Razvan Orasanu
Blog Personal Răzvan Orăşanu. © 2018 Răzvan Orăşanu. Designed By Triveo Media

Un spagangiu simpatic

In urma cu doar o saptamana, televiziunile urlau laconic urmatoarea veste surpriza – un director AVAS, Alexandru Mandrut, a fost prins in flagrant luand mita 20.000 de dolari. Alaltaieri i s-a prelungit arestarea. Stirea a facut rapid inconjurul coloanelor minuscule de ziar, pusa undeva intre „economic” si „despre altele”. Nu mai avea importanta ca respectivul domn era ditamai directorul general cu un venit aproape dublu cat al presedintelui tarii (salariu, sporuri, indemnizatie de administrator special). Nu a mai contat ca a fost 2 ani de zile consilierul cel mai apropiat de vicepresedintele post-privatizare, Corin Nicolae Lunganu, care pastorea exact tema pentru care a incasat mita consilierul. Care consilier devenit director, nu era in masura, sa rezolve problema pentru care lua mita fara ajutor suplimentar. Totul s-a stins brusc, ca festila unei candele.
Se impun niste precizari. In primul rand, din pacate nu este singurul caz de coruptie din AVAS. Un consilier juridic a falsificat anul trecut semnatura unui vicepresedinte si s-a prezentat cu hartia astfel confectionata in instanta, o alta semnatura falsa atribuita unui vicepresedinte este obiectul unui dosar penal pe rol. S-a mai gasit si un executor acum cateva luni sa ia o spaga de 500 de euro de la un jurnalist de la Academia Catavencu. Or
fi izolate evenimentele, dar parca totusi cu patru mai multe decat si-ar dori oricine.
Spagangiul prins saptamana trecuta era in categoria superioara fata de neregulile descoperite pana acum. Am sa ma explic. Fusese prezentat pe diverse filiere drept un „om cu solutii”, refuzat de un fost presedinte al AVAS, fiind insa rapid recuperat in 2005 de vicepresedintele pomenit mai sus. Atunci, „baietii destepti” s-au pus pe treaba: primele fapte de vitejie au fost darea afara a directorului general din biroul pe care il ocupa, „securizarea” zonei biroului vicepresedintelui, si crearea conditiilor prin care coada cu oameni care „aveau si ei de rezolvat o problema” sa se desfasoare eficient si discret in acest spatiu ermetizat, fara intrusi. Acum, biroul consilierului devenit director general este sigilat de DNA.
Oamenii nu s-au oprit aici, au continuat in modul lor „specific”. S-a incercat venirea cu materiale in ultimul moment in sedintele Colegiului Director. A fost nevoie de instituirea regulii de a nu primi absolut nimic ce nu venea cu minim doua zile inainte. Se chemau expertii, peste capul directorului general si al directorului pentru a „da socoteala” consilierului vicepresedintelui. A trebuit sa i se atraga atentia direct consilierului ca va zbura fara parasuta (cred ca sunt aproximativ cuvintele pe care le-am folosit) daca mai cheama un singur expert pe dosar direct la raport pentru a se potoli. Se punea mana pe telefon si se urla din toti rarunchii ca „juridicul se opune la solutia cutare”, juridicul fiind in fond cel care se ocupa de, deh, o mica chestiune numita legalitate. A trebuit sa se impuna neaprobarea vreunei hotarari fara avizul juridic, care din consultativ a devenit obligatoriu. Avizul nu facea decat sa previna, inclusiv in cazul domnului director, de a se ajunge in situatia in care revine cu catusele la maini in institutia care i-a dat o paine (grasa de tot) sa manance.
Tot ceea ce s-a prezentat la televizor a fost doar varful aisbergului si un foileton care va continua. Intre altele, dl. Mandrut a fost administrator special la Aversa cat timp a intrat in faliment, tot el a fost seful unei comisii de negociere cu SNTR, pentru „negocierea” (in sensul disparitiei) a unor investitii obligatorii de 40 mil. dolari, insa rolul lui principal era de „sfatuitor” pe documente in Directia Post-Privatizare.
Toata aceasta afacere urat mirositoare are si o parte lirica, umana. Domnul prins in flagrant cu 20.000 de dolari avea multi admiratori, pentru fermitatea de care dadea dovada. Galant cu femeile, mestesugit la vorba, trecea drept om cu fler, in ascensiune. Drept dovada, a obtinut cele mai multe voturi ale salariatilor si a devenit conducatorul echipei pentru semnarea contractului colectiv de munca.
Cand am parasit AVAS-ul si am vorbit mai concret despre neregulile din institutie pe care le semnalasem si inainte public, dl. Mandrut mi-a cerut scuze publice. Nu le-am acordat atunci, dar le acord acum. Imi cer scuze, dle Mandrut pentru tot ceea ce ati numit, indignat, „obstructionarea activitatii directiei”, realizata pana la urma tot de niste oameni cinstiti din AVAS . In lumina ultimelor evenimente, imi pare rau ca nu v-am „obstructionat” chiar mai abitir decat am reusit sa o fac. Un ultim detaliu: atentie ca nu aveti parasuta!

19 Mar2007

 

Lasa un comentariu

Created with Snap