Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Somajul tinerilor, ping-pong intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria

Dupa ce incaierarea pre-electorala s-a revarsat peste caile ferate, agricultura si mai recent peste cosciugul regelui Cioaba – de-a lungul si de-a latul ecranelor – iata ne apropiem de toamna si politicienii au revenit la “adevaratele probleme”. Nu radeti, caci ei se iau in serios! M-am gandit sa reiau tot ce s-a spus in ultimii ani despre angajarea tinerilor.
Episodul 1: Dezastrul cu Bursa Guvernului Romaniei (2004-2009, Palatul Victoria)
La un moment dat, printr-o initiativa buna, dar fara finalitate, Guvernul a alocat aproximativ 6-7 milioane de euro pentru scolirea unui numar de aproximativ 200 de tineri in strainatate, platind cheltuieli cu studii post-universitare, in general dintre cele mai relevante in stiintele administrative. Eram intr-un concediu de vara in 2007 cand problema a reajuns pe masa premierului Tariceanu, care a decis un an suplimentar de formare la INA, in vederea inscrierii lor in administratie. Apoi, guvernarea a ajuns la final, a urmat guvernarea Boc iar angajarile nu s-au putut face nicaieri. Guvernul Romaniei a aruncat cu ravna, an de an, bani pe fereastra, a scris contracte in care studentii erau obligati pentru cativa ani sa lucreze pentru guvern in contrapartida cu multele mii de euro bursa, totul degeaba. Au fost articole peste articole, anchete peste anchete, puteti vede aici doar unul dintre ele. Culmea este ca studentii s-au unit, si-au facut o asociatie, au militat, au generat dezbatere in spatiul public, dezbatere care nu a fost urmata de nicio actiune guvernamentala. Poti vedea toata povestea aici. Nu a auzit niciodata niciun premier, niciun presedinte – desi memoriile si stivele de documente se vor gasi fara doar si poate in arhive. Pur ghinion, ce sa mai spui?
Episodul 2: Confruntarea dintre Crin Antonescu si Traian Basescu (2009, Cluj)
Romania este singura tara din lume in care apa se bate in piua constant, in acelasi fel, an de an. Daca in 2013 Basescu arunca in freza liderilor USL-isti problema cu somajul tinerilor, in 2009 Crin Antonescu il intreba pe Traian Basescu cati tineri a angajat la Palatul Cotroceni. Fara sa clipeasca, raspunsul a venit cu “in institutia prezidentiala sunt cel putin 20 de absolventi cu MBA-uri din strainatate” angajati de Presedintie.
Nu i s-a cerut niciodata din 2009 pana acum presedintelui sa ii numeasca pe toti cu subiect si predicat si sa isi expuna toti diplomele de MBA pe site – de altfel nici nu s-ar putea, pentru ca informatia este…hai sa spun elegant, neconfirmata pana in prezent. Singurul consilier prezidential cu MBA– pentru ca aceasta era intrebarea – a fost Alexandra Gatej. In documentare nu am putut identifica altii si in mod cert nu vad de unde ar fi rasarit 20. Anii au trecut, subiectul nu a mai interesat pe nimeni, pana ieri, cand a revenit sfanta Campanie Electorala si subiectul s-a inviorat din nou. Tinerii nostri, aoleo, ce ne facem? Si da-i, si lupta! Intre ani, nimeni nu a facut nimic. Veti gasi incepand cu minutul 15 interesante atacuri si raspunsuri pe temele educatiei.
“Aceasta demagogie ca ne pleaca tinerii trebuie sa o ducem in palierul realitatii”…“Cu certitudine acesti tineri vor reveni in Romania, mare parte din ei”…”a venit timpul sa iesim din aceasta poveste ca ne pleaca tinerii”… “pot lucra in Belgia, Olanda, Spania, Romania sau unde doresc ei”, etc. Insa evident, fact-checkingul a murit ca profesie in Romania – si in presa, si in politica, si la putere si in opozitie, si la un palat si la celalalt.
Episodul 3: De la 20 de consilieri pe hartie se trece la 260 (2012, Palatul Cotroceni)
260 de tineri – 160 care au venit sa il si cunoasca si personal, 100 care au depus online – si-au exprimat dorinta in 2012 de a munci la Palatul Cotroceni , un fapt iarasi nerelevat de nimeni, in dezbaterea de zilele trecute asupra somajului. Au fost atunci televiziuni, a fost taraboi national, a fost o tema de o zi. Am scris aici detalii pe lung si pe lat, indelung discutate de cititorii mei de la vremea respectiva.
I-auzi una, i-auzi doua, i-auzi nouazeci si noua! “Sunteti numiti de presedinte si destituiti tot de el. Cand un presedinte se desparte de un consilier, aceasta demisioneaza. Ati vazut ca au plecat unii de aici. Consilierul este intotdeauna cel care demisioneaza si de obicei o face pe motive de sanatate, familie sau alte oportunitati. Dar nu vreau sa credeti, totusi, ca am rol dictatorial.”…“Orice consilier semneaza un contract de loialitate. Aceasta este o lege care trebuie respectata, nu un lucru specific acestei administratii. In discutiile publice, consilierii nu lanseaza teme noi. (n.a aici nu imi dau seama daca si dl Lazaroiu a fost de fata). Punctul de vedere explus este numai al Presedintelui. In calitate de consilier, trebuie sa fi loial Presedintelui si de aceea, Presedintele vine si pleaca cu echipa lui. Poate veti ramane foarte putini in sala daca nu sunteti de acord.” Pana la urma se pare ca nu a ramas niciunul, ca dupa ce au plecat camerele de luat vederi, nu a existat nicio continuitate. Liga Studentilor Romani in Strainatate a primit o mana intinsa de la alte institutii, de genul Bancii Nationale, nu de la Palatul Cotroceni sau de la Palatul Victoria – in afara de sforaitoare discursuri cu ocazia reuniunii anuale, din ianuarie.
Episodul 4: Primul tanar angajat consilier la guvern someaza de zor (2012, Palatul Victoria)
Genialul tanar Cristian Botan a realizat, cu o investitie de 500 de euro si niscaiva cunostiinte in IT ceea ce nu realizase niciun muflon din administratia romaneasca: un index online al joburilor din administratia publica. Buna treaba! Presa a fost in extaz, „povestea” tanarului promitator a fost descoperita iar capitalul politic a fost muls pe masura ce povestea s-a raspandit. Premierul Ponta, in uralele multimii, l-a angajat pe eroicul meserias in IT pe baricadele guvernului si l-a uns consilier. “In viitor, instituţiile publice vor anunţa pe un singur site posturile disponibile”, spunea simpaticul consilier, intelegand mai putin reactiile unei birocratii anacronice, in care proiectul lui indraznet era o evidenta amenintare directa pentru nepoate, fiice si fii. Adica, exact cei pentru care concursurile erau organizate, dupa bunul obicei, pe plaiuri mioritice. Povestea completa a urmarit-oZiarul Financiar, de unde am luat si informatia.
Actualmente, www.publicjob.ro, site-ul respectiv este in moarte clinica, neavand niciun job pentru luna curenta sau pentru luna viitoare, exista insa foarte multe joburi datate 5 iulie – nu inteleg exact de ce, variind intre locuri de munca la comuna Caineni si Barnova si locuri de munca la ANAF Giurgiu (acum desfiintat si reorganizat, probabil). Un hatru cititor al Ziarului Financiar anticipase ca probabil intentia era tocmai de a face praf un astfel de proiect, la pachet cu minima transparenta pe care o aduce. Eu nu cred in reaua intentie, cred in inertia birocratica pe care am trait-o pe pielea mea – ori acest site trebuia sa centralizeze toate ofertele de munca.
Ultima informatie despre tanar – nu mai este la Guvern (sau macar ca nu se regaseste pe lista consilierilor premierului) si isi vede linistit, molcom, de doctorat la SNSPA. Guvernul Ponta mai compenseaza intrucatva totala lipsa de sprijin pentru acest proiect printr-un program de internship pentru IT-isti la Guvern si printr-un program de internship mai larg in cadrul mai multor departamente de la Palatul Victoria.
Episodul 5 : Tinerii antreprenori facuti praf (2011, Palatul Victoria)
Guvernul Boc a inventat un ajutor nerambursabil si o scutire de taxe, sub forma unui program pentru dezvoltarea microintreprinderilor de catre intreprinzatori tineri. 5.341 de firme fusesera infiintate pana in iunie 2012, probabil pentru a mai compensa intrucatva cele 410.000 de firme care au intrat in faliment odata cu impozitul minim. Nu stiu sa existe vreo evaluare serioasa a acestui program. Sunt firmele infiintate cele care s-ar fi infiintat oricum – dar acum hai sa o punem pe numele tanarului Gigel care primeste o scutire fiscala? 30-40% din firmele respective erau in domeniul auto – ateliere mecanice, de pilda. Oricum, in 2013 Guvernul Ponta a luat ce daduse Guvernul Boc, eliminand scutirile pentru IMM-uri. Iata o noua taxa care ar putea fi adaugata celor 21 gasite de ziarul Gandul.
Episodul 6 – Sanse pentru ceva planuri concrete? (2013, Romania)
Evident, nici presedintele,nici premierul si nici seful Senatului nu au venit cu vreun plan concret, cu vreo consfatuire ministeriala pe care ar avea puterea sa o organizeze. Cei trei vor fi in cautare de voturi; problemele agriculturii – pentru a tinti cei 40% dintre cetateni din rural, cosciugul lui Cioaba – pentru sensibilizarea minoritatii romilor, somajul tinerilor – pentru mobilizarea acestora la vot. Ai fost mai ieri la Miami si ai inchis 10 zile telefonul? Vei vorbi fara sa clipesti despre masuri de relansare, cresterea a doar 2 impozite si nu 21 cum spun unele ziare. Ai fost pana mai ieri la Ciresica, la mare la bustul gol si ai intalnit probabil foarte multi someri tineri pe muntele Gaina? Nu e problema, acela a fost alt moment mediatic. Ai fost ca presedinte al Senatului in doua concedii? Nu e problema – prioritarea “zero” este anuntata la Antena 3 a fi somajul si “chestiunile acestea economice”. Stiucile din presa vor inghiti azi ce li s-a aruncat drept momeala ieri. Este totusi corect sa precizam ca initiativa o are un Traian Basescu simultan delegitimat dar si“revitaminizat”, iar cei ce raspund intrebarilor lui, in loc sa isi seteze propria agenda publica (a se aminti “Oare ce blustem o fi pe poporul asta sa aleaga intre doi comunisti?”) dispar de pe scena politica. (Despre wedge politics si mecanismul care guverneaza constructiile politice ale presedintelui am scris tot aici pe contributors.ro).
Episodul 7 – Ce s-a facut, totusi? (Palatul Victoria, 2008)
Un prieten care a citit pana aici o varianta intermediara a acestui articol mi-a pus o intrebare de bun simt verde-n fata: “Bine, ma, da’ tu, care ai fost consilier la premier 4 ani, tu, ce mare branza ai facut, de ii critici pe toti?” Evit cat pot, in general, sa vorbesc despre mine, insa acum nu pot evita. “Marea branza” se numeste programul Start Internship , conceput de la zero pe final de 2007 si implementat in aprilie-mai 2008 si reluat in fiecare an pana in 2011. Nu spun eu, o spune OECD-ul, care a declarat proiectul in 2009 un model de parteneriat public privat pentru Europa de Sud –Est. Am convins initial 62 de multinationale – care apoi au ajuns la 90 – sa ofere programe de internship si sa contribuie la un program de internship. Programul e important nu pentru ca l-a deschis ambasadorul SUA, nu pentru ca a convins 7 ambasade si 7 camere de comert sa semneze un parteneriat care nu a mai fost nicicand realizat inainte sau dupa. Programul este esential prin faptul ca singura solutie pe termen lung la problema somajului tinerilor este practica in companie, iar acest proiect integreaza triunghiul universitate – asociatii studentesti – companii, cu ajutorul guvernului. Fara practica, angajatorii sunt foarte reticenti in a lua oameni doar cu unele cunostiinte teoretice – nici acelea prea clar conturate. Considera ca munca de training ar trebui inceputa de la zero. Cheia reducerii somajului vine din combinatia dintre educatie si experienta practica, in companii. Fiecare dintre cei 1.400 de participanti in program poate, probabil sa confirme. Dupa plecarea mea de la Guvern, proiectul este condus de un ONG si nu mai primeste niciun ajutor guvernamental. Toata stiinta infiintarii unui astfel de proiect a fost pierduta si un alt proiect a fost reluat de la zero in 2013, reinventandu-se apa calda.
Episodul 8 – Despre somaj si despre viitor (2013)
46.361 de elevi care nu au luat bacalaureatul au ingrosat randurile somerilor, spunea Ministrul Muncii la o emisiune pe un post de stiri. Este o componenta importanta a acelui somaj de 7.6% – sau cel putin a subcomponentei intre 15-24 de ani, conform scriptelor INS. Nimeni nu a schitat vreun gest in a vorbi despre un sistem de educatie care, cel putin in palierul de liceu produce o rata de esec de 50%, nereusind macar sa produca absolventi care pot lua nota minima de trecere. Nu a vorbit nimeni despre formarea continua, pentru ca a sta acasa pe banii parintilor si ai statului nu e o solutie. Exista un stimulent de 760 de lei prevazut prin lege pentru angajarea unor tineri, insa din nou nimeni nu a facut un studio de impact sa vada daca aceasta socoteala este justificata. Mai spunea doamna Campeanu ca se cheltuie doar pe POS-DRU aproximativ 800.000.000 lei pentru 700 de proiecte ale comunitatilor defavorizate de romi. Pe cand o investitie similara in comunitatea defavorizata a celor care au cazut la examenul de bacalaureat? Pe cand o idee depre reinfiintarea multori scoli de arte si meserii care au fost desfiintate la un moment dat?
Episodul 9 – Parerea angajatorului, singura care conteaza (2013, Hotel Radisson)
Un manager de la o firma germana, un angajator cu peste 3.000 de salariati imi relata speriat ca, desi firma lui a investit aproape de jumatate de miliard in patru fabrici din Romania nu e foarte clar daca vor putea continua dezvoltarea, in lipsa unor resurse umane potrivite in viitor. Mi-a relatat experienta sponsorizarii olimpiadei judetene de IT. Dupa inmanarea premiilor, sponsorizate de firma germana un inspector “destept” face urmatoarea remarca : “Ei, si acum sa vedem daca vreunul dintre voi o sa mai ramana in Romania la facultate?” Remarca l-a revoltat pe neamt: “Noi venim si investim aici, insa daca nici voi nu aveti incredere in viitorul acestei tari, noi de ce ne-am mari investitiile? Cheltuim foarte mult cu trainingul personului si, dupa 3-4 ani constatam ca pleaca in Germania, gata calificat si trebuie sa reluam munca de la inceput. In plus, avem nevoie de scoli de mesteri. E savuros sa vezi un neamt vorbind in engleza fluenta, insistand pe romanescul mesteri pronuntat aproape neaos – meesh-teri. Cred ca este evident ca parerea acestui angajator conteaza infinit mai mult decat parerea domnilor Ponta, Basescu, Antonescu, etc. Doar este o economie de piata, cel putin deocamdata. Concluzia este ca bravii nostri politicieni isi aduc aminte, ipocrit, de tineri doar in preajma alegerilor. Atunci, mesteresc in fuga trenului ceva, orice, de ochii lumii, ca sa sune bine. Poate sa fie si lipit cu sarma, important este sa tina pana in ziua alegerilor si sa dea bine la popor. Drept urmare, se dovedesc incapabili de a angaja tineri in propriile institutii, dar dau lectii pentru o tara intreaga. Si iarasi da-i si lupta….Jurnalismul de investigatie a murit, deci pot spune orice pentru ca nu mai exista o minima verificare – ce s-a promis, ce s-a facut. Traim ca atare cu putine fapte, dar cu multe impresii, lucru care, va dati seama, ne reprezinta drept o tara de viitor. Presedintelui i se pare ca Guvernul e inept, unui ministru i se pare ca presedintele este nedrept in aprecieri, romanilor li se pare ca somajul ar putea fi o problema dar li se mai pare ca nu ar trebui sa se bage Basescu …. Daca s-ar putea uzina toate vorbele pe care politicienii le meliteaza intr-un suvoi cu debit mare, in toata Romania ar arde gratis becurile provenind de la aceasta Dunare de ineptii.

27 aug.2013

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap