitelus, dar nu cu foarte mult.
Nou propusul sistem al retetei electronice ar avea o sansa sa mai repare cate ceva. Evident, orice nou sistem in Romania, insuficient testat si implementat la plezneala debuteaza cu nervi, cearta, scandal, pensionari care, stand la coada, lesina – dar si cu camere de luat vederi care sunt exact la momentul potrivit pentru a inregistra chestiunea. Desi putea prescrie retete electronice din 1 iulie anul trecut, multi se confrunta acum cu probleme, cand devine obligatorie folosirea sistemului.Daca pana acum mortii consumau medicamente compensate, iata ca se poate si alminteri in Romania mereu surprinzatoare. Citesc dintr-un ziar central : “ Un exemplu este Vasile G., de 54 de ani, din Bucureşti, care nu a putut primi reţetă electronică, deoarece în sistemul informatic figura ca decedat. „Medicul meu de familie a făcut o sesizare, apoi a trebuit să mai fac un drum la Casa de Asigurări şi de-abia apoi am putut primi reţeta“, povesteşte Vasile G.” Este insa eronat a spune, din cauza unor probleme initiale ca trebuie sa se revina la sistemul in care doctorii pre-completau retetele (cu litere ce nu puteau fi citite) si nu aveau decat a le stampila cand sosea pacientul, indiferent de rezultatele consultului.
Deci, inainte de a demola reteta electronica – sau a o sabota din interior, cum e probabil sa se intample – va rog sa reflectati putin.
P.S. Nu scriu aici despre decizia de a orienta banii Casei de Sanatate doar spre spitalele publice. Observ doar ca cea mai mare pierdere in Bucuresti o are Sanador – peste 3 milioane de euro.

14 ian.2013

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap