Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Taclale la parastasul AVAS

Intr-o lume a agentiilor guvernamentale desfiintate, a venit si randul AVAS. Creatie de soi a Bancii Mondiale printr-o lege speciala din 1999, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) avea misiunea de a mai recupera ceva din gaurile Bancorex. A recuperat aproximativ 25%, din care 5% in 2006. In 2004, AVAB-ul a fost bastardizat printr-o uniune impotriva firii cu Fondul Proprietatii de Stat. Acum, propunerea este ca AVAS sa faca parte din Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri (MEC).

In ce priveste partea de privatizare din AVAS, daca intentia este de a crea o unica entitate care sa comaseze incet-incet toata activitatea de privatizare din Romania, nu e neaparat rau. Oficiul va absorbi AVAS, dar aceasta nehotarare va intarzia activitatea de privatizare cu minimum un an si jumatate. In randul societatilor majoritare, din cele 41 de companii detinute de stat prin AVAS si cele peste 60 detinute de Oficiul de Privatizare din Ministerul Economiei s-ar putea crea un portofoliu privatizabil care ar putea valora undeva intre 3-7 miliarde de euro, in functie de pachetele scoase la mezat. Mai exista insa si 385 de societati unde AVAS-ul are o detinere minoritara, la majoritarea sub 10%. Nenorocirea acestui plan este ca privatizarea reprezinta doar maximum o treime din munca AVAS-ului.

O parte incompatibila cu ceea ce se ocupa MEC in mod obisnuit este gestiunea putregaiului Bancorex. Poate ca dupa 11 de ani de cand se stoarce acest portofoliu este suficient. Tot suficienta este si „prelucrarea” portofoliului preluat de AVAS de la defuncta Banca Agricola. Totusi, activitatea de executare silita in sine se potriveste mai degraba pe profilul a ceea ce face in mod obisnuit ANAF-ul, singura institutie care realizeaza recuperarea creantelor pentru stat. In plus, trebuie gandita o lege care sa prevada una din doua posibilitati: fie stergerea a 75% din datoriile nerecuperate ale Bancorex, fie o legislatie speciala care sa prevada posibilitatea, la fel ca in alte tari, ca aceste datorii sa fie cumparate la licitatie de operatori privati sub valoarea nominala. Si intr-un caz, si in celalalt se vor crea alte seturi de probleme.

De fapt, partea cea mai interesanta a AVAS-ului pana in ziua de azi ramane legislatia care o guverneaza de 11 ani – Ordonanta 51, care prevede o modalitate de licitatie simpla si eficace, in baza careia s-au recuperat peste un miliard de dolari pentru statul roman. Statul nu a fost in stare sa creeze ceva similar nici pana in ziua de azi sau macar sa aiba intelepciunea, pentru simplificarea privatizarii, de a gasi o formula in care licitatia sa se poata aplica si pachetelor de actiuni (minoritare sau majoritare), si datoriilor, deopotriva, nu doar activelor executate.

Un alt putregai gestionat de AVAS este FNI-ul. Cine isi mai aminteste „simpaticul” slogan „Dormi linistit, FNI-ul vegheaza!”. Exista un contract de asociere (in limbaj tehnic de fidejusiune cautiune) in spatele acestui slogan. Instanta, in ciuda nenumaratelor procese deschise de AVAS si Ministerul Finantelor, a confirmat valabilitatea acestui contract semnat de un defunct vicepresedinte al CEC (AVAS l-a preluat pentru a nu impieta privatizarea CEC). Efectul este ca sentintele definitive si irevocabile ale pagubitilor FNI se intorc impotriva AVAS si sunt puse in aplicare prin executarea conturilor AVAS. Daca acest „patrimoniu” trece in portofoliul MEC, blocarea poate fi aplicata fie conturilor Ministerului Economiei, fie eventual pachetelor de actiuni gestionate de MEC (gandeste Transgaz sau Hidroelectrica) in contul datoriilor.

Suplimentar, AVAS mai gestioneaza o serie de probleme ramase in urma proceselor de privatizare. Exista 3.800 de contracte de privatizare incheiate unde trebuie sa continue o monitorizare atenta. Societati precum SNTR au obligatia de a-si include in capitalul social terenurile care nu au facut obiectul privatizarii si sa acorde statului partea aferenta din actiuni, conform contractelor de privatizare. Daca nu se va urmari cat de cat aceasta problema, statul poate pierde sute de milioane de euro intr-un an, maxim doi. Exista obligatii de plata a pretului in unele cazuri, obligatii de mediu, de mentinere a unui numar de salariati, de investitii sau alte tipuri de obligatii, cum ar fi plata unor penalitati atunci cand nu se indeplinesc unele conditionalitati contractuale. Legislatia prevede raspunderea gestionarilor de fiecare leu pe care statul nu-l recupereaza. Simpla operatiune de inventariere a datoriilor catre AVAS (niciodata realizata complet dupa auditul PriceWaterhouse din 1999). Ca si cum nu ar fi indeajuns, exista si circa 500 de companii falimentare, unele dintre ele mari, cum este de pilda Aversa, cu 40 de hectare in plin centrul Bucurestiului. Statul trebuie sa isi recupereze partea leului si de acolo.

Trecut in gestiunea unui minister, AVAS-ul va mai pierde cateva atuuri importante: in primul rand, capacitatea de a initia legislatie, care a permis de pilda finalizarea mai rapida a unei tranzactii de tipul BCR sau Ford, iar in al doilea rand agilitatea de a nu supune fiecare privatizare spre aprobare prin birocratia unui minister.

Doar operatiunea de inventariere a AVAS-ului ma tem ca va dura minimum 4-6 luni. Nu cred ca va semna nimeni un protocol pana nu se clarifica exact ce se preda si ce se preia. Peste 200 de salariati ai AVAS probabil ca isi vor pierde locurile de munca. Cele 18.000 de litigii vor merge inainte, chiar daca, inevitabil, vor mai pleca din juristi. FNI-istii isi vor recupera in continuare datoriile, dar multe procese vor fi

incetinite in urma modificarii de structura. Trebuie pus in balanta daca eventualele castiguri viitoare sunt mai importante decat aceste pierderi imediate.

11 ian.2010

 

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Created with Snap