Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Subiectul anului 2017: România – între curentul pro-european și cel pro-euroatlantic

Deși subiectul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost tocat pe toate părțile, o discuție recentă cu Iulian Chifu m-a făcut să înțeleg că în continuare cele mai importante efecte urmează să se manifeste. România va fi în curând în fața unor alegeri cvasi-imposibile după restrângerea Uniunii Europene în urma părăsirii ei de către Marea Britanie și dominația „motorului“ franco-german. Ar trebui analizate următoarele lucruri, chiar într-o conferință publică în perioada următoare: efectul ieșirii UK și noul echilibru de forțe din Uniunea Europeană, motivația alegerii euro-atlantice pentru România, elementele cunoscute ale proiectului european de apărare și compatibilitatea dintre cele două proiecte.

Marea Britanie a reușit niște lucruri importante prin opoziția îndârjită față de elemente esențiale ale proiectului franco-german. A blocat o integrare mai profundă (de pildă fiscală), s-a opus unei armate europene, a insistat pentru anumite prerogative la nivelul statelor membre și datorită vetoului sau coalițiilor cu anumite țări est-europene, cum ar fi Cehia sau Polonia, a reușit adeseori diluarea unor proiecte centralizatoare, a insistat pentru integrarea cât mai largă, inclusiv pentru integrarea României, Bulgariei și chiar a militat pentru integrarea Turciei la un moment dat. După plecarea Marii Britanii, se întrevăd deja liniile directoare pentru întărirea proiectului european existent, care va fi mult mai mic și va avea o coeziune și o centralizare mai mare. Este previzibilă înființarea unei armate europene, vetoul statelor membre s-ar putea eroda și mai mult decât în prezent, integrarea europeană va fi oprită pentru o lungă perioadă (despre Turcia nici nu se mai poate vorbi), iar compactul fiscal probabil că se va rescrie. Este chiar posibil să asistăm la presiuni politice pentru grăbirea introducerii euro în toate țările, lucru care ar putea avea efecte majore pentru economia românească – aceasta nu va fi pregătită pentru introducerea euro nici în 2023.

Proiectul euro-atlantic al României este, alături de integrarea europeană, singurul proiect care a primit sprijin de la tot spectrul politic și a funcționat precum un pilon definitoriu pentru securitatea noastră începând cu 2004, în condițiile în care România a fost semnatara Pactului de la Varșovia între 1955 și 1991. Vorbim în principal de o securitate militară pe toate liniile – întărirea (și militarizarea, atenție!) a Mării Negre, scutul antirachetă implantat în Polonia și la Deveselu, cooperarea pentru apărarea aeriană cu avioane F-16, brigăzi mobile care pot la un moment dat da protecție terestră, vorbim de faptul că suntem un pilon de apărare în flancul NATO, pilon devenit mult mai important după agresiunea armată împotriva Ucrainei. Corupția noastră nu mai e doar a noastră, poate afecta interese aliate majore (cum a demonstrat un prim caz de tentativă de mită în România, legat de bazele americane instrumentat de FBI) și de aceea veți vedea ambasadorul SUA, spre disperarea politicienilor, continuând să dea sprijin DNA și altor structuri. Vorbim și de parteneriat strategic, de un tratat important numit Status of Forces Agreement din 2001, care dă anumite privilegii justificate armatei americane, având în vedere protecția pe care o oferă României.

Proiectul european prognozat de Juncker și care va prinde contur în curând este foarte diferit și, probabil, incompatibil cu exclusivitatea NATO – inclusiv paritatea absolută cu armata română cuprinsă în tratatul din 2001. Recentul discurs al lui Juncker în plenul Parlamentului European are drept concluzie o idee mai veche – anume că generațiile viitoare merită mai mult, anume o Europă care îi protejează (nu are cum să protejeze decât printr-o nouă armată europeană). Proiectul a fost discutat de foarte mulți ani, însă vetoul britanic a amânat în foarte multe rânduri realizarea lui – evident acum, că Marea Britanie părăsește Uniunea, proiectul are mari șanse de a se realiza rapid. Pentru România este important de subliniat că nu vom putea fi și cu un Status of Forces Agreement cu Statele Unite și participanți în noua armată europeană, cele două proiecte sunt – cel puțin la prima vedere – incompatibile. Și din SUA presiunile sunt pentru o pivotare a politicii externe către Asia și retragerea unor forțe din Europa. România are două bătălii diplomatice de dus – prima pentru ca cele două proiecte să nu fie croite din start drept incompatibile. A doua este pentru păstrarea cât mai largă a coaliției atlantice întrucât Articolul 5 al NATO este singurul lucru în prezent care oprește Moscova să facă la Gurile Dunării și – de ce nu? – la Galați ceea ce face deja în Transnistria și în Donețk (sabotaj economic, intervenție în treburile interne ale statelor suverane respective).

Și pe termen lung axa definitorie pentru România trebuie să fie cea legată de Statele Unite și de parteneriatul politic, economic, militar și tehnic cu singura superputere a lumii. Motivul nu este doar unul pragmatic – anume acela că în prezent este neclar că Franța și Germania singure ar putea proiecta puterea militară în mod rapid în caz de pericol extrem. Motivul este legat și de tentativele europene în diverse moduri de acomodare a puterii crescânde a Rusiei (în Siria, în Marea Neagră, în Ucraina etc.) . Germania are nevoie de importuri de energie și a făcut compromisuri importante, sacrificând inclusiv ideea unei strategii energetice europene, iar Franța, șubrezită economic, are nevoie de vânzarea unor produse către Rusia. Pe de altă parte, ar trebui să reamintesc că sancțiunile economice impuse Rusiei după invazia Ucrainei (cu sprijin european) se păstrează și vor conduce pe termen mediu la dificultăți importante pentru Putin și compania, însă în acest joc al nervilor e de văzut cine clipește primul. Concluzia e simplă – atenție în perioada următoare la vectorii de imagine care vor susține apropierea României de Berlin altfel decât economic (orice proiect economic european gen Airbus sau implantarea unei fabrici auto trebuie încurajat) și regândirea relațiilor profunde cu SUA. Este în joc însăși stabilitatea României în următorii 20 de ani.

27 sept.2016

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap