Toate lucrurile care nu s-au spus despre întâlnirea Trump – Iohannis. Sunt foarte multe!
Mă doare capul când văd atâta dat în bobi, analize de tipul cine e mai înalt între Trump şi Iohannis, analize “istorice” de tipul ce a mai spus Carter despre Ceauşescu sau diverşi alţi geostrategi care o ard în discuţii fulminante despre nimic, în breaking news. Au rămas nespuse, în opinia mea, lucruri esenţiale. Jurnaliştii au dat aproape zero context al vizitei din care să poată înţelege omul câte ceva, oamenii de rând au rămas cu ideea că a fost preşedintele nostru pe peluza Casei Albe şi atât. Prin context mă refer la fapte care nu au fost specific menţionate, dar trebuie puse în legătură cu această vizită, exista un context american, unul european nu doar cel dâmboviţean.
1. Însemnătatea bilaterală şi istoria relaţiilor bilaterale
Primul punct este de curtoazie diplomatică dar şi pentru sublinierea unui parteneriat pe care ambele părţi îl doresc privilegiat, formularea aceea cu peste 100 de ani de relaţii diplomatice este un „talking point” standard al Ministerului de Externe şi al Ambasadei României la Washington, preluat de preşedintele Donald Trump. De fapt, relaţia e chiar mai veche de 100 de ani, dacă se trece elegant peste perioada 1941-1947 în care aceste legături au fost întrerupte din pricina războiului. Ca să fim exacţi, relaţiile bilaterale au început în data de 14 iunie 1880, când preşedintele SUA, Rutherford B. Hayes, a semnat scrisoarea prin care îl informa pe domnitorul Carol I asupra numirii lui Eugene Schuyler în calitate de agent diplomatic/consul general al SUA în România, acest moment marcând practic stabilirea relațiilor diplomatice bilaterale.
Aş you know, the people of Romania and America share much in common – a love of freedom, proud cultures, rich traditions, and a vast and storied landscape to call home. The relationship between our two countries stretches back well over a century. But today we especially reaffirm and celebrate our strategic partnership that began 20 years ago next month. That partnership covers many dimensions, including economic, military, and cultural ties. And today we are making those ties even stronger.
Nicio analiză pe text nu am văzut. Libertatea e primul cuvânt pe care încă americanii îl folosesc legat de România – subtextul nerostit e libertatea faţă de comunism, libertatea faţă de regimul Ceauşescu, faţă de trecut, faţă de ororile Războiului Rece. „Culturi mândre” – Trump probabil că nu are niciun consilier care să îl fi citit pe Lucian Boia, însă subliniază acea dimensiune culturală a României apreciată la Washington, în condiţiile în care la noi cultura e pe ultimul loc, mereu Cenuşăreasa bugetului, deşi este evident parte din structura identitară care ne caracterizează. Trump probabil nu a fost informat despre buldozerul care se învârtea pe lângă Sarmisegetuza.
Despre tradiţiile bogate – nu ştiu care sunt acelea pentru SUA, însă pentru România din punct de vedere american ele sunt legate de imaginarul ţărănesc, mai ales de ia românească (la blouse roumaine).Tradiţii româneşti la Washington înseamnă în primul rând un festival al iei, de Sânziene, e ultimul eveniment cultural de anvergură acolo, la Lincoln Memorial (detalii aici: https://washington.mae.ro/en/local-news/867). Se reţin evenimente legate de folclor şi identitate, nu s-a reţinut poneiul roz cu zvastică prezentat de ICR New York, de pildă. În fine, se vorbeşte despre teritoriul „de acasă” – România e o ţară frumoasă, deocamdată nu observă nimeni deşertificarea din sud, tăierile sălbatice de păduri care se văd din satelit, uciderea râurilor cu microhidrocentrale.
Mai e un lucru de menţionat. Având în vedere mâna întinsă de Trump lui Dragnea peste capul comeseanului care stătea vizavi, era nevoie de o anumită corecţie a percepţiei că Dragnea se întâlnise cu Trump şi până la vizită Iohannis nu se întâlnise în tete-a-tete, probabil că a contat şi acest lucru când s-a decis conferinţa de presă comună. Trump trebuia oricum să iasă în faţa presei pe subiectul Comey, directorul FBI care a avut o mărturie explozivă în faţa Congresului în ziua anterioară. Cu Iohannis alături avea şi ceva pozitiv de spus şi un context NATO, altfel conferinţa de presa ar fi fost concentrată doar pe criza politică internă americană.
2. NATO şi 2% pentru apărare
Ştirea Mediafax este aici pentru detalii şi reîmprospătarea memoriei, însă esenţialul este ca marţi 13 ianuarie 2015 preşedintele Iohannis împreună cu Victor Ponta reprezentant PSD, Alina Gorghiu şi Cătălin Predoiu reprezentând PNL şi reprezentanţi UDMR, PC, UNPR şi PP-DD au semnat acordul privind 2% pentru cheltuielile de apărare ale României, începând cu 2017. Toată lumea a uitat baletul ulterior în care Guvernul, mereu cu bugetul la limită, propunea atingerea acestui 2% prin credite de angajament, stilul la marginea legii în care se asigură finanţarea cheltuielilor din PNDL-ul atât de drag lui Dragnea.
Insistenţele preşedinţiei au condus până la urmă la alocarea sumei, o creştere imensă a bugetului care nu se ştie dacă va putea fi cheltuită efectiv, însă arată angajamentul simbolic al României şi ne scoate în “plutonul fruntaş” al NATO. Toată presa a uitat de “forţarea” pentru atingerea acestui barem de 2%, respectiv de cele 5 miliarde de lei care au fost adăugate între penultima versiune de buget 2017. Iohannis a promulgat bugetul doar în urma acestei majorări pe ultima sută de metri, avertizând că estimările gonflate de PIB vor lovi în posibilitatea respectării angajamentelor NATO. Citat din surse oficiale ce declară pentru News.ro : “poziţia preşedintelui legată de bugetul pe anul 2017 a fost determinată de perspectiva unei rectificări negative în vară din cauza cifrelor nerealiste. Îngrijorarea vizează în mod special bugetul MApN destinat înzestrării, care ar putea fi diminuat cu aproximativ 3 miliarde de lei”. Îngrijorarea e de la începutul anului, e important de reţinut pentru că urmează rectificarea negativă, după ce au fost o serie de oameni care au tămâiat îndelung bugetul PSD. Gândiţi-vă cum ar fi sunat la Washington “credite de angajament pentru apărare” în loc de 2% din PIB pur şi simplu. Ce conferinţa de presă? Nicio conferinţă de presă.
Cum am spus de la începutul anului, inclusiv Graţielei Gavrilescu ce reprezenta Guvernul în direct la o emisiune la Antena 3 în ziua când era trecut bugetul: guvernul nu are cum să dea şi măriri salariale, şi să facă cheltuielile de investiţii şi să respecte cheltuielile impuse de NATO pentru apărare, poate face cel mult unul dintre cele trei lucruri. Habar nu aveam atunci că de fapt e posibil să nu se facă niciunul dintre cele trei lucruri. Credeam şi încă mai cred parţial că măcar unul dintre cele trei lucruri se pot face, probabil va fi vorba tocmai de aceste cheltuieli în domeniul apărării. Creşterea salariilor a fost amânată tocmai pentru că, multe luni mai târziu după ce am susţinut ce am susţinut varianta nefezabilului împreună cu câţiva comentatori independenţi într-o mare de surle şi trâmbiţe care lăudau proiectul de buget, realitatea a prins până la urmă şi programul de guvernare al PSD, acel document atât de iubit de Marele Lider. Aritmetica simplă poate să bată cei mai buni strategi politici.
Mai larg, în context european, Merkel care reprezintă o ţară care cheltuie 1,2% din PIB pe apărare a avut o primire pe care consilierii au numit-o “şocantă” la Casa Albă, insistenţa lui Trump asupra acestui lucru fiind iritantă pentru cancelarul aflat înainte de un examen electoral pe 24 Septembrie. Este în mod evident că orice majorare a cheltuielilor de apărare trebuie să aibă un preţ politic intern de extragere a respectivelor cheltuieli din altă parte, o ecuaţie cu un cost politic foarte clar. Este imposibil de menţinut echilibrul intern şi cel extern pe această chestiune, 0,8% din PIB-ul Germaniei, diferenţa până la 2% este ceva foarte mare. S-a vorbit chiar pe surse despre un cec fals pe care Trump l-ar fi pregătit pentru dna Merkel, cu toate sumele “restante” ale Germaniei faţă de alianţă. Detalii despre părerea lui Merkel sunt aici :
https://www.bloomberg.com/politics/articles/2017-05-05/merkel-takes-on-trump-over-demands-for-german-nato-spending După întâlnirea cu Trump, Merkel a dat semnalul pe 28 mai că “ Timpul când puteam conta până la capăt pe alţii s-a sfârşit…Europa trebuie să îşi ia soarta în propriile mâini, asta am aflat în ultimele zile” Dimpotrivă, Iohannis, întrebat special la o zi după legat de declaraţia lui Merkel, spune pe dos, contrazicând-o pe Merkel cea în prag de alegeri, că legătura transatlantică e vitală. Vedeţi aici: https://www.euractiv.com/section/global-europe/news/romanian-president-rebukes-merkel-transatlantic-link-remains-vital/, evident că ambasadele citesc şi notează cine ce spune.
Carevasăzică, totul trebuie citit şi în context european. Trump are de gând să divizeze membrii NATO între cei care “au plătit” / “They should pay up” şi cei care nu au plătit. Nu mai este diviziunea lui Rumsfeld, de new Europe vs old Europe, dar tot divide et impera este. România a plătit, Trump acordă privilegiul unei conferinţe de presă comune. Macron în timpul acesta lansează, probabil din considerente de alegeri interne, câştigate de altfel, un website numit “Make our planet great again” după ieşirea SUA din acordul de la Paris. De partea cealaltă, un fost consilier al lui Bush îl atacă pe Trump că obiectivul primordial al Rusiei din 1945 a fost ruperea legăturilor SUA – Europa, lucru realizat de Trump. Obiectivul lui Trump este unul evident – nu e atât de interesat de cei 2% din PIB-ul României, este o sumă mai mică decât probabil cel mai mic contract al Departamentului Apărării, însă speră că un astfel de exemplu va pune presiune pe alte state.
I want to recognize President Iohannis for his leadership in committing Romania this year to increase its defense spending from 1.4 percent of GDP to over 2 percent. We hope our other NATO allies will follow Romania’s lead on meeting their financial obligations and paying their fair share for the cost of defense. But I will say this, that because of our actions, money îs starting to pour into NATO. The money îs starting to pour in. Other countries are starting to realize that it’s time to pay up, and they’re doing that. Very proud of that fact.
Contextul nu este întâmplător, orice poate afla cu un singur click că pe 16 martie Trump a trimis către Congres o cerere de 10% majorare pentru cheltuieli de apărare, adică $54 de miliarde, cheltuielile ajungând astfel la $639 miliarde, un nou record care va trebui să ajute la dorinţa exprimată în campanie de a “reconstrui” armata. Cheltuielile de apărare sunt centrale în planul lui Trump pentru America. Se va pune, evident, corelativ, presiune pe celelalte ţări din NATO pentru a face la fel. Fără detaliile de mai sus – care au lipsit cu totul din discuţia publică – nu este foarte limpede că a înţeles cineva ceva din povestea cu cheltuilile de apărare şi bunăvoinţa maximă de care am beneficiat la Washington tocmai din pricina lor.
3. Articolul 5 al NATO
Nimeni nu a dat contextul aici, doar s-a păruit lumea dacă a fost sau nu a fost întrebarea originală a reporteriţei TVR, asta era problema, dacă Gâdea a “sugerat” sau nu întrebarea. Ar fi fost bine de reluat povestea de-a fir a păr. În iulie 2016, întrebat dacă în faţa unei potenţiale agresiuni ruseşti Statele Unite conduse de el vor veni în ajutorul statelor atacate, Trump a spus “ dacă îşi vor îndeplini datoriile faţă de noi, da”, cauzând stupoare şi apoplexie mai ales în ţările baltice. A spus în continuare că trebuie să aibă în vedere America în primul rând, înainte de a ajutora alte ţări din lume. De asemenea, a catalogat NATO drept ceva “învechit”, avansând ideea că politica externă americană trebuie să fie mai puţin intervenţionistă. Toate cancelariile occidentale au fost contrariate, NATO creat de Truman risca disoluţia în faţa oricărui dubiu referitor la puterea articolului 5, acel articol de apărare comună invocat, se uită uneori la Washington, doar cu ocazia căderii Turnurilor Gemene.
Article 5
“The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all(…)
Aflat de curând în vizită la sediul NATO din Bruxelles, Trump a vorbit despre politica „America First”, a vorbit în general despre „the commitments that band us together as one” însă nu a menţionat explicit susţinerea sa personală, în calitate de comandant suprem al armatei şi de om care are codurile nucleare, legată de Articolul 5.
Well, I’m committing the United States, and have committed, but I’m committing the United States to Article 5. And certainly we are there to protect. And that’s one of the reasons that I want people to make sure we have a very, very strong force by paying the kind of money necessary to have that force. But, yes, absolutely, I’d be committed to Article 5.
După dezamăgirea legată de speech-ul de la Bruxelles, Trump a revenit. Fraza asta care a devenit breaking news pe glob după o întrebare a jurnalistului TVR se aude şi la Moscova, şi în Europa şi în zona parteneriatului Estic NATO. Este prima dată când preşedintele susţine personal cauza, deşi purtătorul de cuvânt Spicer a spus anterior: „We’re not playing cutesey with this. He is fully committed..There is 100% commitment to Article 5”. Un fel de a spune că nu e ceva care poate fi dat după cireş.
4. Tema anticorupţiei, temă de securitate naţională
Când a venit în România în urmă cu mai mult timp Victoria Nuland a rostit o frază care a rămas doctrină în Departamentul de Stat, un organism care are continuitate dincolo de mandatele prezidenţiale. A spus că SUA vede problema corupţiei ca o temă de securitate naţională pe relaţia cu România. Pentru oricine ştie câte ceva despre politica americană, cheia de securitate naţională este cea mai puternică cheie în care SUA poate sublinia ceva. Hoyt Yee, sosit înaintea lui Nuland, a spus mai clar: “țări din regiune, inclusiv România trebuie să facă faţă oligarhilor şi companiilor care, în cadrul unui context de instituţii statale slabe, pot să îşi cumpere controlul instituţiilor cheie şi chiar controlul statului”. Evident că nu se mai întoarce nimeni la declaraţiile din 2014, nu mai sunt breaking news. Totuşi, astfel s-ar putea explica insistenta pe anti-corupție. Contextul este unul regional – o ascultam printr-o pură întâmplare chiar acum două zile pe Maia Sandu cum explică că în timp ce băncile moldoveneşti erau devalizate prin fraudă ea încerca să facă reforma în educaţie. Moldova cu Plahotniuc a fost pusă la pământ fix de corupţie. La fel Ucraina – interesele ruseşti au slăbit toate instituţiile statale ucrainiene până la preluarea Crimeii şi continuă să exercite un sabotaj activ. Implicaţia este clară – problema corupţiei nu mai este, cum ne spuneau diplomaţii americani prin 2005 la Palatul Victoria, o problemă a companiilor americane care nu pot învesti. Problema corupţiei este o problemă de securitate naţională în sensul în care cu oligarhi şi companii care ajung la o putere statală ameninţă direct flancul estic al NATO. Trump zice aşa:
Well, we support very strongly Romania. And therefore, obviously we do support that fight on anticorruption. We will always support that. And we support your President. We think he’s done an outstanding job. Very popular, very solid, working very hard. We know everything that’s going on. And, yeah, and he’s going to win that fight. He’s going to win that battle. But he has our support.
Adică Trump spune că ştie ce se întâmplă – şi îl sprijină pe Iohannis. Adică ştie despre zvonurile legate de suspendare, ştie probabil despre bătălia acerbă între majoritate, Guvern şi Preşedinţie, are un mic briefing despre OUG13 şi protestele din România, că altfel nu ar fi primit Iohannis distincţia de Light onto Freedom cu ocazia vizitei. Distincţia a primit-o fix pentru ieşirea în piaţă la manifestaţii, criticată şi disecată îndelung de televiziunile “prietene”. Şi, atenţie, Trump spune că va câştiga lupta anticorupţie Iohannis. Trump spune că va câştiga această bătălie. Şi are sprijinul SUA. Traducerea pare a fi: vă atingeţi de Luluța și de DNA, veți primi un telefon sau o vizită de la Departamentul de Stat. Voiculescu şi Ghiţă – cu oligarhii şi companiile care au slăbit puterea statului, ce nu ştiu dacă i s-o fi spus lui Trump este că Nova Tech a lui Ghiţă câştigă licitaţii în continuare, chiar în timp ce vizita avea loc, la pachet cu Siveco, cea cu fondatoarea în arest. Nimeni nu va bombăni prea tare cu sistemul Analytics II al SRI-ului, totul e ambalat în mantia securităţii naţionale şi a parteneriatului. Se omite că e probabil sistemul cel mai extins şi intruziv din Europa, nicăieri altundeva neputând căuta detalii de sănătate, detalii fiscale, detalii de identitate, antecedente şi altele şi să le corelezi la nivelul fiecărui individ, având posibilitatea de a produce interogări ale mai multor baze de date inter-conexate.
Singura reacţie palidă a fost din partea preşedintelui Senatului. Abuzurile instituţiilor, ar fi încercat să spună, sunt tot o formă de corupţie. Însă SUA prin reprezentanţii de mai sus au spus destul de clar ce înseamnă corupţie în prisma lor şi este destul de limpede că vin zile grele pentru corupţi. Rise Project sapă poveşti de genul călătoriilor lui Dragnea la Cumbuco, instituţiile vor da soluţia în al doilea dosar al lui Dragnea, de toate aceastea depinde şi o eventuală pivotare a puterii politice în interiorul PSD. Pentru a nu-l prinde evenimentele din urmă, Dragnea lansează atacul asupra propriului guvern chiar la începutul saptamaniii viitoare.
5 . Alte teme
Îi datorez lui Marius Stoian faptul că mi-a atras atenţia asupra lor. Prima ar fi ideea – care se demonstrează falsă până în prezent – că ar trebui să alegem între o alianţă cu Merkel şi cu „inima UE” în materie de apărare şi ideea că ne-ar trebui o legătură transatlantică. O altă idee este că, într-un fel modest, putem fi chiar mediatori între SUA şi Germania datorită legăturilor excelente la vârf între Iohannis şi Merkel, sau măcar juca rolul de „honest broker”. A treia idee este că parteneriatul militar şi protecţia strategică acordată României nu au o conexare directă, imediată cu extinderea afacerilor în plan economic, vom plăti bani mai degrabă decât vom primi investiţii pentru cheltuielile comune de apărare ale flancului estic al NATO. Desigur, investiţiile în securitate crează premisele unor investiţii suplimentare în economie, însă totul rămâne de abordat prin prisma deciziilor companiilor.
6. Maior iese întărit după această vizită
În ultimul an şi ceva, Maior s-a remarcat prin pregătirea unei vizite reuşite după două gafe, ambele trecute neobservate deşi probabil într-un alt context ar fi devenit ştiri naţionale şi ar fi fost rostogolite niţel. Prima este vizitarea bibliotecii Belfer Centre de la etajul III al unei clădiri de la Kennedy School of Government (nr. de locuri – aproximativ 30) – vizavi ce-i drept de birourile lui Nye, Nicholas Burns şi Graham Allison – şi anunţarea presei din ţară cu surle şi trâmbiţe că ambasadorul a conferenţiat la Harvard. Presa a muşcat precum o ştiucă nada – Agerpres, Adevărul şi Evenimentul Zilei au fost în prima linie cu ştirea asta, fără să verifice măcar informaţia, să afle măcar că “sala de conferinţe” era mică şi are o masă rotundă în centru pe acolo. Astfel ilustrată, povestea arată un pic altfel, ghinionul echipei de PR din Ambasadă este că există o poză, una singură, a locaţiei, online:
https://www.google.ro/search?q=belfer+library&source=lnms&tbm=isch&să=X&ved=0ahUKEwigwaPqu7fUAhXrIsAKHdJMCOsQ_AUIBygC&biw=1366&bih=672#imgrc=q4BCgr8yYWo2WM:
A doua gafă este cea în care vorbeşte despre plagiatele din Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, interviul este interesant dar a trecut neobservat şi poate fi accesat aici : https://pressone.ro/george-maior-doctoratele-plagiate-sunt-un-risc-la-adresa-securitatii-nationale/
Un mic citat, de pildă:
Cred că este o confuzie legată de noţiunea de „câmp tactic” cu referire la presă. Niciodată nu s-a pus astfel această problemă. Libertatea presei, într-adevăr, ajută până la urmă şi serviciile de informaţii în realizarea misiunii lor, prin felul în care este reflectată activitatea lor. E o chestiune de legitimitate şi pentru ele.
Iată ce mai spune domnul academician:
„Nu am fost academician acoperit sau ascuns şi nici nu mă consider academician, în primul rând. Primul aspect pe care l-am prezentat colegilor a fost să nu ne spunem academicieni.”
Nu se ştie cine ce şi cui a prezentat, însă Academia există încă, bine merci, “academicienii” sunt încă acolo, în majoritate, există vreo două demisii de formă şi doar după ce scandalul plagiatelor a ajuns foarte departe pe subiectul plagiatelor în cascadă. Orice s-ar spune, însă, după vizita aceasta la Casa Albă, George Maior are o poziţie foarte mult întărită (a se compara, de pildă, cu ambasadorul din UK).
Ar mai fi fost şi multe alte planuri de abordat, de pildă relaţia serviciilor de securitate şi că noi, o ţară NATO în care emailul Yahoo al şefului SRI a fost spart de un anume Guccifer (nu a fost singurul), suntem desemnaţi pentru apărarea cibernetică inclusiv în Ucraina. Este precis un aspect care s-a discutat, în linii generale, la întâlnirea de la CIA. Fraudele cibernetice sunt în creştere în România, suntem una dintre zonele de hacking care “beneficiem” de vigilență din partea serviciilor americane. Despre relaţiile economice nu am spus nimic, suficient însă să amintim că fără autostrada Piteşti –Sibiu, pe care România nu a început-o încă, Ford nu are pe unde-şi exporta maşinile. Suficient însă pentru a concluziona că relatările vizitei în SUA a preşedintelui Iohannis au fost realizate fără o încadrare contextuală potrivită, cum probabil ar fi fost cazul.
Atentie!