Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Scumpirea benzinei, aplaudaci si vuvuzele

Aplaudacii pro şi vuvuzelele contra duc o straşnică bătălie televizată pe preţul benzinei. Lacrimi de crocodil în studiouri pentru consumatorul intervievat la pompă, cifre de scumpiri care umplu ecranul, circ.

Politicienii contribuie şi ei la chirăiala generală, acuzându- se stupid, de parcă dacă îşi dau unul altuia cu hârtiile în cap, în direct la televizor, scad preţurile. Societatea civilă tace chitic – e mai sexy în aceste zile să vorbeşti despre corupţie şi Codul Muncii.

Să o luăm cu începutul. Benzina care va frige la buzunare provine, în proporţie de 40%, din petrolul din subsolul României, subsol pe care nu-l mai explorează nimeni cum trebuie din vremea comunismului. Nu avem niciun program naţional de încurajare a cercetării perimetrelor noi, de licenţiere a câmpurilor de petrol şi de extracţie.

De aceea, după 1989, producţia scade constant. Din când în când, alene, bizonii Agenţiei pentru Resurse Minerale mai scot în sictir câte-un perimetru la mezat. Acolo lucrurile se desfăşoară molcom, cu excepţia unor scandaluri ce bubuie grozav în presă, gen Sterling. Nu ştiu să existe o evidenţă clară, verificată, cu privire la câţi metri cubi de petrol se extrag efectiv din subsolul României, iar inspecţiile în teren, la gura sondei, sunt nişte basme cu zâne. Ca atare, dintro industrie de miliarde, statul a încasat în 2010 „fenomenala” sumă de 262 de milioane de euro.

Mai apoi, râd şi curcile de noi când ameninţăm vajnicii petrolişti superblindaţi cu avocaţi cu instituţiile numite Fisc şi Consiliul Concurenţei. Fiscul zguduit de scandaluri nu are nicio treabă, pe lege, cu formarea preţurilor. A-l trimite în control pe acest subiect este la fel cum ai trimite un poliţist ce se ocupă cu violurile să descopere evaziunea fiscală. Fiscul poate cel mult să constate dacă Petromul, de pildă, şi-a plătit taxele corect şi poate aplica amenzi dacă descoperă nereguli.

Consiliul Concurenţei, pe de altă parte, trage targa pe uscat cu o investigaţie a sectorului începută tocmai din 2005. Dacă s-ar finaliza şi s-ar putea demonstra cu documente că petroliştii s-au înţeles între ei (nu s-a putut demonstra nicăieri în Europa lucrul acesta), s-ar putea aplica şi aici cel mult nişte amenzi. În apărarea Consiliului însă, mulţi judecători nu înţeleg legislaţia de concurenţă, iar dificultatea demonstraţiei pentru cartel este aproape identică cu cea pentru crimă. Amenzile virtuale ale acestor instituţii, însă, nu ieftinesc benzina azi.

Guvernul se vede legat de mâini şi de picioare, deşi numeşte politic reprezentanţi în Consiliul de Administraţie al Petrom şi este acţionar. Domnii reprezentanţi ai statului ar trebui să nu doarmă în pantofi – să explice preţurile, plus să facă dovada exactă că s-au opus energic majorării lor şi că au informat ministerul şi premierul în timp real. În plus, reprezentantul Ministerului Economiei la Petrom este hăis, reprezentantul pentru acţiunile deţinute de Fondul Proprietatea este cea, de parcă cei doi n-ar reprezenta tot punga statului.

Cum scade preţul? Să faci o benzinărie în România îţi cere cam tot atâta bătaie de cap cât o centrală nucleară în Franţa. Aprobări, ştampile, avize, derogări urbanistice – toate ar trebui regândite, pentru a spori concurenţa. Instituţiile statului mai au politica de reglementare a gazelor prin Autoritatea de Reglementare în Energie, verificarea standardelor de mediu prin Garda de Mediu, posibilitatea de negociere directă cu companiile, de supra-taxare a profiturilor, cum au făcut ungurii, plus de încurajare a unui alt investitor în domeniul petrolului care să vină în România pentru a spori concurenţa.

Se poate scădea impozitul, cum se întâmplă în Anglia. Se pot încuraja, inclusiv prin programul „Rabla”, maşinile care consumă puţin şi cele care consumă gaz sau electricitate.

În plus, zace de ani buni pe masa guvernului propunerea înfiinţării unui Observator al Preţurilor, care să le prezinte românilor comparativ, zilnic, toate preţurile de la produsele de bază de pe piaţă, inclusiv la benzină. La toate aceste măsuri se poate adăuga o supradoză de gargară, cea mai la îndemână soluţie pentru politicieni.

10 mart.2011

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap