Senzationala poveste a avocatului lui Dan Diaconescu

Un cinic observator al vietii publice din Romania si un “player” pentru mai multe grupari si partide in mai multe circumstante imi spunea candva ca presa trebuie tratata precum tratezi un card de gaini in clipa in care le arunci un pumn de graunte – ei vor ciuguli acolo unde le-ai aruncat grauntele (citeste informatiile, stirile “senzationale”, “fiindca nici nu stiti ce pierdeti!”) pana data viitoare cand arunci grauntele mai incolo si tot asa. Esential este sa hranesti mereu si sa arunci cu grauntele aproximativ in zona in care vrei sa stea cantonati.
Pezevenghiul Dan Diaconescu a chemat intreaga presa din Romania intr-un hotel sa le mai spuna continuarea episodului 15 bis cu Olcthim – Elodia. Nu a dansat nimeni pe masa din studio, in schimb s-a dansat intr-un mod mai subtil, cu informatii incredibile, relatate in tocmai, fara a fi verificate de corpul jurnalistilor. A fost de fata si un aparent respectabil englez care speakuia corporate British pentru bizonii mioritici. Una dintre afirmatiile cele mai simpatice folosite de Dan Diaconescu a fost prezenta lui Anthony Seddon, care ar reprezenta acest stalp de incredere in actiunile lui Dan Diaconescu, aceasta pavaza impotriva autoritatilor statului, aceasta imensa, speciala si atotputernica firma de avocataura de la Londra. In fond, la o simpla cautare pe Google – ca nu degeaba exista in UK The Law Society, care prezinta pe toti cei care au licenta- lucrurile stau pe dos:
http://www.lawsociety.org.uk/find-a-solicitor/?view=lawfirmdetails&orgid=439574&searchType=L
Avocatul este parte dintr-o firma de avocatura cu exact 5 avocati, din care doi directori – iar el este unul dintre cei doi. Cel care a fost cica platit pentru specializare in management si ar urma sa aibe in grija Oltchimul isi trece in listingul de la Law Society urmatoarele specializari: litigii comerciale si civile, insolventa si faliment, proprietate intelectuala, managementul proprietatilor imobiliare si chiriilor si…aici chiar ca nici nu stiti ce pierdeti….executor legatar pentru testamente. Deci, pe mana lui Dan Diaconescu ce ar deveni Oltchimul – spatiu pentru imobiliare, un nou faliment rasunator precum Hidroelectrica sau…sa fie vorba de vreun testament? Ca sa fie tare ar trebui insa sa fie testamentul lui Ceusescu, sa manance si domnul Dan cu televiziunea o paine, astfel incat daca nu i-a iesit cu falimentul Oltchim pana acum macar sa rezolve cu iesirea din faliment a OTV.
Avea dreptate Cristian Tudor Popescu povestind tulburatoarea intrare in direct la sus-amintita televiziune a a unei doamne care spunea (dupa ce marturisea ca nu a reusit pe combinatia “sigura” anunta de Diaconescu- Ogica sa castige la loto) ca “domnu’ Dan este cel mai cinstit dintre romani si vrea binele la popor.” Este exact episodul cheie care trebuia amintit si povestit.
Per ansamblu, nu stiu daca sa rad sau sa plang. In esenta, unui circar de meserie nu ai cum sa ii reprosezi trucurile si giumbusliucurile. Imi este putin jena sa spun – dar uneori chiar ma amuz, zambind in barba de ineptiile debitate pe centimetru patrat in acest caz, preluate in tocmai si fidel de intreaga presa. Ma amuz pentru ca Diaconescu este un jurnalist foarte bun, stie exact toate resorturile presei. Ce ma deranjeaza este lipsa de rigurozitate a institutiilor statului – in frunte cu un Anthony Seddon de Romania, alias tulburatorul Remus Vulpescu (vezi articolul meu anterior), dar povestea asta urca pana la ineptia Ministerului Economiei in ansamblu, in condiitiile in care Colegiul Ministerului ar fi trebuit in mod normal sa aprobe aceasta privatizare. Si ma mai deranjeaza un lucru: imposibilitatea presei in ansamblul ei, la ora actuala, de a mai face acel fact-checking care este esential pentru o democratie. Ori in lipsa verificarii informatiilor, traim intr-un talmes-balmes de adevar si minciuna, fantezie si vis, legislatie de privatizare si serial Elodia, servit cu un strop de sirop otevist. Pentru a folosi vorbirea “tot intr-unul”: Fratiromani, dacanuverificatifaptele, nicinu stiticepierdeti!