Si totusi, cu ce te ajuta Harvardul daca ajungi ministru Si ce ar trebui sa stie domnisoara care a ajuns Ministrul Finantelor
O trancaneala obositoare si previzibila o inconjoara in aceste zile pe Ioana Petrescu. Cu exceptia unui foarte bun articol de Dorin Tudoran, in rest vad deja misoginul “Miss Usturoi” impamantenit. Tanara Harvardista este data cu capul de asfalt, uneori cu argumente firave, alteori pur si simplu cu minciuni. Daca pleci din Washington si ajungi intr-o tara balcanica, asa iti trebuie, fatuco, vei suporta toate zoaiele concentrate in emisiuni TV, toate ordurile vandute la pachet in talk-show-uri, toata stiinta editorilor de imagini care se vor stradui sa iti arate la TV zulufii din cele mai neprietenoase unghiuri. Tendinta mass-mediei de la noi de a balaci pe oricine in noroi este vizibila, de altfel grohaiturile si guitaturile nu isi gasesc locul decat in mocirla.
Sa incepem cu minciunile. Pe forumuri si prin articole de duzina (dar aflam si din gura unui analist in voga, unul care discuta obsedant la un moment dat despre carnatii din gura altora) circula deja ideea ca nu ar fi terminat la Harvard – de parca unu’ de il cheama Martin Feldstein se joaca cu tezele de doctorat. Pentru misoginii frustrati si habarnistii nervosa, Martin Feldstein a fost consilierul economic principal al presedintelui Reagan, a condus intre 1978 si 2008 National Bureau of Economic Research, una dintre cele mai respectabile entitati de cercetare economica din lume si face parte din grupuri consultative invitate sa isi dea cu parerea cu referire la finantele mondiale (de exemplu, Group of Thirty. Ca sa mai spunem practic cine este Feldstein, este nenea ala care deja in Martie 2008 spunea ca lumea este intr-o recesiune profunda (chiar inaintea lui Nuriel Roubini, apropos), recesiune care va fi de durata, in timp ce prin tarisoara noastra demnitarii si consilierii de la Cotroceni (cu o singura exceptie notabila) si de la Victoria (nu sunt ipocrit, ma includ aici si pe mine) ii dadeau inainte cu economia care duduie si e solida. Domnisoara a terminat doctoratu’, oricat de frustrant ar fi pentru plagiatorii de ieri si de azi si pentru absolventii de ASE si de Jurnalistica sa inteleaga. Si da, a venit de la University of Maryland – scoala de public policy (Tismaneanu e la universitatea mare) – acolo de unde i s-a dat obisnuitul “leave of absence” (un fel de suspendare temporara a contractului de munca, desi nu exista echivalenta perfecta in limba romana pentru aceastaa notiune – se acorda de obicei profesorilor care iau o slujba in serviciul public si nu mai pot preda pentru o perioada determinata de timp).
Sa continuam cu diverse calomnii. Da, articolul cu usturoiul din ZF (vezi aici) este stangaci si oarecum prost scris (“am observant pe trotuar o multime de lume care vindea orice” – e clar ca e o traducere deficitara din limba engleza a ideii), insa dovedeste o dorinta de a afla cate ceva despre veniturile si nivelul de trai al pensionarilor din Romania, din indicatori statistici incontestabili. Da, doamna minstru probabil nu are habar ca cel mai probabil usturoiul pe care l-a cumparat din mila, din mana acelei batrane, este probabil importat din China cu eludarea taxelor vamale si a oricaror taxe si impozite, pe o filiera a evaziunii de proportii uriase care are conexiuni inclusiv in ANAF-ul de care este direct responsabila incepand de la investitura noului guvern (exista si o emisiune exceptionala la Realitatea TV – Academia de Evaziune, care detaliaza). Adica o filiera de care seful ANAF nu ar trebui sa fie strain – adica, desigur, sa fie informat si sa stie unde sunt puctele vulnerabile. Dar domnisoara Petrescu are cunostiinte foarte solide academice despre evaziunea fiscala in tarile in tranzitie si despre masurile corective, a lucrat cu Banca Mondiala pentru a pune pe picioare proiectul de reforma al ANAF – problema principala este ca va trebui sa faca reforma cu oameni de-alde Gelu Diaconu. Ori sa reformezi un vames care e obisnuit sa vamuiasca, asa ceva nu reusesti nici cu sapte doctorate de la Harvard.
Ce ar mai trebui sa stie tanara ministru? Ca, foarte probabil, in primele doua saptamani, vor fi “soparle” la mapa, documente intortocheate pe care ultimul ministru nu le-a semnat, dar le-a lasat pe masa, doar-doar o fi cineva naiv sa le semneze. Ca vor fi documente care au fost semnate de vechiul ministru, dar se vor inregistra daca nu este atenta cu numar de inregistrare din datele in care ea a preluat portofoliul. Ca vor fi mai multe stampile in minister decat stie, pentru ca nu se oboseste sa le inventarieze (deci vor pleca documente in toate directiile din minister fara sa aiba macar habar). Ca daca are documente stufoase de peste 100 de pagini care explica de ce trebuie sa semneze ceva, trebuie sa citeasca incepand de la ultimele 20 pentru a intelege unde este ilegalitatea/potentiala frauda. Ca, avand doi metri cubi de documente pe masa, este inevitabil ca va da rateuri daca nu isi angajeaza rapid o echipa solida. Plus va mai trebui sa stie ca a conduce Finantele fara sa ai bugetul este o traznaie structurala cat toate zilele – desi traznaia nu ii apartine.
Eu, unul, am vorbit precum televizorul doua saptamani in AVAS pana am destituit un director general si am inceput sa reinsir cele 120 de probleme pe care le dadusem in lucru (“da,sigur, se face, domnu’ Presedinte!”), fara sa existe un rezultat concret. A trebuit sa institui regula unui program pus pe internet pentru ca sa nu mai existe diversi care spuneau ca “s-au inteles cu presedintel sa faca x”. A trebuit sa creez regula ca toate documentele fara aviz juridic nu mai treceau macar la mapa de semnat. A mai trebuit sa dau tinte pe fiecare directie, sa triplez numarul de controale interne, sa elaborez o lista de 80 de “bombe” de care nu se atingea nimeni decat prin mai multe filtre decat de obicei. A mai trebuit si sa cooperez cu institutiile statului pentru a detecta coruptia interna– iar un vajnic director de la juridic de la AVAS a stat la racoare vreo doi ani in urma acestor actiuni, plus alti doi au fost destituiti. In fine, a trebuit sa fiu surd la toate telefoanele, instituind regula “scripta manent” (“da, domnu’ vicepresedinte liberal/pedelist/pesedist, cum sa nu, dar va rog sa puneti pe cineva sa imi ceara in scris lucru’ asta…cum sa nu…dar am nevoie de o adresa”). Si , ce sa vezi, adresa nu mai venea niciodata, pentru ca ce vroia respectivul era o magarie, o porcarie sinistra pe care nici macar hartia nu o putea suporta.
Pana la urma, ce te invata o facultate cum e Harvardul? Te invata sa gandesti structurat, inchegat – pornind de la constructia unui paragraf si terminand cu inchegarea unui plan coerent de actiune. Adica altfel decat in sistemul romanesc – unde introduceri fara sfarsit sunt urmate de un argument diluat si confuz, care se izbeste de toti peretii inainte de a fi lasat in coada de peste, fara o concluzie analitica, macar derivata din introducere sau din premisele argumentului (daca nu ma credeti si vreti o pauza de ras cititi oricare document din cele 62 intitulate de diverse guverne “strategia pentru….”). Harvardul te mai invata si niscaiva management – indicatori de performanta, benchmark-uri de evaluare, prelucrare statistica a unor date. Principala problema cu Ministerul de Finante, insa, este ca lipseste cu totul capacitatea analitica de a prezenta ministrului date concrete si, din nefericire pt. domnisoara Petrescu, tot “know-how-ul” este in capul unor birocrati care au vazut de toate, birocrati care sunt mai stabili decat ministrul si vor fi acolo si dupa ce va pleca acest ministru.
Harvardul te mai invata ceva – etica. Intr-o lume romaneasca in care hotul de la fisc din judet este promovat hot-sef in structura ANAF-ului central, o lume in care daca i-ai pazit firma deputatului/senatorului de controale fiscale esti bun de promovat cand respectivul ajunge la putere, este totusi bine ca vine cineva care, cu toata stangacia, nu se duce prima data cu gandul la spaga, la tunuri date statului, la asocieri in participatiune, invarteli cu avocati, rambursari de TVA facute intr-un fel care le asigura Rolexuri la mana in cateva luni (a se vedea directorii si secretarii de stat din comisia care stabileste rambursarea TVA-ului dupa cum le vine lor mai bine, fara niciun fel de procedura). Vedeti, deci, este neexperimentata – si asta nu convine.
Ce nu te invata Harvardul este insa si cuiul lui Pepelea, in acest caz. Procesele birocratice romanesti seamana cu un ghem de mate incurcate si daca nu ai experienta lor – sa stii care sunt punctele nodale intr-o institutie, nu ai cum sa te descurci. Mi-a luat trei zile sa scot un act normativ din Ministerul de Finante, chiar consilier al premierului fiind, in acea perioada – va pot spune de la registratura pana la juridic si de la juridic pana la diversii secretari de stat, care sunt persoanele-cheie. Ministrul nu poate face nimic fara acces la doua persoane cheie din minister – pentru ca sunt doar doua, iar pentru acest lucru niciun Harvard, niciun Oxford nu te poate pregati. Aici, din nefericire, isi va frange gatul, probabil, tanara domnisoara ministru – dar nu pentru ca e tanara sau pentru ca e tanara si are Harvardul, ci pentru ca nimic nu te poate pregati pentru birocratia dintr-un minister romanesc, birocratie faurita in gloriosii ani ’80 si nereformata vreodata.
P.S. Pentru cei care vor sa afle mai in detaliu cum se adapteaza la sistemul din Romania cei care au trait multi ani in strainatate, pot citi tot doua articole de-ale mele de pe Contributors. Sunt perfect aplicabile la situatia data:
1. http://www.contributors.ro/editorial/aventurile-domnului-c-in-romania/
2. http://www.contributors.ro/dezbatere/labirintul-de-la-guvern-bonus-raspuns-domnului-cristian-danilet/
Reiau doar cel mai important fragment aici, pentru ca intamplator “metodele” au avut in vedere in special experientele mele cu Ministerul Finantelor :
Si totusi, cum de mai ies legi din acest stufaris? Exista trei metode: sa le denumim metoda muschilor umflati cu pompa, metoda telefonului iscusit si metoda pescuitului cu dibacie. Eu nu stiu de alte metode care sa functioneze practic – chestia asta cu studiatul legilatiei europene sau cum ceream eu in primele saptamani studiu de impact este ca si cum te gasesti in sufrageria lui Fred Flinstone si te crezi in Star Trek langa Jean Luc Picard si te lovesti la piept, vrand sa te teleportezi cu mesajul cunoscut: Beam me up, Scottie. Metoda muschilor umflati cu pompa presupune ca esti cel putin director general, secretar general sau secretar de stat si incepi pur si simplu sa urli scos din minti. „Unde e Popescu? Zace de doua saptamani la el pe birou o hotarare de doua pagini si n-a fost in stare sa dea un amarat de aviz. Da-o-n…..Secretara: Domnul Popescu spune ca nu e la dansul,e la Ionescu….ba nu, la Vasilescu. (Nereproductibil), sa vina toti trei la mine in birou in cinci minute. Bah, daca nu rezolvati pana azi la trei povestea asta, va cautati de lucru toti trei, ca asa nu se mai poate.” La trei fara un minut, un functionar asudat tot va veni cu materialul : „Traiti dom’ director/ministru”. Metoda telefonului iscusit presupune un director de cabinet clasa intaia. „Da, Popescu, stiu ca e la tine, hai tati, rezolva-ma si pe mine ca ma omoara sefu’, ce ii spun de H.G.-ul care zace de doua saptamani? Ah, il blocheaza Vasilescu – pai adu-mi-l semnat de tine si de toti ceilalti, semneaza sefu’ si dupa aia il chem eu pe Vasilescu cand e gata si nu are ce sa mai faca, hai, bine, mah, te-am pupat. Vezi ca te-am rezolvat cu chestia aia care o vroiai, a iesit de la mapa , a semnat sefu’, e fara probleme.” Metoda pescuitului dibaci este in general sustinuta de oameni cu minim 20 de ani in spate intr-un minister, care ii cunosc pe toti, care au vazut de toate, care au o harta mentala a procesului in cap „Ah, problema asta e de fiscalitatea in domeniul auto. Se ocupa Gina de la Departamentul x, dar e in concediu. Mai putem rezolva cu Popescu. Da, alo, trebuie sa scoatem chestia cu H.G.-ul azi, da, da-i drumul acum, am vorbit deja cu Mirela de la juridic o semneaza imediat si mi-o aduci direct la cabinet la ministru. Ministrul trebuie sa plece peste doua ore la sedinta de guvern” . Exista in fiecare minister un om, maximum doi cu o asemenea putere – in general seful de la juridic sau directorul/ directoarea de cabinet. A se observa ca ministrul nu are aceasta putere, depinde de unul din ceilalti pomeniti mai sus.
U
UPDATE 1
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16729642-despre-cum-fost-gheorghe-ialomitianu-vedeta-audierii-comisii-ioanei-petrescu-pamflet.htm?cfsyn
Vedeti aici o foarte reusita schita a audierilor Ioanei Petrescu realizata de Dan Popa, un foarte bun analist economic. Am vazut articolul cu intarziere – altfel l-as fi pus chiar in text, pt. ca surprinde foarte bine detaliile.
Update 2
Un prieten foarte bun imi scrie, de departe, parerea lui despre ce am scris. Pentru cunoscatori, sintagma “Doi si un sfert” (in loc de 3) are logica ei, mai ales ca inainte de a numi guvernul Ponta si Basescu s-au inteles asupra domniei lui Gabi Oprea la Ministerul de Interne. Public mesajul pentru ca are foarte mult miez. Desi acest mesaj contrazice in aparenta ce spun eu, multe concluzii sunt similare (de altfel si eu am o concluzie cu “aici isi va frange gatul doamna Ministru” in articol).
“ Prietene,
N-am vrut sa te contrazic in “public domain”, dar noua doamna ministru nu e nimic mai mult decat o palida incercare de “prespalare” a imaginii Pontiste inainte de alegeri. Daca rezista pana in ianuarie 2015 ma vopsesc la par si creez un ONG
Nu ma intelege gresit…este profilul perfect intr-un guvern de tehnocrati condus de un profesionist adevarat, independent si experimentat. Dar in guvernul Ponta 2 si 1/4 e doar carne frageda de tun.
14 ani departe de mocirla damboviteana e mult prea mult. Creaza false expectations, naivitate si o viziune distorsionata a lumii, in care common sense si common good primeaza over personal interest. Mi-e teama ca va fi nu doar un mandat steril, frustrant si usor uitat, dar si un exercitiu de terfelire a imaginii nu numai personale ci si a institutiei pe care o reprezinta si care acum ii defineste CV-ul.
Fata de ea eu sunt uns cu toate alifiile si am obrazul de azbest, si tot nu cred ca as face fata astazi la portfoliul oricarui minister, cu atat mai putin la Finante. Pana la Dumnezeu te opresc toti ingerii cazuti, cu trese sub pulover si drumuri batute pe la usile tuturor partidelor.
Tot pragmatismul din mine spune ca doamna ministru va afla mai devreme sau mai tarziu ca alea jacta est. Mult inainte sa vina ea si mult dupa ce ea va disparea in umbra derizoriului.
Ca de alte multe alte ori sper sa ma insel si tu, un peren optimist trubadur, sa ai dreptate. Time will tell.“
Update 3
http://www.tvrplus.ro/emisiune-romania-dus-intors-4537
Cu putin noroc (eu reusesc cu un browser, dar nu reusesc cu celalalt) la adresa alaturata veti putea gasi emisiunea TVR “Romania dus-intors” in care un segment important este reprezentat de discutia mea cu domnisoara Petrescu. Nu banuia nimeni pe atunci ca va deveni in mai putin de trei luni Ministrul Finantelor.
Update 4
http://stiri.tvr.ro/editie-speciala-bugetul-pe-2014-a-fost-adoptat–victor-ponta–e-un-buget-care-nu-prevede-taieri_37897_video.html#view
Mi-am mai amintit ca mai exista si o a doua emisiune online cu dna Petrescu, pe TVR 2.
Atentie!